2ra-1918/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare

prima instanţă – S. Lazari dosarul nr. 2ra-1918/14 instanţa de apel – Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 13 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Sergiu Scripnic, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Scripnic împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 prin care a fost admisă cererea de apel depusă de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 octombrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă tardiv constată: La 07 mai 2013, Sergiu Scripnic a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, Consiliul Municipal Chişinău a fost obligat să-l asigure cu spaţiu locativ.

Indică că în iunie 2004, hotărârea a fost depusă spre executare silită la Oficiul de Executare Centru al DE al MJ RM, care însă a fost executată numai la 07 noiembrie 2012. Cu referire la prevederile art. 2 alin (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, consideră că instanţa de judecată este obligată a constata încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău privind asigurarea cu spaţiului locativ în perioada iunie 2004 - octombrie 2012. 1 Mai indică că prin prisma prevederilor art. 2 alin. (6) al aceleiaşi Legi, coroborate cu prevederile art. 1398, 1422, 1423 din Codul civil, instanţa de judecată urmează să încaseze din contul bugetului de stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciului material suma de 20000 euro ce constituie plata chiriei pentru spaţiu locativ pentru perioada iunie 2004 - octombrie 2012 şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 200000 lei. Solicită admiterea acţiunii, constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău privind asigurarea cu spaţiului locativ în perioada iunie 2004 - octombrie 2012, a încasa din contul bugetului de stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu material suma de 20000 euro şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 200000 lei, a încasa din contul bugetului de stat în beneficiul său toate cheltuielile de judecată ce ţin de examinarea litigiului. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 octombrie 2013 a fost admisă acţiunea şi constatat faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti - hotărârea din 26 martie 2004 a Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău, cauza nr. 2-783/04, fiind încasat în beneficiul lui Sergiu Scripnic, din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, ca reparare a prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti - 20000 euro ori suma echivalentă în lei ai RM conform cursului valutar stabilit de Banca Naţională a RM la momentul executării hotărârii indicate, ca compensare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti - 200000 lei şi ca restituire a cheltuielilor suportate pentru asistenţa juridică acordată lui la examinarea cauzei date - 4000 lei, în total 204000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 a fost admisă cererea de apel depusă de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, casată integral hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi depusă tardiv. La 18 aprilie 2014, Sergiu Scripnic, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, menţionând că este ilegală şi neîntemeiată.

Indică că instanţa de apel, fără a ţine cont de prevederile art. 2 alin. (6) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ilegal a respins cerinţa privind încasarea prejudiciului moral. Susţine că aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile: miza pentru reclamant, comportamentul părţilor, bună/reaua-credinţă, durata neexecutării, totodată urmând a fi luat în consideraţie principiul general al echităţii şi că suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţe similare. Mai invocă că sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama apelantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces, cu excluderea pretenţiilor excesive şi vădit exagerate.

2 Cu referire la recomandarea CSJ nr. 6, indică că prejudicii cu titlu material ar putea să apară exclusiv atunci când există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor şi pierderi materiale datorită imposibilităţii de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora (Cravcenco; Boboc, etc.). Afirmă că, în speţă, din cauza neexecutării hotărârii judecătoreşti irevocabile de către autorităţile locale recurentul şi membrii familiei sale nu au fost asiguraţi cu spaţiu locativ, ca urmare, acesta a fost nevoit să încheie contract de locaţiune a imobilului cu plata chiriei lunare de 200 Euro.

Cu referire la art. 875, art. 876 Cod civil, consideră că instanţele neîntemeiat au ajuns la concluzia că contractele de locaţiune nu sunt opozabile faţă de terţi fiind fictive, în cazul în care acestea au fost încheiate pe un termen ce nu depăşeşte 3 ani şi respectiv nu era necesar să fie înregistrate în Registrul bunurilor imobile. Iar cu referire la practica CSJ indică că a fost stabilit faptul că în cazul neexecutării unei hotărâri de asigurare cu spaţiu locativ, partea vinovată pentru neexecutare are obligaţia de a restitui chiria pentru perioada de întârziere a executării hotărârii. Susţine că o soluţie contrară ar determina crearea unei situaţii discriminatorii faţă de reclamant, ceea ce ar echivala cu încălcarea principiului egalităţii de tratament juridic.

Invocă că intimatul nu a solicitat respingerea cererii în temeiul aplicării prescripţiei extinctive. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 27 februarie 2014 a fost expediată în adresa recurenţilor la 27 februarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 7212 (f. d. 95). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 aprilie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel, casarea parţială a hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

La caz, se constată că Sergiu Scripnic, făcând uz de noul remediu intern, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea din bugetul de stat în beneficiul său a prejudiciului material şi prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti, precum şi cheltuielile de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii acţiunii şi, constatând încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, a încasat în beneficiul lui Sergiu Scripnic, 3 din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al RM, suma de 20000 euro ori suma echivalentă în lei ai RM conform cursului valutar stabilit de Banca Naţională a RM la momentul executării hotărârii cu titlu de prejudiciu material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, suma de 200000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistenţa juridică.

Judecând apelul declarat de Ministerului Justiţiei al RM, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, admiţându-l şi casând hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii lui Sergiu Scripnic, considerând că este una neîntemeiată şi depusă tardiv. Instanţa de recurs reţine că, deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, soluţia dată de instanţa de apel, prin care a fost casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o hotărâre nouă cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată şi tardivă este incorectă, rezultată din aplicarea greşită şi interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz.

În susţinerea opiniei enunţate, având în vedere că executarea hotărârii judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului, se va reţine că Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într- un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac.

În acest sens, prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, statuează că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Perioada ce urmează a fi luată în consideraţie la caz. Din actele cauzei se deduce că prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 martie 2004, Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să acorde spaţiu locativ lui Sergiu Scripnic şi membrilor familiei acestuia conform normelor legislaţiei în vigoare. 4 Aici se va remarca că procedura de executare în baza documentului executoriu nr. 2-783/04 din 26 martie 2004 emis de Judecătoria Centru, mun.

Chişinău privind obligarea Consiliul mun. Chişinău să acorde spaţiu locativ lui Sergiu Scripnic şi membrilor familiei acestuia, a fost înregistrată în Oficiul Centru al DE, conform normelor legislaţiei în vigoare, la 15 noiembrie 2004. Ulterior, în conformitate cu modificarea Codului de Executare al RM, documentul executoriu menţionat a fost preluat de la executorul judecătoresc al Oficiului de Executare al MJ Oleg Ungureanu şi transmis executorului judecătoresc Igor Doroftei, întru executare. În speţă este cert şi faptul că, prin încheierea nr. 064-42/11 din 28 martie 2011, documentul executoriu nr. 2-783/04 din 26 martie 2004 emis de Judecătoria Centru, mun. Chişinău privind obligarea Consiliul mun.

Chişinău să acorde spaţiu locativ lui Sergiu Scripnic şi membrilor familiei lui, conform normelor legislaţiei în vigoare a fost strămutat executorului judecătoresc Ion Iachim (f. d. 31). Iar prin încheierea nr. 026-259/11 din 22 iulie 2011 executare documentul executoriu nr. 2-783/04 din 26 martie 2004 din nou a fost preluată de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu, care a intentat procedura de executare nr. 026-259/11 (f. d. 34). Este incontestabil şi faptul că la 26 septembrie 2012, Primăria mun. Chişinău, în calitate de debitor, în persoana Primarului General al mun. Chişinău, Dorin Chirtoacă şi Sergiu Scripnic în calitate de creditor au încheiat o tranzacţie de împăcare prin care debitorul s-a obligat să acorde creditorului costul mediu al unui apartament cu trei odăi în mun.

Chişinău şi anume suma de 54448 euro, în lei moldoveneşti la cursul oficial al BNM în ziua executării, fiind stabilit un termen de până la data de 15 noiembrie 2012. Totodată, de către executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a fost întocmit procesul-verbal de consemnare a condiţiilor tranzacţiei de împăcare din 26 septembrie 2012 cu nr. 026 - 259/2011 (f. d. 37). Conform delegaţiei nr. 34 din 07 noiembrie 2012 Sergiu Scripnic prin intermediului executorului judecătoresc Oleg Ungureanu a primit suma de 863420,06 lei în baza documentului executoriu nr. 026-259/11 din 26 septembrie 2012 (f. d. 40). Prin încheierea nr. 026-259/11 din 07 noiembrie 2012, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu a dispus încetarea procedurii de executare nr. 026-259/11 intentată întru executarea documentului executoriu nr. 2-783/04 din 26 martie 2004 emis de Judecătoria Centru, mun.

