2ra-1895/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Teleneşti Dosarul nr. 2ra-1895/14 Judecător: V.Stihi Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 28 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi, Ion Druţă Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Buruian Galian, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Galinei Buruian împotriva lui Ioniţă Ion privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, CONSTATĂ : La 26.07.2013, reclamanta Buruian Galina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ioniţă Ion privind încasarea prejudiciului material în sumă de 1 112,79 lei, a prejudiciului moral în mărime de 2 000 lei şi 200 lei cu titlu de asistenţă juridică.

În motivarea acţiuni, reclamanta a invocat, că pîrîtul Ioniţă Ion a lovit-o cu o bucată de lemn în regiunea capului, astfel cauzîndu-i leziuni corporale neînsemnate, fapt pentru care a fost sancţionat în baza art. 78 alin. (1) Cod contravenţional cu amendă în mărime de 20 unitţi convenţionale. În rezultatul vătămărilor corporale primite, a urmat un tratament în staţionar, a consultat medicul neurolog, pentru care a achitat 100 lei, a suportat cheltueli la petrecerea expertizei medicale în mărime de 23 lei, pentru procurarea medicamentelor 989,79 lei, pentru asistenţa juridică 200 lei. La 12.08.2013, prin cerere suplimentară, reclamanta şi-a concretizat cerinţele sale, menţionînd că a cheltuit pentru transport 154 lei, în rezultatul acţiunilor sale pîrîtul i-a stricat ochelarii, şi pentru procurarea ochelarilor a cheltuit 295 lei, pentru medicamente a cheltuit 88,88 lei.

Susţien că prin acţiunile sale ilegale, pîrîtul i-a pricinuit un enorm prejudiciu moral, deoarece pentru mai multe zile şi-a perdut capacitatea de a munci. Prejudiciul moral îl apreciază la suma de 2 000 lei. În drept reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile sale în baza prevederile art. 1398, 1420 alin. (2), 1422 alin. (2) Cod civil. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 11 septembrie 2013 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată, fiind didpusă încasarea de la Ioniţă Ion 1 Roman în folosul lui Buruian Galina prejudiciul material care constă din: cheltueli pentru efectuarea expertizei în sumă de 23 lei, consultaţia neurologului - 100 lei, pentru medicamente 692 lei, pentru procurarea ochelarilor - 295 lei, pentru petrecerea radiologiei - 43 lei, cheltueli de transport - 64 lei, în total prejudiciu material însuma de 1 227 (o mie două sute douăzeci şi şapte ) lei, prejudiciu moral - 1 000 (una mie) lei şi 200 lei cu titlu de asistenţă juridică.

În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 1398 alin. (1), 1418 alin. (1) CC, menţionînd că reclamanta în urma vătămărilor corporale primite a fost nevoită să urmeze un curs de tratament, iar între fapta ilicită a pîrîtului şi prejudiciul cauzat, există un raport de cauzalitate confirmat de materialele dosarului. La 11.11.2013, Ioniţă Ion Roman, reprezentat de avocatul stagiar Dmitri Lunga, a contestat cu apel hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 11 septembrie 2013, solicitînd restabilirea termenului pentru depunerea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, precum şi încasarea cheltuielilor de udecată. În motivarea apelului, apelantul a invocat examinarea cauzei în prima instanţă în lipsa sa, nefiind respectată procedura de citare.

A mai indicat că intimata cu rea- credinţă a motivat acţiunea sa, indicînd şi prezentînd probele care nu se referă la cauză, iar instanţa de fond nu a atras atenţia la aceste probe necorespunzătoare. De asemeni apelantul, a mai menţionat şi faptul că acţiunea înaintată de către Buruian Calina privind recuperarea prejudiciului moral este caducă şi absolut neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de Ioniţă Ion, casată hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 11 septembrie 2013 şi emisă o hotărîre nouă prin care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Galinei Buruian împotriva lui Ioniţă Ion privind încasarea prejudiciului material şi moral.

