2ra-2266/14 — Recunoaşterea contractului valabil

Prima instanţă:E.Buzu dosarul nr. 2ra-2266/14 Instanţa de apel:N.Budăi, V.Pruteanu, I.Muruianu ÎNCHEIERE 20 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul recurentului Anton Laşcu, Vasile Bobeica, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anton Laşcu împotriva Drosidei Gudima cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi declararea nulă a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 3 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către reprezentantul lui Anton Laşcu, Vasile Bobeica, a fost casată integral hotărârea judecătoriei Orhei din 26 septembrie 2013 şi a fost pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă c o n s t a t ă La 14 februarie 2012 Anton Laşcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Drosidei Gudima cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi declararea nulă a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 20 octombrie 2005, ultimul a cumpărat de la pârâtă un teren cu suprafaţa de 0,5815 ha cu nr. cadastral 6475301063, situat în extravilanul primăriei comunei Vartici, raionul Orhei, la un preţ de 6 000 lei. Banii pentru cumpărarea terenului au fost transmişi în aceeaşi zi, dar cu condiţia că peste câteva zile să meargă la notar pentru a perfecta contractul de vânzare-cumpărare. Menţionează reclamantul că, pârâta nu a mers la notar ca să perfecteze contractul în litigiu, din care considerente reclamantul a fost pus în situaţia de a se adresa în instanţa de judecată cu cerere de a declara valabil contractul de vânzare cumpărare încheiat la 20 octombrie 2005, a recunoaşte nul titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu nr. cadastral 6475301063 din 26 noiembrie 1999 şi de a radia din Registru OCT pe Drosida Gudima de dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 26 septembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 3 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de către reprezentantul lui Anton Laşcu, Vasile Bobeica, a fost casată integral hotărârea judecătoriei Orhei din 26 septembrie 2013 şi a fost pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă. La 27 mai 2014, reprezentantul lui Anton Laşcu, Vasile Bobeica a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi nici cu hotărârea primei instanţe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Mai mult ca atât, consideră reprezentantul recurentului că ambele instanţe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către reprezentantul recurentului, Anton Laşcu, Vasile Bobeica nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către reprezentantul recurentului Anton Laşcu, Vasile Bobeica ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul reprezentantului recurentului Anton Laşcu, Vasile Bobeica se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Ion Druţă