Chişinău (f. d. 43). În această ordine de idei, instanţa de recurs remarcă că, la caz, nu a fost stabilit că, în perioada de la 15 noiembrie 2004 - data prezentării titlului executoriu pentru executare şi până la 07 noiembrie 2012 – data încetării procedurii de executare, de către organul de executare au fost întreprinse careva acţiuni cu privire la executarea documentului executoriu emis în baza hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 martie 2004, prin care Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să acorde spaţiu locativ lui Sergiu Scripnic şi membrilor familiei acestuia conform normelor legislaţiei în vigoare, în acest sens fiind prezentată doar scrisoarea nr. 08-4327 din 04 august 2011, prin care Primăria mun.

Chişinău a informat executorul judecătoresc Oleg Ungureanu că la moment executarea hotărârii instanţei de judecată nu poate fi posibilă din cauza lipsei de spaţiu locativ liber în mun. Chişinău, fapt generat de 5 procesul de privatizare a fondului de locuinţe, ceea ce a redus substanţial imobilul cu destinaţie locativă aflat în proprietate municipală. Totodată, prin informaţia dată s-a menţionat că Consiliul mun.

Chişinău nu dispune nici de mijloace financiare pentru construcţia spaţiului locativ în vederea executării hotărârilor instanţelor de judecată privind asigurarea cu spaţiu locativ a creditorilor urmăritori (f. d. 36). Reieşind din circumstanţele relatate, instanţa de recurs constată că pretenţiile lui Sergiu Scripnic cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti sunt întemeiate, deoarece cele constatate reliefează o lezare a dreptului acestuia la executare în termen rezonabil a cauzei, după cum instituie atât prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei, cât şi cele a Legii nr. 87. Or, o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa fondurilor ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, mai mult că întârzierea de executare nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei ( Immobiliare Saffi versus Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V).

Aşa fiind, în speţă este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, care este statul Republica Moldova, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile. Aici instanţa de recurs va menţiona şi Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, cererea nr. 15840/02 Griţco versus Moldova, în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). În această ordine de idei, se constată că Sergiu Scripnic nu a putut beneficia de succesul obţinut în urma litigiului, care se referea la asigurarea lui şi a familiei sale cu spaţiu locativ conform normelor stabilite de legislaţia în vigoare, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea ultimului a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

Pentru raţiunile mai sus menţionate, fiind evidentă încălcarea dreptului lui Sergiu Scripnic la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de recurs constată că perioada de referinţă care urmează a fi luată în considerație în speţă constituie cea cuprinsă de la data naşterii obligaţiei de executare, adică data înaintării documentelor executorii spre executare, care este 15 noiembrie 2004 şi până la ziua executării hotărârii – 07 noiembrie 2012. Comportamentul părţilor. În ceea ce priveşte comportamentul autorităţilor naţionale, se constatată că acestea nu au întreprins careva acţiuni concrete şi măsurile necesare în vederea executării hotărârii judecătoreşti, iar ca rezultat titlul executoriu rămânând neexecutat o perioadă de aproape 8 ani.

Interesul creditorului. 6 În speţă, instanţa de recurs remarcă faptul că miza pentru creditorul Sergiu Scripnic este evidentă, fiind bazată pe o legitimă speranţă, or acesta urmărea exercitarea dreptului său la o locuinţă conform normelor legislaţiei interne, care este un drept inerent şi garantat.

În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care s-a constatat a fi una continuă, de caracterul obligaţiei de executare, comportamentul autorităţii însărcinate cu obligaţia executării, precum şi miza (interesul) pentru creditor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, împrejurări ce atestă corectitudinea soluţiei primei instanţe cu privire la constatarea acestei încălcări şi netemeinicia concluziei instanţei de apel cu privire la netemeinicia acestei cerinţe.

Mai cu seamă aici se va menţiona ca ilegală şi reţinerea instanţei de apel cu privire la depunerea acţiunii de către Sergiu Scripnic în afara termenului prevăzut de Legea nr. 87, în speţă fiind cert că procedura de executare a hotărârii judecătoreşti a fost finisată la 07 noiembrie 2012, atunci când au fost îndeplinite condiţiile tranzacţiei încheiate între părţi, astfel că, acţiunea înaintată de către Sergiu Scripnic la 07 mai 2013, este în termenul de 6 luni, prevăzut de 3 alin. (3) al legii menţionate. Conform art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Astfel, având în susţinere prevederile normelor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că prima instanţă corect a ajuns şi la concluzia acordării lui Sergiu Scripnic a compensaţiei băneşti pentru prejudiciul moral ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti.