Totodată, s-a dispus şi încasarea de la Buruian Galina în folosul lui Ioniţă Ion cheltuielile de judecată în mărime de 190 lei cu titlu de taxă de stat şi 2 500 lei asistenţa juridică. În motivarea soluţiei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 14 alin. (1), 15, 16 alin. (1), 1398 alin. (1), 1422 alin. (1) şi (2) şi 1423 alin. (1) şi (2) CC, constatînd că între fapta ilicită a pîrîtului-apelant şi prejudiciul cauzat nu există un raport de cauzalitate. În acest sens, instanţa de apel a menţionat că fapta comisă de către pîrîtul-apelant Ioniţă Ion nu a avut ca urmare lezarea drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantei-intimate Buruian Galina şi nici cauzarea daunelor materiele, dat fiind faptul că la dosar lipsesc probe necesare, juste pertinente şi concludente care ar fi demonstrat apariţia acestor pretinse urmări în urma faptelor imputate pîrîtului-apelant.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 25.04.2014, Buruian Galina a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 11 septembrie 2013. În argumentarea recursului recurenta a invocat interpretarea eronată a normelor de drept material. Astfel, Buruian Galina a susţinut că instanţa de apel s-a bazat doar pe declaraţiile intimatului Ioniţa Ion, care a pretins că probele prezentate nu se referă 2 la perioada imediat următoare conflictului, ceea ce contravine materialului probatoriu anexat. La fel a menţionat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că în urma acţiunilor ilegale ale lui Ioniţa Ion, ia fost provocat un prejudiciu moral semnificativ, avînd de suferit atît dureri fizice, cît şi un disconfort moral provocat de mergerea prin instanţe, internarea la tratament în staţionar, ceea ce este în detrimentul modului obişnuit de viaţă.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Buruian Galina a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Colegiul susţine ca fiind legală şi întemeiată soluţia dată de prima instanţă.

Soluţia dată de instanţa de apel este ilegală, deoarece decurge din aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile la soluţionarea litigiului. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că, la data de 07.06.2013, între recurenta Buruian Galina şi intimatul Ioniţă Ion a apărut un conflict, în urma căruia intimatul i-a aplicat recurentei o lovitură în regiunea capului cu o bucată de lemn, cauzîndu-i acesteia leziuni corporale neînsemnate (f.d. 95) Pe acest caz recurenra Buruian Galina la data de 07.06.2013 s-a adresat către Inspectoratul de Poliţie Teleneşti, şi în urma examinării cazului dat pîrîtul-apelant Ioniţă Ion a fost atras la răspundere contravenţională în baza art. 78 alin. (l) Cod contravenţional, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 20 u.c.

(f.d. 12, 75). Ulterior, la 26.07.2013, Buruian Galina s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva lui Ioniţă Ion privind încasarea prejudiciului material în sumă de 1 112,79 lei, prejudiciul moral de 2 000 lei şi 200 lei cu titlu de asistenţă juridică, iar la 12.08.2013 şi-a majorat cuantumul pretenţiilor materiale, solicitînd şi cheltuielile pentru transport de 154 lei, costul ochelarilor deterioraţi de 295 lei şi pentru medicamente încă 88,88 lei. Instanţa de fond a admis parţial acţiunea reclamantei, constatînd prezenţa temeiurilor de survenire a răspunderii delictuale. Instanţa de apel a casat această soluţie şi a emis o hotărîre nouă de respingere integrală a acţiunii, motivînd prin faptul că lipseşte legătura cauzală între acţiunile pîrîtului şi prejudiciile pretinse.

Colegiul consideră soluţia dată de instanţa de apel ilegală, deoarece decurge din aprecierea greşită a circumstanţelor cauzei şi, ca urmare, interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, pornind de la următoarele. După cum s-a constatat supra, recurenta Buruian Galina a invocat cauzarea prejudiciului material şi moral ca urmare a acţiunilor agresive din partea lui Ioniţă Ion, care i-a aplicat o lovitură în regiunea capului cu o bucată de lemn, fapt pentru care a fost sancţionat cu 400 lei. 3 Potrivit art. 1398 alin. (1) CC, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Această normă este de drept comun în materia răspunderii delictuale (obligaţiilor delictuale), care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului extracontractual. Sub incidenţa ei cad toate raporturile de reparare a prejudiciului delictual, dacă nu există o normă specială menită să reglementeze anumite obligaţii delictuale, ţinînd cont de specificul lor. Spre deosebire de răspunderea contractuală, care apare ca urmare a încălcării unei obligaţii concrete, stabilită prin contract, cea delictuală se angajează în rezultatul încălcării unei obligaţii legale cu caracter general (născută dintr-un raport civil absolut), care revine tuturor – de a nu leza drepturile altora prin fapte ilicite.

Răspunderea delictuală se naşte prin încălcarea unor drepturi absolute ale persoanei vătămate (dreptul de proprietate, la viaţă, sănătate etc.). De aceea răspunderea pentru dauna cauzată persoanei umane poate avea numai caracter delictual, independent de faptul se afla sau nu persoana vătămată în raporturi contractuale cu delincventul. Pentru apariţia răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplineşte temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este componenţa delictului civil. Componenţa delictului civil constituie o totalitate de elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componenţa delictului civil include următoarele elemente (condiţii): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.

Acestea sunt condiţiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa unei condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege cînd răspunderea delictuală se poate angaja şi în lipsa unor condiţii. Dacă legea modifică sau restrînge cercul condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii delictuale, suntem în prezenţa unor condiţii speciale. Nu poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu. Prejudiciul constituie consecinţele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral) ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective. În dependenţă de posibilitatea evaluării, deosebim prejudiciu moral şi patrimonial.

În actuala reglementare prejudiciu moral se compensează numai în cazurile prevăzute de lege. Prejudiciul patrimonial poate apărea sub forma prejudiciului efectiv şi a venitului ratat. Fapta ilicită este fapta prin care, încălcîndu-se normele dreptului obiectiv, se lezează drepturile subiective sau interesele persoanei. Fapta ilicită poate apărea sub forma acţiunii sau inacţiunii. Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este şi condiţia în funcţie de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este consecinţa directă a faptei ilicite. Pornind de la norma legală evocată şi analizată supra, Colegiul conchide că instanţa de fond just a statuat supra prezenţei elementelor survenirii răspunderii delictuale.

4 La caz, fapta ilicită se evidenţiază prin acţiunile intimatului Ioniţa Ion de cauzare a loviturii în cap lui Buruian Galina cu o bucată de lemn. Prejudiciul cauzat se materializează prin cheltuielile suportate pentru tratament în staţionar de către persoana vătămată Buruian Galina, pentru ochelarii deterioraţi, pentru efectuarea expertizei, consultaţia medicului, precum şi pentru transport. În acest sens, instanţa de recurs constată că prezenţa acestor două elemente obligatorii ale răspunderii delictuale, nu a fost negată de intimatul Ioniţa Ion. În ceea ce ţine de raportul de cauzalitate, asupra căruia a insistat că lipseşte intimatul, concluzie reţinută ca determinată şi de către instanţa de apel, Colegiul reţine următoarele.

Agresiunea din partea lui Ioniţă Ion asupra Galinei Buruian a avut loc la 07.06.2013 (f.d. 95). Urmare a acestei agresiuni, materializate prin cauzarea lovituirii în regiunea capului cu o bucată de lemn, partea vătămată a invocat suportarea cheltuielilor legate de tratament în staţionar, pentru ochelarii deterioraţi, pentru efectuarea expertizei, consultaţia medicului, precum şi pentru transport. În scopul probării survenirii acestor cheltuieli, cît şi cuantumul lor, recurenta a prezentat probe precum bonuri fiscale de la farmacie, raportul de examinare medico-legală, epicriza, reţete, etc. Astfel, Colegiul menţionează că primordial în atrenarea răspunderii delictuale este stabilirea raportului de cauzalitate între acţiunile lui Ioniţă Ion şi prejudiciul pretins de Buruian Galina.

