2rc-516/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă M. Anton dosarul nr.2rc-516/14 DECIZIE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinînd recursul declarat de către fondatorul/administratorul Societatea cu răspundere limitată „Agrozooteh” în proces de faliment, Ion Rusu, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Agrozooteh” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2014, prin care a fost dispus efectuarea unui control documentar la Societatea cu răspundere limitată „Agrozooteh”, c o n s t a t ă: Debitorul SRL „Agrozooteh” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă sine din motivul incapacităţii de plată a datoriilor scadente.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 a fost admisă spre examinarea cererea introductivă, iar în scopul prevenirii modificării stării bunurilor întreprinderii, în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate, a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art.24 al Legii insolvabilităţii, în calitate de administrator provizoriu a fost desemnată ÎI „Bevziuc Sergiu”, certificat nr. 19317 din 08 iulie 2011. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2013 a fost declarată în stare de insolvabilitate debitorul SRL „Agrozooteh”, fiind dispusă iniţierea procedurii simplificate de faliment cu dizolvarea debitorului, şi totodată fiind numit în calitate de lichidator ÎI „Bevziuc Sergiu”, care a fost obligat să publice dispozitivul hotărârii în Monitorul Oficial al RM şi să prezinte instanţei de judecată bilanţul de lichidare, tabelul definitiv al creanţelor şi raportul final a debitorului SRL „Agrozooteh”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 s-a dispus suspendarea procesului de lichidare a SRL „Agrozooteh” până la recepţionarea rezultatelor controlului efectuat de către Procuratura Generală, Centru Naţional Anticorupţie şi Inspectoratul Fiscal Principal asupra activităţii SRL „Agrozooteh”, iar prin încheierea din 10 martie 2014 procesul a fost reluat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2014 a fost dispusă efectuarea unui control total documentar la SRL „Agrozooteh” de către organele abilitate ale statului în vederea determinării cauzelor ce au dus la imposibilitatea de plată a întreprinderii, stabilirea creanţelor faţă de bugetul public naţional şi 2 identificării peroanelor responsabile de generare acesteia situaţii şi respectării de către persoanele cu funcţii de răspundere a legislaţiei aferente activităţii economice.

La 05 mai 2014, fondatorul/administratorul SRL „Agrozooteh” în proces de faliment, Ion Rusu a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2014, cerând admiterea recursului şi casarea încheierii contestate. Recurentul, fondatorul/administratorul SRL „Agrozooteh” în proces de faliment, Ion Rusu în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea contestată, deoarece instanţa a emis încheierea în absenţa sa, menţionează că nu a fost înştiinţat legal despre şedinţele de judecată în cauza dată. De asemenea, menţionează că în cadrul examinării dosarului dat a fost depistate mai multe încălcări şi anume din materialele dosarului rezultă că lichidatorul SRL „Agrozooteh” în şedinţa din 27 septembrie 2013 a depus la materialele cauzei raportul final de lichidare, raportul funciar de lichidare şi tabelul creanţelor definitive pentru aprobare.

Însă din motive necunoscute pînă la moment instanţa de insolvabilitate tergiversează lichidarea întreprinderii, din iniţiative proprii intentează diferite controale, suspendă ilegal şi neîntemeiat procesul de faliment, astfel spus depăşindu- şi atribuţiile şi încâlcind grav drepturile părţilor implicate în proces. Astfel spus, instanţa de insolvabilitate din iniţiativele sale proprii desfăşoară şedinţe de judecată, emite încheieri ilegale, dubioase şi neîntemeiate, fără citarea părţilor în şedinţă (copia procesului-verbal din 18.04.2014 şi a încheierii se anexează), specificînd în încheiere precum că lichidatorul din motive necunoscute instanţei nu s-a prezentat, iar la materialele cauzei şi din spusele lichidatorului ultimul nici nu a fost citat pentru şedinţa dată, iar instanţa eronat a considerat posibilă examinarea în lipsa lichidatorului, fără a mai cita debitorul sau creditorii.

Plus la toate la emiterea încheierii contestate instanţa de insolvabilitate s-a bazat pe prevederile art. 5. alin.(5), lit.f) a Legii insolvabilităţii, care prevede că competenţă a instanţei de insolvabilitate este şi, tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere care au contribuit la insolvabilitatea debitorului, precum şi sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reprobabile săvîrşite de aceştia. Adică, sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reprobabile săvîrşite de organele de conducerea debitorului, însă instanţa insolvabilitate dispune efectuarea unui control, organelor abilitate, un control care consideră că nu are dreptul să-l dispună din oficiu ca supraveghetor, şi mai mult fără a indica care organe sunt abilitate în efectuarea controlului dat.