Totodată, instanţa de recurs, ţinând cont de criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel, încât să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat, fiind menţinut echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată, relevă că suma acordată de prima instanţă lui Sergiu Scripnic cu titlu de prejudiciu moral în mărime de 200000 lei este una exagerat de mare, un cuantum echitabil compensaţiei pentru prejudiciul moral cauzat ultimului, ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a 7 hotărârii judecătoreşti, în raport cu circumstanţele deduse din speţă şi materialul probator anexat la dosar, ar constitui suma de 5000 lei.

Cât priveşte capătul de cerere a lui Sergiu Scripnic cu privire la încasarea prejudiciului material ce constă din cheltuielile legate de închirierea unui spaţiu locativ pe perioada neexecutării hotărârii judecătoreşti, se constată a fi unul neîntemeiat.

La acest segment, cu referire la prevederile art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, se va reţine că, atunci când se discută durata procedurilor judiciare, fie în aspect civil, fie în aspect penal, prejudicii cu titlu material ar putea să apară exclusiv în cazul când există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor şi pierderi materiale datorită imposibilităţii de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora (a se vedea Boboc v. Moldova nr. 27581/04, §44-45, 04 noiembrie 2008 şi Cravcenco v. Moldova, nr. 13012/02, §64-67, 15 ianuarie 2008). Distinct de aceste constatări, instanţa de recurs remarcă că, deşi Sergiu Scripnic în susţinerea pretenţiei cu privire la încasarea prejudiciului material a prezentat trei contracte de locaţiune a spaţiului locativ încheiate cu Iacob Cojocari la 01 iunie 2004, 02 mai 2007 şi respectiv, la 01 ianuarie 2010, pe care ar fi şi înscrisul lui Iacob Cojocari că a primit plata integrală pentru chirie conform contractelor respective, aceste înscrisuri nu pot fi reţinute ca probe pertinente şi incontestabile, în conformitate cu art. 118 CPC, care ar demonstra pierderile materiale datorită neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

În susţinerea opiniei enunţate se va reţine că, pe lângă faptul că contractele menţionate au fost prezentate fără a fi autentificate în modul stabilit de lege, fapt ce contravine prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, care indică că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului, instanţei de judecată nu au fost prezentate nici dovezi certe precum că sumele solicitate au fost achitate de către Sergiu Scripnic în beneficiul lui Iacob Cojocari în contul chiriei locuinţei, pentru a fi încasate de la stat. Or, doar presupusul înscris al lui Iacob Cojocari pe nişte copii neautentificate de contracte de locaţiune, precum că costul chiriei prevăzut de contracte a fost achitat integral, nu poate fi considerată ca probă pertinentă în confirmarea acestor pretenţii.

Mai cu seamă aici se va specifica şi lipsa dovezilor că Iacob Cojocari, ca locator a declarat aceste sume la organele fiscale, ca venituri. În această ordine de idei, având în vedere că la materialele pricinii a fost anexat bonul de plată Seria EP nr. 364882 privind prestarea serviciilor juridice pentru instanţa de fond în mărime de 4000 lei (f. d. 22), instanţa de recurs consideră că prima instanţă corect a dispus încasarea sumei respective în favoarea lui Sergiu Scripnic.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că motivele invocate în cererea de recurs sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia admiterii acestuia, casării integrale a deciziei instanţei de apel şi parţiale a hotărârii primei instanţe, şi anume în partea admiterii pretenţiilor ce ţin de repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral şi de a emite în această parte o hotărâre nouă prin care a admite parţial cerinţa lui Sergiu Scripnic cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a respinge 8 cerinţa lui Sergiu Scripnic cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, în rest de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Sergiu Scripnic, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014. Se casează parţial hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sergiu Scripnic împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în partea prin care a fost încasat în beneficiul lui Sergiu Scripnic, din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, suma de 20000 euro ori suma echivalentă în lei ai RM conform cursului valutar stabilit de Banca Naţională a Republicii Moldova la momentul executării hotărârii indicate ca reparare a prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi suma de 200000 lei ca compensare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi se emite în partea dată o nouă hotărâre, prin care: Se admite parţial pretenţia lui Sergiu Scripnic cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti.

Se încasează de la bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul lui Sergiu Scripnic, în contul reparării prejudiciului moral, suma de 5000 (cinci mii) lei. Se respinge pretenţia lui Sergiu Scripnic cu privire la repararea prejudiciului material cauzat ca urmare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti. În rest hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 octombrie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 9