În speţă, instanţa de recurs constată că prima instanţă corect a stabilit existenţa acestui raport de cauzalitate, precum şi just a reţinut în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat, doar acele probe care au o legătură directă cu fapta ilicită. Deci, aşa cum atestă actele cauzei, cauzarea leziunilor corporale a avut loc la 07.06.2013. La 12.06.2013 a fost supusă expertizei medico-legale, care prin raportul nr. 126 a constatat prezenţa leziunilor corporale neînsemnate, cauzate de acţiunea unui corp contondent posibil în termenul şi circumstanţele indicate. Ulterior, s-a adresat la medic, care i-a prescris tratament, fiind internată în staţionar (f.d. 6), totodată adresîndu-se şi la medicul stomatolog din cauza loviturii primite (f.d.

22), precum şi a fost supusă examinării radiologice (f.d. 11). Toate aceste acţiuni petrecute ulterior conflictului, denotă o legătură cauzală directă între fapta ilicită a lui Ioniţă Ion şi prejudiciul suportat de Buruian Galina, or, ele corespund cronologic, precum şi la petrecerea acestor acţiuni sunt descrise exact motivele din care au loc – acuzarea primirii unei lovituri în cap. Prin urmare, Colegiul conchide că instanţa de apel eronat a constatat lipsa acestui element obligatoriu al răspunderii delictuale – legătura cauzală, deoarece materialul probator anexat denotă contrariul. În acest context, instaţa de recurs constată că la adoptarea deciziei, instanţa de apel a reţinut doar circumstanţale invocate de apelantul Ioniţă Ion, fără a supune aprecierii prin prisma admiterii sau a respingerii lor, totalitatea de probe aduse de Buruian Galina.

Mai mult ca atît, instanţa de fond a reţinut ca admisibile şi pertinente doar probele care demonstrează legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat.

În conformitate cu art. 1418 alin. (1) CC, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau de altă vătămare a sănătăţii, autorul prejudiciului are obligaţia să 5 compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacităţii de muncă, precum şi cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătăţii – de tratament, de alimentaţie suplimentară, de protezare, de îngrijire străină, de cumpărarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc. Potrivit art. 1422 alin. (1) C, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform prevederilor art. 1423 CC, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Pornind de la prevederile normelor de drept enunţate, Colegiul constată că instanţa de apel ilegal a concluzionat că reclamanta Buruian Galina nu a probat cauzarea prejudiciului moral, invocînd doar pretinsa pierdere a capacităţii de muncă şi necesitatea unui pretins tratament, fapt care nu denotă o legătură cauzală între fapta ilicită şi prejudiciul moral.

În acest sens, instanţa de apel eronat a interpretat norma de drept care reglementează apariţia obligaţiei de reparare a prejudiciului moral, precum şi conţinutul acestui prejudiciu. Astfel, prejudiciul moral este definit ca totalitatea suferinţelor psihice şi fizice cauzate persoanei în urma acţiunii ilicite. În situaţia din speţă, cauzarea prejudiciului moral urmează a fi apreciată distinct de prejudiciul material, deşi instanţa de apel în ambele cazuri a conchis o lipsă a legăturii cauzale. Or, primirea unei lovituri în cap presupune indubitabil cauzarea unor suferinţe fizice, exteriorizate prin durere, precum şi psihice, manifestate prin disconfort, internarea în staţionar pentru tratament, consultarea diferitor specialişti, deplasări la exepertiză şi la investigaţii, pierderea capacităţii temporare de muncă.

Este lipsită de orice sens concluzia instanţei de apel asupra unei lipse a legăturii cauzale între acţiunea ilicită a lui Ioniţă Ion şi prejudiciul moral suportat de Buruian Galina, considerînd că ultima nu a probat lezarea drepturilor sale nepatrimoniale. Or, în situaţia în care, prin lovitura cauzată, care nu este negată de intimat, acesta a atentat la integritatea corporală a victimei, la modul obişnuit de viaţă, la dreptul la muncă, acţiuni care denotă direct şi expres lezarea drepturilor enunţate. În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că argumentele aduse de Buruian Galina şi-au găsit confirmare în cadrul examinării prezentului recurs.

Ţinînd cont de faptul că prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată, iar instanţa de apel a adoptat o hotărîre ce reiese din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei, ce a 6 dus la interpretarea şi aplicarea eronată a legii materiale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit.f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Buruian Galina.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 11 septembrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Galinei Buruian împotriva lui Ioniţă Ion privind repararea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 7