Mai menţionează că la sesizarea instanţei de insolvabilitate din 09 ianuarie 2013 adresată Procuraturii Generale, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Centrului Naţional Anticorupţie au fost date răspunsuri precum şi anexat la materialele cauzei şi ordonanţa refuz în începerea urmăririi penale din 18. Decembrie 2013. Instanţa de insolvabilitate însă ignorînd prevederile legii insolvabilităţii care prevăd că ultima este organ supraveghetor, după propria convingere disc efectuarea diferitor controale şi percheziţii etc., de competenţa căreia nu este. Mai indică că încă un argument privind necitarea părţilor în şedinţa de judecată din 18 aprilie 2014, la emiterea încheierii contestate este şi procesul-verbal din 04 3 aprilie 2014 şi recipisa anexată la materialele cauzei prin care părţile s-au semnat pentru prezentarea la următoarea şedinţă de judecată stabilită pentru 19 mai 2014, ora 12:30.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Pe parcursul judecării pricinii s-a stabilit că SRL „Agrozooteh” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă sine din motivul incapacităţii de plată a datoriilor scadente. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013 a fost admisă spre examinarea cererea introductivă depusă. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2013 a fost declarată în stare de insolvabilitate debitorul SRL „Agrozooteh”, fiind dispusă iniţierea procedurii simplificate de faliment cu dizolvarea debitorului, şi totodată fiind numit în calitate de lichidator ÎI „Bevziuc Sergiu”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 s-a dispus suspendarea procesului de lichidare a SRL „Agrozooteh” până la recepţionarea rezultatelor controlului efectuat de către Procuratura Generală, Centru Naţional Anticorupţie şi Inspectoratul Fiscal Principal asupra activităţii SRL „Agrozooteh”, iar prin încheierea din 10 martie 2014 procesul a fost reluat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2014 a fost dispusă efectuarea unui control total documentar la SRL „Agrozooteh” de către organele abilitate ale statului în vederea determinării cauzelor ce au dus la imposibilitatea de plată a întreprinderii, stabilirea creanţelor faţă de bugetul public naţional şi identificării peroanelor responsabile de generare acesteia situaţii şi respectării de către persoanele cu funcţii de răspundere a legislaţiei aferente activităţii economice.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2014 este legală, iar recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive. Astfel, s-a stabilit că prin actul nr. 3-512207 din 22 ianuarie 2014 întocmit de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a fost efectuat un control tematic şi examinînd faptul respectării legislaţiei fiscale la SRL „Agrozooteh” aferentă relaţiilor economice întreţinute de acesta cu SRL „Artabocem” în baza documentelor prezentate.

Totodată s-a stabilit că administratorul provizoriu la 04 octombrie 2013 a contestat validarea creanţei înaintate de SRL „Artabocem” în valoare de 3580636 lei, pe motiv că facturile fiscale prezentate nu sunt completate în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare, aceasta nefiind contestată de către pretinsul creditor, 4 circumstanţă ce nu generează dubii întemeiate vis-a-vis de operaţiunile aferente facturilor fiscale sus-menţionate. De asemenea, este cert faptul că pe parcursul examinării pricinii au fost validate creanţele a mai multor creditori, inclusiv Inspectoratul Fiscal de Stat în valoare de 4133115,67 lei, Casa naţională de Asigurări Sociale în valoare de 7818 lei, ÎS „Moldresurse” în valoare de 489345 lei, „Nina şi ASN” în valoare de 449450 lei etc., în timp ce administratorul provizoriu declarase că întreprinderea nu dispune de bunuri pentru a fi stinse creanţele creditorilor.

Conform art. 5 alin. (3) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 26 iunie 2012, instanţa pe al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate circumstanţele relevante cauzei. Iar, alin. (5) lit. f) al Legii enunţate prevede că una din principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sînt tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere care au contribuit la insolvabilitatea debitorului, precum şi sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reprobabile săvîrşite de aceştia.

Conform art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. Dacă debitorul depune cerere introductivă în cazul în care dispune de posibilităţi reale de a satisface integral creanţele creditorilor (insolvabilitate fictivă), persoanele culpabile menţionate la alin.(1) poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii.

Reieşind din normele de drept material enunţate şi conform situaţiei de fapt stabilite, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de insolvabilitatea corect a dispus iniţierea unui control total documentar al activităţii economice a debitorului în vederea determinării cauzelor ce au dus la imposibilitatea de plată a acesteia, identificării peroanelor responsabile de generare a acesteia situaţii şi respectării de către persoanele cu funcţii de răspundere, iar argumentele recurentului în sensul dat nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că instanţa de insolvabilitate prin încheierea contestată le-a încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că nu au fost înştiinţaţi despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, deoarece conform art. 5 alin. (4) din Legea insolvabilităţii prevede că încheierile judecătoreşti pot fi adoptate şi fără citarea părţilor dacă prezenta lege nu prevede altfel în mod expres. La caz, se reţine că art. 15 al Legii enunţate nu prevede citarea participaţilor la proces. În contextul celor expuse, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs sunt neîntemeiate şi, prin urmare, nu pot fi reţinute.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de insolvabilitate este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea contestată. 5 În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către fondatorul/administratorul Societatea cu răspundere limitată „Agrozooteh” în proces de faliment, Ion Rusu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu răspundere limitată „Agrozooteh” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valentina Clevadî judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi