3ra-663/14 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 3ra-663/14 Judecător: A.Garbuz Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschii Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Moloşag Ion, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cruşnevschii Valeriu împotriva Consiliului sătesc Corlăteni, intervenient accesoriu Moloşag Ion, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, CONSTATĂ : La 22.08.2012, Cruşnevschi Valeriu a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Corlăteni, r-l Rîşcani, intervenient accesoriu Moloşag Ion, cu privire la anularea parţială a deciziei şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că, prin hotărîrea Sovietului sătesc Corlăteni, r- l Rîşcani din 21.06.1990, i-a fost repartizat lui Moloşag Ion un teren cu suprafaţa de 0,08 ha pentru construcţia casei. Ulterior, prin decizia Consiliului sătesc Corlăteni, r-l Rîşcani nr. 3/20 din 20.03.1993, i-a fost transmis în propritate lui Moloşag Ion terenul aferent casei cu suprafaţa de 0,1072 ha. Consideră că această decizie este ilegală şi urmează să fie anulată, deoarece în proprietatea lui Ion Moloşag i-a fost transmis un teren cu o suprafaţă mai mare decît cea repartizată iniţial în anul 1990. Aceasta s-a întîmplat că Ion Moloşag a acaparat abuziv o parte din drum care constituie teren public, iar Consiliul sătesc a legiferat acest abuz prin decizia sa.

Susţine că prin emiterea acestei decizii, pîrîtul nu are acces la drumul public şi i-au fost create impedimente în folosinţa acestuia. Decizia Consiliului sătesc Corlăteni, r-nul Rîşcani nr. 3/20 din 20.03.1993 este ilegală, deoarece contravine art. 47 al Codului funciar – terenurile de uz public din oraşe şi sate (comune) sunt terenuri folosite pentru căile de comunicaţie (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile social – culturale ale populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale. 1 Solicită reclamantul Cruşnevschi Valeriu anularea parţială a deciziei Consiliului sătesc Corlăteni, r-nul Rîşcani nr. 3/20 din 20.03.1993 în partea transmiterii în proprietate lui Moloşag Ion terenului cu suprafaţa de 0,0272 ha, care constituie drum public şi încasarea prejudicului moral în mărime de 1 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 27 decembrie 2013, acţiunea înaintată de Cruşnevschii Valeriu a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea parţială a deciziei Consiliului sătesc Corlăteni, r-nul Rîşcani nr. 3/20 din 20.03.1993 în partea ce ţine de transmiterea în proprietate privată lui Moloşag Ion a termenului de pămînt cu suprafaţă de 0,1072 ha. În rest, acţiunea în partea privind recuperarea prejudiciului moral a fost respinsă. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat că, atît prin hotărîrea Soviatului sătesc Corlăteni nr. 6-66 din 21.06.1990, cît şi în registrul provizoriu de evidenţă a loturilor individuale, lui Moloşag Ion i s-a repartizat 0,08 ha pentru construcţia casei individuale de locuit, iar decizia nr. 3/20 din 20.03.1993 în partea contestată contravine prevederilor art. 47 alin. (1) Cod funciar.

Referitor la termenul de prescripţie, a conchis că nu este omis, deoarece la 12.12.2011, reclamantul s-a adresat pîrîtului cu o petiţie, la care a primit răspuns la 12.01.2012, iar la 04.07.2012 a depus cerere prealabilă, căreia i s-a răspuns la 31.07.2012, acţiunea fiind înaintată la 22.08.2012, adică cu respectarea termenului stabilit de art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 09 ianuarie 2014, Moloşag Ion a atacat-o cu apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de Moloşag Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 27 decembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

La 02 aprilie 2014, Moloşag Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani din 27 decembrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susţinut că prin hotărîrile contestate, a fost expropiat de terenul său dobîndit legal în 1993, deoarece acest teren a aparţinut rudelor sale şi a fost moştenit pe cale testamentară. Menţionează că la dosar nu există probe care ar confirma că terenul litigios a fost vreodată unul public. Mai indică că în martie 1993, atît recurentul, cît şi intimatul au fost prezenţi cînd s-au repartizat terenurile, iar termenul de adresare în judecată a fost omis cu 20 ani.

Susţine recurentul că instanţa de apel în decizia sa eronat a indicat că reprezentantul Consiliului local Corlăteni nu s-a prezentat în şedinţă, deoarece 2 acesta a fost prezent şi a participat la examinarea cauzei în ordine de apel, susţinînd apelul depus de Moloşag Ion. Consideră recurentul că Cruşnevschi Valeriu nu putea solicita exproprierea sa, deoarece utilitatea publică putea fi invocată doar de o autoritate publică. Totodată, a invoca şi tergiversarea examinării cauzei pe o perioadă de doi ani. Moloşag Ion susţine că instanţele au anulat o decizie în partea ce ţine de transmiterea în proprietate a unui teren, însă în acea decizie nici nu este indicat numele său, iar careva anexă la ea nu există.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Moloşag Ion a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC al RM, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea deciziei contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial. În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă, precum şi verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate.

Potrivit materialelor cauzei, reclamantul Cruşnevschi Valeriu s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Consiliului sătesc Corlăteni, r-nul Rîşcani, intervenient accesoriu Moloşag Ion, privind anularea parţială a deciziei nr. 3/20 din 20.03.1993 în partea transmiterii în proprietate lui Moloşag Ion terenului cu suprafaţa de 0,0272 ha, care constituie drum public şi încasarea prejudicului moral în mărime de 1 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 27 decembrie 2013, menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27.02.2014, acţiunea înaintată de Cruşnevschii Valeriu a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea parţială a deciziei Consiliului sătesc Corlăteni, r-nul Rîşcani nr. 3/20 din 20.03.1993 în partea ce ţine de transmiterea în proprietate privată lui Moloşag Ion a termenului de pămînt cu suprafaţă de 0,1072 ha.

În rest, acţiunea în partea privind recuperarea prejudiciului moral a fost respinsă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ilegală decizia instanţei de apel pornind de la următoarele. 3 După cum rezultă din materialele cauzei, Cruşnevschi Valeriu a contestat în ordinea contenciosului administrativ decizia organului administraţiei publice locale de repartizare a lotului de teren vecinului său Moloşag Ion, invocînd că prin aceasta îi este încălcat dreptul său de acces la drumul public.

Potrivit art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) al aceleaşi legi, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

În conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) al legii menţionate, subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sînt persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri – în condiţiile art.14 al prezentei legi. Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Astfel, pornind de la prevederile legale enunţate supra, Colegiul conchide că pentru a avea calitatea de subiect cu drept de sesizare în contenciosul administrativ, persoana trebuie să se considere vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege. La caz, Cruşnevschi Valeriu a pretins că prin decizia contestată, îi este încălcat dreptul său de acces la drumul public. Prin urmare, instanţa de recurs constată că dreptul oricărei persoane la un drum public este incontestabil. Însă, instanţa de apel urmează să stabilească existenţa drumului public anume prin porţiunea lotului de teren deţinut de Moloşag Ion la situaţia anului 1993. Or, acest aspect prezintă o importanţă primordială la justa soluţionare a litigiului, deoarece este determinant în constatarea ilegalităţii emiterii actului administrativ contestat.

În context, aşa cum prevăd aliniatele (1) şi (2) art. 373 CPC, instanţa de apel, verifică în limitele cererii de apel şi ale referinţelor, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de apel, care are atribuţii de dezvoltare devolutivă a fondului cazului la judecarea apelului, nu a constatat şi elucidat toate aceste circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii în fond, şi, ca urmare, a pronunţat o soluţie ilegală. 4 În acelaşi timp, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare au depăşit limitele examinării acţiunii.

Or, reclamantul Cruşnevschi Valeriu a solicitat anularea deciziei Consiliului sătesc Corlăteni 3/20 din 20.03.1993 doar în partea suprafeţei de 0,0272 ha, iar instanţele au anulat-o în partea întregului lot de 0,1072 ha transmis lui Moloşag Ion, ceea ce contravine prevederilor art. 240 alin. (3) CPC. La fel, Colegiul constată că decizia instanţei de apel este afectată şi de o eroare de procedură. În speţă, în partea descriptivă a deciziei, instanţa de apel a indicat că reprezentantul Consiliului sătesc Corlăteni în şedinţă nu s-a prezentat, deşi a fost înştiinţat legal despre data, locul şi ora şedinţei de judecată (f.d. 159 verso). Însă, potrivit procesului-verbal al şedinţei de judecată din 27.02.2014, reprezentantul Consiliului sătesc Corlăteni – Mihai Scobioală a fost prezent şi a solicitat admiterea apelului declarat de Moloşag Ion (f.d.

156-157). Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit va admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Moloşag Ion.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, în cauza civilă la acţiunea înaintată de Cruşnevschi Valeriu împotriva Consiliului sătesc Corlăteni, r-l Rîşcani, intervenient accesoriu Moloşag Ion, privind anularea parţială a deciziei Consiliului sătesc Corlăteni, r-nul Rîşcani nr. 3/20 din 20.03.1993 în partea transmiterii în proprietate lui Moloşag Ion terenului cu suprafaţa de 0,0272 ha, care constituie drum public şi încasarea prejudicului moral în mărime de 1 000 lei şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Bălţi într-un alt complet. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5