2ra-1549-14 — Recunoaşterea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare a terenului agricol

prima instanţă: Gh. Marchitan dosarul nr. 2ra-1549/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, A. Doga ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Dumitru Mardari examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Iepure Teodor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iepure Teodor împotriva lui Iepure Trofim, Osadcii Constantin, Osadcii Corneliu, Brînca Oxana şi Brînca Ruslan cu privire la recunoaşterea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare a terenului agricol, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Osadcii Constantin şi Iepure Trofim, casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 20 mai 2011 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 16 iunie 2009 Iepure Teodor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iepure Trofim şi Osadcii Constantin cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului nr. 6292 din 04 noiembrie 2005 de vînzare-cumpărare a terenului agricol nr. cadastral 2717111115, cu suprafaţa de 2,1780 ha, situat în extravilanul s. Hagimus, r-ul Căuşeni şi compensarea cheltuielilor de judecată.

La 28 ianuarie 2010 Iepure Teodor a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Osadcii Constantin, Osadcii Corneliu, Brînca Oxana şi Brînca Ruslan cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 6329 din 25 noiembrie 2009 de vînzare-cumpărare a terenului agricol nr. cadastral 2717111115, cu suprafaţa de 2,1780 ha, situat în extravilanul s. Hagimus, r-ul Căuşeni. Pricinile civile au fost conexate într-un singur proces. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 20 mai 2011 acţiunea lui Iepure Teodor împotriva lui Iepure Trofim şi Osadcii Constantin cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului nr. 6292 din 04 noiembrie 2005 de vînzare-cumpărare a terenului agricol a fost admisă, fiind anulat contractul de vînzare-cumpărare nr. 6292 din 04 noiembrie 2005, încheiat între Iepure Trofim şi Osadcii Constantin.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2013 apelul declarat de către Osadcii Constantin şi Iepure Trofim a fost admis, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă acţiunea lui Iepure Teodor împotriva lui Iepure Trofim, Osadcii Constantin, Osadcii Corneliu, Brînca Oxana şi Brînca Ruslan cu privire la recunoaşterea nulităţii contractelor de vînzare-cumpărare nr. nr. 6292 din 04 noiembrie 2005 şi 6329 din 25 noiembrie 2009. La 08 martie 2014 Iepure Teodor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că la emiterea hotărîrilor instanţele de judecată au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material. La 01 aprilie 2014 în adresa lui Osadcii Constantin, Brîncă Oxana, Brîncă Ruslan şi Iepure Trofim a fost expediată copia recursului declarat de către Iepure Teodor cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 19 mai 2014 Osadcii Constantin a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Iepure Teodor şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 31 ianuarie 2014. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Iepure Teodor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Iepure Teodor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel. Iar, invocarea de către recurent a faptului că Curtea de Apel Chişinău a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Nu pot fi reţinute drept temei de admitere a acţiunii argumentele recurentului precum că este recunoscut proprietar al terenului în litigiu, avînd în vedere faptul că prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Căuşeni din 01 februarie 2007, a fost declarat nul certificatul de moştenitor testamentar nr. 8056 din 09 septembrie 2005, eliberat pe numele lui Iepure Trofim, în partea terenului agricol nr. cadastral 2717111115, cu suprafaţa de 2,1780 ha, situat în extravilanul s. Hagimus, r-ul Căuşeni, deoarece recurentul în temeiul art. 219 alin. (2) Cod civil, (efectele nulităţii actului juridic) nu-i lipsit de dreptul de a solicita de la Iepure Trofim contravaloarea terenului. Or, prin probele administrate şi în temeiul art. 375 Cod civil s-a stabilit imposibilitatea de restituire a terenului, intimaţii Brînca Oxana şi Brînca Ruslan fiind cumpărători de bună-credinţă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în 3 speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iepure Teodor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Iepure Teodor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Dumitru Mardari 4