2ra-2386/14 — Repararea prejudiciului

Prima instanță: Judecătoria Căuşeni Dosarul nr. 2ra-2386/14 Judecător: M. Tertea Instanța de apel: Curtea de Apel Bender Judecători: M. Antonov, G. Druguş, A. Parpalac ÎNCHEIERE 14 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Iuliana Oprea, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Verstiac Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în instanţa de judecată depusă de Verstiac Iurie către Parada Tatiana cu privire la repararea prejudiciului rezultat în urma acţiunilor ilicite, împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 01 aprilie 2014, prin care a fost modificată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 27 ianuarie 2014, c o n s t a t ă : La 23 aprilie 2013, Verstiac Iurie a depus cerere de chemare în judecată către Parada Tatiana privind repararea prejudiciului cauzat în urma acţiunilor ilicite.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 06 ianuarie 2013, în jurul orelor 16:00, la domiciliul său şi în stradă, în mod public a fost numit cu cuvinte injurioase şi înjositoare de către Parada Tatiana, fapt pentru care, prin procesul verbal cu privire la contravenţie şi decizia agentului constatator din 10 ianuarie 2013 Parada Tatiana a fost sancţionată contravenţional cu amendă în mărime de 400 lei, sancţiune care a fost executată de ultima în decursul a 72 ore. Consideră reclamantul, că prin acţiunile sale intenţionate Parada Tatiana i-a cauzat sentimente de frustrare, fiindu-i înjosită demnitatea şi onoarea sa, suferind fizic şi psihologic, fapt prin care i-a fost cauzat un prejudiciu moral estimat de reclamant la suma de 5 000 lei.

Cere reclamantul Versteac Iurie încasarea de la Parada Tatiana în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei şi a cheltuielilor de judecată suportate pentru acordarea asistenţei juridice în această cauză în sumă de 1 400 lei, cît şi taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 100 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 27 ianuarie 2014 acţiunea a fost admisă parţial: s-a dispus încasarea de la Parada Tatiana în beneficiul lui Verstiac Iurie a sumei de 3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acţiuni ilicite, 1 400 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 100 lei - taxă de stat achitată la depunerea cererii. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 01 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Parada Tatiana, modificată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 27 ianuarie 2014 prin micşorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la 3000 lei la 500 lei.

În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 06 iunie 2014, Verstiac Iurie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integral a deciziei Curţii de Apel Bender din 01 aprilie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 27 ianuarie 2014. În motivarea recursului recurentul a indicat că decizia instanţei de apel o consideră una neîntemeiată şi nefondată. Menţionează că nemotivat a fost diminuat cuantumul prejudiciului moral, ca echivalent a suferințelor cauzate. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 18 aprilie 2014 (f.d.

72), recursul se consideră declarat în termen. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Verstiac Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Verstiac Iurie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Verstiac Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă