2rac-283/14 — Recunoaşterea nulităţii contractului de arendă şi evacuarea bunurilor

Prima instanţă: jud. V. Stratan dosarul nr. 2rac-283/14 Instanţa de apel: jud. L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea, Valentina Clevadî, Maria Ghervas , Galina Stratulat examinînd recursurile declarate de către Alexander Koss şi Oleg Arseni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Arseni, intervenient principal Alexander Koss împotriva Societăţii pe Acţiuni „Centrindmontaj”, Societăţii cu Răspundere Limitată „Cheton Grup” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de arendă şi evacuarea bunurilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Cheton Grup”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 21 iunie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii a constatat: La 14 noiembrie 2008 Oleg Arseni a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Centrindmontaj” SA şi FPC „Cheton Grup” SRL cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de arendă şi evacuarea bunurilor. În motivarea acţiuni a invocat că, la 01 aprilie 2001, între SC „Centrindmontaj” SA şi ÎI „Cheton – Zincenco”, actualmente FPC „Cheton Grup” SRL, a fost încheiat contractul de arendă nr. 1, prin care a fost transmis în arendă terenul cu suprafaţa de 2 734,37 m.p. situat în mun. Chişinău, str. Munceşti 123A. Invocă că respectivul contract este lovit de nulitate, deoarece nu a fost supus înregistrării în forma stabilită de lege.

Consideră că înregistrarea la OCT a contractelor de arendă cu termen mai mare de 3 (trei) ani, ce au ca obiect bunuri imobile intervine ca o condiţie de valabilitate a acestora, iar în cazul neîndeplinirii acestei condiţii intervine nulitatea absolută a acestor contracte. Susţine că ţinând cont de faptul că arendaşul (Pârâtul) nu a respectat procedura obligatorie, stabilită de lege, de înregistrare a contractului de arendă în litigiu, indică reclamantul că contractul este lovit de nulitate absolută şi, respectiv, încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii acestuia, adică din data de 01 aprilie 2001. Invocă că persoana care este indicată în contractul litigant, în calitate de semnatar al contractul de arendă din partea Locatorului, nu avea dreptul în virtutea funcţiei deţinute şi nici nu a fost împuternicit să semneze astfel de acte juridice.

Menţionează că dreptul, de a acţiona fără mandat în numele societăţii, în conformitate cu art. 70, 71 din Legea nr. 1134 este oferit exclusiv Organului executiv care, în limitele atribuţiilor sale, efectuează tranzacţii, aprobă statele de personal, emite ordine şi dispoziţii etc. Prin urmare, consideră că, la momentul încheierii contractului de arenda nu s-a ţinut cont de faptul că semnatarul acestuia din partea Locatorului nu este administratorul (organul executiv) al Societăţii, deşi din prevederile contractului rezultă clar că Arendaşul, în persoana lui Zincenco A.N., cunoştea despre faptul că Alexander Koss nu este Director (membru al organului executiv) şi nu are dreptul de a reprezenta societatea în domeniul ce ţine de transmiterea în arendă a bunurilor acesteia, cu atît mai mult să semneze acte de dispoziţie din numele societăţii.

Mai invocă că din totalitatea atribuţiilor organelor de conducere ale societăţilor pe acţiuni, rezultă că Preşedintele Consiliului societăţii, care la momentul încheierii contractului de arenda era Alexander Koss, nu se număra printre atribuţiile sale cea de semnare de acte juridice privind transmiterea în arendă a bunurilor societăţii şi nici nu putea activa fără mandat în numele societăţii, fapt despre care cel de al doilea semnatar (din partea Locatarului), şi anume Zincenco A.N., cunoştea. Solicită reclamantul declararea nulităţii contractului de arendă nr. 1 din 01 aprilie 2001, încheiat între SC „Centrindmontaj” SA şi ÎI „Cheton – Zincenco” şi evacuarea FPC „Cheton Grup” SRL şi a bunurilor acestuia de pe terenul aferent situat în mun.

