2r-803-14 — Modificarea cuantumului pensiei de întreţinere

prima instanţă:V.Panfilii dosarul nr.2r-803-14 instanţa de apel: E.Secrieru, A.Parpalac, S.Leu DECIZIE 3 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă examinând recursul declarat de către recurentul Nicolae Barbănouă, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Barbănouă împotriva Marianei Barbănouă şi Tatianei Barbănouă cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere a copiilor minori, împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014, prin care i-a fost refuzat în repunerea în termenul de declarare a cererii de apel şi a fost restituită cererea de apel declarată de către Nicolae Barbănouă c o n s t a t ă La 13 ianuarie 2014, Nicolae Barbănouă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Marianei şi Tatianei Barbănouă cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere a copiilor minori.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, până la 10 martie 2008 a fost căsătorit cu pârâta, Mariana Barbănouă şi au un copil minor, Elizaveta Barbănouă, născută la 28 octombrie 2004. Prin ordonanţa judecătorească din 7 martie 2008, emisă de Judecătoria Anenii Noi s-a dispus încasarea din contul lui în beneficiul Marianei Barbănouă a pensiei alimentare pentru întreţinerea copilului minor, Elizaveta Barbănouă, în mărime de 1/4 din salariu şi alte venituri ale debitorului, începând cu 27 februarie 2008 până la atingerea de către copil a majoratului. În perioada anilor 2010-2013, reclamantul a fost în imposibilitate de a achita pensia de întreţinere a copilului minor, astfel încât restanţa constituia 28 750 lei.

La 7 iunie 2008, reclamantul a încheiat căsătoria cu Tatiana Roşior şi cu care are doi copii: Corina Barbănouă născută la 5 octombrie 2008 şi Renat Barbănouă, născut la 16 decembrie 2010. Mai indică că, prin ordonanţa judecătorească din 12 noiembrie 2014 emisă de Judecătoria Anenii Noi s-a dispus încasarea în beneficiul Tatianei Barbănouă a pensiei alimentare pentru întreţinerea copiilor minori, Corina Barbănouă şi Renat Barbănouă în mărime de 1/3 din salariu şi alte venituri ale debitorului, începând cu 4 noiembrie 2013 până la atingerea de către copii a majoratului. Susţine reclamantul că a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată pe motiv că salariul nu este suficient pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi plata pensiei alimentare, deoarece are un salariu în mărime de 1 400 lei şi are la întreţinere trei copii minori.

Reclamantul Nicolae Barbănouă cere modificarea cuantumului pensiei alimentare pentru întreţinerea copilului minor, Elizaveta Barbănouă, născută la 28 octombrie 2004, de la ¼ la 1/6 din toate veniturile până la atingerea majoratului copilului, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de judecată, scutirea de a achita plata pensiei de întreţinere în mărime de 28 750 lei, pentru perioada 31 decembrie 2010-31 octombrie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 7 februarie 2014 acţiunea fost respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014 a fost refuzat în repunerea în termenul de declarare a apelului lui Nicolae Barbănouă şi a fost restituit apelul. La 4 iunie 2014, Nicolae Barbănouă, a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014, cerând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi restituirea pricinii civile în cauză la rejudecare.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că încheierea instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, fiind pasibilă de casare, deoarece aceasta ar fi fost emisă cu încălcarea vădită a normelor de drept material, precum şi nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii civile în cauză. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că, prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 7 februarie 2014 acţiunea a fost respinsă. La data de 31 martie 2014 Nicolae Barbănouă a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe. (f.d.33-34) Prin încheierea instanţei de apel din 15 mai 2014 a fost respinsă cererea lui Nicolae Barbănouă de repunere în termen de depunere a cererii de apel, fiind restituit apelul declarat de Nicoale Barbănouă. Din materialele pricinii rezultă, că recurentul Nicolae Barbănouă a fost prezent în cadrul şedinţei din prima instanţă, când a fost pronunţată hotărârea judecătoriei Anenii Noi din 7 februarie 2014. (f.d.21-23).

Astfel, recurentului i-a fost adus la cunoştinţă despre faptul că hotărârea primei instanţe poate fi contestată în termen de 30 de zile de la pronunţare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia privind respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, cu dispunerea restituirii cererii de apel, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 236 alin. (5) lit. a), b), alin. (8) CPC, instanţa de judecată va întocmi hotărârea integrală dacă: participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii, solicită în mod expres acest lucru.

Termenul de 30 de zile este un termen de decădere; participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii depun cerere de apel. Hotărârea integrală se remite participanţilor la proces în termen de 5 zile. În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art. 116 CPC. În temeiul art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Dispoziţia art. 369 alin. (1) lit. b) CPC statuează precum că, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: apelul a fost depus în afara termenului legal, iar instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Având în vedere argumentele instanţei de apel privind respingerea cererii de repunere în termen a apelului, instanţa de recurs conchide că la cazul dedus judecăţii, soluţia instanţei de apel este corectă şi întemeiată.

În acest context, instanţa de recurs remarcă că prin lege este instituit în mod imperativ termenul pentru declararea apelului de 30 de zile, calculat de la data pronunţării dispozitivului hotărârii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie notează că, la caz, soluţia instanţei de apel este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că, prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Prin urmare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, recurentul Nicolae Barbănouă trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr.7557/03 din 1109.2007), şi de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanţe, fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. Recurentul nu a prezentat careva probe care ar demonstra imposibilitatea lui de a declara apelul în termen. Or, simpla invocare de către recurent a stării precare de sănătate, fără a prezenta careva probe în acest sens, nu poate servi temei pentru repunerea în termenul de declarare a apelului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate în cererea de recurs sânt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Nicolae Barbănouă şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Nicolae Barbănouă. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bender 15 mai 2014 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Barbănouă împotriva Marianei Barbănouă şi Tatianei Barbănouă cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreţinere a copiilor minori.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă