2rac-378/14 — Încasarea prejudiciului material și moral

Prima instanță: Judecătoria Ciadîr-Lunga, Judecător – Caraianu L. Instanța de Apel: Curtea de Apel Comrat, Judecători – Curdov A., Lazareva E., Dimina E. dosar 2rac-378/14

Î NCHEI ERE

20 august 2014 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Maria Ghervas Examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă „Orvento-Metall Trading Company” SRL, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Orvento-Metall Trading Company” SRL împotriva Societății pe Acțiuni „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga”, privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 22 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Orvento-Metall Trading Company” SRL și menținută hotărîrea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 28 ianuarie 2013, a con st at at: La 11 februarie 2009 Întreprinderea Mixtă „Orvento-Metall Trading Company” SRL ( în continuare ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga” ( în continuare SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga”), solicitînd încasarea prejudiciului în mărime de 286 223,47 lei și taxei de stat în mărime de 8 586,70 lei.

În motivarea cererii a indicat că în baza contractului nr.15э/2005 încheiat la 04 martie 2005 SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga” s-a obligat să furnizeze energie electrică filialei ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL situată în 1 UTA Găgăuzia, or.Ciadîr-Lunga, str.Budjac 23, iar ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL s-a obligat să achite energia electrică consumată. A mai indicat ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL că la 18 februarie 2008, contrat prevederilor contractului încheiat cu SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga” și prevederilor regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga” a deconectat societatea reclamantă de la energia electrică, invocînd nerespectarea condițiilor tehnice prevăzute pentru conectare.

Solicitările privind reluarea furnizării energiei electrice nu au fost satisfăcute, iar lipsa energiei electrice a cauzat ÎM „Orvento- Metall Trading Company” SRL cheltuieli suplimentare pentru realizarea activității comerciale. Consideră că atît prejudiciul cauzat, cît și venitul ratat urmează a fi încasat de la SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga”, căreia îi revine obligația despăgubirii, reieșind din prevederile art.602 Cod Civil și anume neexecutarea obligațiilor asumate. Ulterior, la 17 iunie 2009 ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL a majorat cuantumul pretențiilor sale, solicitînd încasarea de la SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga” a prejudiciului în mărime de 873 119,49 lei și a taxei de stat în mărime de 25 593,58 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 28 ianuarie 2013 înaintată de ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL împotriva SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga” a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 22 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL și menținută hotărîrea Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 28 ianuarie 2013. La 02 iunie 2014 ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 22 aprilie 2014, solicitînd casarea deciziei recurate și a hotărîrii Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 28 ianuarie 2013, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL să fie admisă integral.

2 În motivarea cererii recurentul a invocat dezacordul cu soluția dată de instanța de apel și a indicat că atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu a stabilit și clarificat pe deplin circumstanțele relevante pentru justa soluționare a cauzei. Nu s- a luat în considerare faptul că părțile se aflau în relații contractuale la momentul furnizării energiei electrice și respectiv urmau a aplicate normele care reglementează executarea obligațiilor. Consideră recurentul că nu au fost încălcate careva cerințe ale furnizorului, nu existau datorii pentru energia furnizată, iar pretențiile organului de supraveghere energetică de stat au fost înainate față de intimat – SA „Uzina Experimentală din Ceadîr-Lunga”, care a deconectat recurentul de la energia electrică fără a avea careva pretenții.

Mai indică recurentul că instanța de apel nu a estimat corect relevanța și admisibilitatea probelor, ori a fost prezentat raportul de expertiză al Societății de Audit „GR&TI Audit Consult” SRL, care nu a fost luat în considerație. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul ca fiind inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod Procedură Civilă. Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Cod Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Colegiul reține că în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de 3 drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

Simplul fapt al dezacordului recurentului cu modul de apreciere a circumstanțelor de către instanța de apel nu poate servi drept temei al admisibilității recursului, în condițiile în care rolul instanței de recurs este limitat doar la asigurarea controlului legalității deciziei contestate și nu al temeiniciei de fapt, sarcină care a fost pe deplin realizată de către instanța de apel. În speță, recurentul – ÎM „Orvento-Metall Trading Company” SRL a evitat delimitarea acelor omisiuni sau încălcări ale instanței de apel care ar dicta necesitatea admisibilității recursului și s-a limitat la expunerea circumstanțelor de fapt ale pricinii, percepute din punctul de vedere al recurentului.

Astfel, în condițiile în care instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Înreprinderea Mixtă „Orvento- Metall Trading Company” SRL. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas 4 5