Chişinău, str. Munceşti 123 A. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 iunie 2013 a fost admisă acţiunea, a fost declarat nul contractul de arendă nr. 1 din 01 aprilie 2001, încheiat între SC „Centrindmontaj” SA şi ÎI „Cheton – Zincenco” şi a fost dispusă evacuarea FPC „Cheton Grup” SRL şi a bunurilor acestuia de pe terenul aferent situat în mun. Chişinău, str. Munceşti 123 A. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost admis apelul declarat de către FPC „Cheton Grup” SRL, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 iunie 2013 şi emisă o nouă hotătîre de respingere a acţiunii. La 13 martie 2014 Alexander Koss a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, iar la emiterea acesteia nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinei. Menţionează că contractul de arendă nu a avut posibilitatea de a-l semna, originalul căruia nu l-a văzut de fapt niciodată, avînd în vedere că la data indicată în contract se afla în afara teritoriului Republicii Moldova. Ba mai mult, nici nu a avut dreptul de a semna un asemenea contract, deoarece la data indicată în contract nu deţinea o funcţie electivă în SA „Centrindmontaj”. La 20 martie 2014 Oleg Arseni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel a emis decizia cu încălcarea normelor de drept material care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, deoarece instanţa a încălcat obligaţia de motivare şi a apreciat în mod arbitrar probele,. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 13 martie 2014 şi respectiv 20 martie 2014, în termen, în cazul în care decizia instanţei de apel li-a fost comunicată la 20 ianuarie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile şi a menţine decizia instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Materialele cauzei denotă că, la 01 aprilie 2001, între SC „Centrindmontaj” SA şi ÎI „Cheton – Zincenco”, actualmente FPC „Cheton Grup” SRL, a fost încheiat contractul de arendă nr. 1, prin care a fost transmis în arendă terenul cu suprafaţa de 2 734,37 m.p.

situat în mun. Chişinău, str. Munceşti 123A. Înaintînd acţiune în judecată împotriva SA „Centrindmontaj” şi SRL „Cheton- Grup”, Oleg Arseni a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de arendă nr.1 din 01 aprilie 2001 şi evacuarea bunurilor. Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acestea. Judecînd apelul declarat de către SRL „Cheton Grup”, instanţa de apel l-a găsit întemeiat, cu casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de către Oleg Arseni.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art.28 alin.(2) al Legii cu privire la societăţile pe acţiuni nr.1134-XIII din 02 aprilie 1997 care statuează că, pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, acţionarii sînt în drept, în modul stabilit de legislaţie, să sesizeze organele de conducere ale societăţii şi/sau Comisia Naţională a Pieţei Financiare, şi/sau instanţa judecătorească.

În conformitate cu art.25 al legii menţionate, acţionarul are dreptul: să participe la adunările generale ale acţionarilor, să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale societăţii; să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acţionarilor; să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe documentele societăţii, accesul la care este prevăzut de prezenta lege, de statut sau de regulamentele societăţii; să primească dividendele anunţate în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care îi aparţin; să înstrăineze acţiunile care îi aparţin, să le pună în gaj sau în administrare fiduciară; să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin, în cazurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii; să primească o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării ei; să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii.

În conformitate cu art.26 al Legii privind societăţile pe acţiuni, acţionarii care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la art.25, au de asemenea dreptul, în modul prevăzut de prezenta lege, de alte acte legislative şi de statutul societăţii: să introducă chestiuni în ordinea de zi a adunării generale anuale a acţionarilor; să propună candidaţi pentru membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori; să ceară convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii.

Acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la alin.(1), au de asemenea dreptul, în modul prevăzut de prezenta lege, de alte acte legislative şi de statutul societăţii: să ceară stabilirea costului plasării acţiunilor societăţii, în temeiul raportului societăţii de audit sau al altei organizaţii specializate ce nu este persoană afiliată a societăţii; să ceară efectuarea de controale extraordinare ale activităţii economico-financiare a societăţii; să adreseze instanţei judecătoreşti, din numele societăţii, fără împuterniciri speciale, cerere de reparare a prejudiciului cauzat societăţii de persoanele cu funcţii de răspundere în urma încălcării intenţionate sau grave de către acestea a prevederilor prezentei legi sau ale altor acte legislative.

Acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la alin.(1) şi alin.(2), au de asemenea dreptul să ceară convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor în modul stabilit de prezenta lege şi de statutul societăţii. Reieşind din normele citate este cert faptul că acţionarul nu a fost înzestrat de legiuitor cu dreptul de a înainta acţiunii de contestare a actelor juridice a societăţii încheiate pe parcursul desfăşurării activităţii economice. Ba mai mult, se pot adresa în instanţe de judecată cu cereri de reparare a prejudiciului cauzat societăţii de persoane cu funcţii de răspundere în urma încălcării grave a prevederilor legale doar acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii.

Astfel, Oleg Arseni nu era în drept să conteste contractul de arendă nr.1 din 01 aprilie 2001, şi nici să solicite tragerea la răspundere a lui Alexander Koss pentru semnarea contractului menţionat, or, acesta nu a prezentat probe concludente ce ar demonstra faptul că la momentul semnării contractului de către Alexander Koss deţinea careva acţiuni în SA „Centrindmontaj”. Mai mult ca atît, prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23 ianuarie 2009, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 octombrie 2010 a fost recunoscut valabil contractul de arendă nr.1 din 01 aprilie 2001, încheiat între SA „Centrindmontaj” şi ÎI „Cheton Zincenco”, a fost recunoscut dreptul de proprietate a SRL „Cheton Grup” ca succesor în drepturi a ÎI „Cheton Zincenco”, asupra terenului cu suprafaţa de 2734,37 m.p., amplasat pe adresa mun.Chişinău, şos.

Munceşti 123 a, ce reprezintă o parte din terenul cu suprafaţa de 2,59 ha, care aparţine SA „Centrindmontaj”. Totodată a fost respinsă cererea reconvenţională a SA „Centrindmontaj” împotriva SRL „Cheton Grup” cu privire la declararea nulităţii contractului de arendă nr.1 din 01 aprilie 2001 şi evacuarea SRL „Cheton Grup” şi a bunurilor acesteia de pe teritoriul aferent, situat în mun.Chişinău, şos.Munceti 123a. Iar, conform art. 123 alin.(2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Astfel, avînd în vedere faptul că printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, s-a stabilit că contractul de arendă nr. 1 din 01 aprilie 2001 încheiat între SA „Centrindmontaj” şi ÎI „Cheton Zincenco” este valabil, corect instanţa de apel a concluzionat că o nouă verificare a acestui fapt ar duce la încălcarea prevederilor CEDO. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului Alexander Koss precum că contractul de arendă nr.1 din 01 aprilie 2001 nu a fost semnat de el, deoarece asupra acestui argument s-a expus Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 28 august 2010, şi respectiv nu constituie temei de anulare a contractului de arendă.

Instanţa de recurs consideră justă şi concluzia instanţei de apel referitor la faptul că SRL „Cheton Grup” precum şi bunurile acesteia nu pot fi evacuate de pe porţiunea de teren situat pe adresa mun.Chişinău, şos.Munceşti 123a, or terenul dat aparţine cu drept de proprietate SRL „Cheton Grup”, iar construcţiile imobile a căror evacuare se solicită au fost vîndute de SA „Centrindmontaj”. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, a verificat şi apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 CPC, iar argumentele invocate de recurenţi în cererile de recurs poartă un caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se resping recursurile declarate de către Alexander Koss şi Oleg Arseni. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Arseni, intervenient principal Alexander Koss împotriva Societăţii pe Acţiuni „Centrindmontaj”, Societăţii cu Răspundere Limitată „Cheton Grup” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de arendă şi evacuarea bunurilor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Valentina Clevadî Maria Ghervas Galina Stratulat