2ri-102/14 — Intentarea procedurii de insolvabilitate

prima instanţă: A. Pahopol dosarul nr. 2ri-102/14 DECIZIE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală Ala Cobăneanu, Ion Corolevschi examinînd recursul declarat de către Banca Comercială „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale”, societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea introductivă depusă de creditorul Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”, societate pe acţiuni cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului societatea cu răspundere limitată „Maribor”, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, prin care cererea introductivă a creditorului Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”, societate pe acţiuni, a fost respinsă ca nefondată, fiind anulate măsurile de asigurare instituite prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014, c o n s t a t ă: La data de 17 februarie 2014, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a înaintat o cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Maribor”, (mun.

Chişinău, str. Petru Rareş, 39/1, C/F 1003600055338). În motivarea cererii, a indicat că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 a fost admis apelul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23 ianuarie 2012 şi emisă o hotărîre nouă prin care a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA împotriva SRL „Maribor” privind transmiterea în posesie a bunurilor ipotecate şi respinsă integral cererea reconvenţională depusă de SRL „Maribor” către BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA privind încasarea prejudiciului.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, printre altele, s-a dispus şi întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23.01.2012 prin încasarea de la SRL „Maribor” în favoarea creditorului a sumei în mărime de 504062,64 lei şi a taxei de stat în mărime de 26 1 724,21 lei. Decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 a fost menţinută prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013. Astfel, în pofida faptului că titlul executoriu se află în procedura de executare, debitorul nu- şi execută obligaţiile şi nu achită sumele datorate. Totodată, mai indică faptul că SRL „Maribor” are şi alte datorii şi obligaţii considerabile.

Astfel, în vederea asigurării rambursării sumelor conform contractelor de credit încheiate cu Lev Zusman şi Vella Zusman, SRL „Maribor” a constituit în favoarea BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA ipotecă conform contractului nr. 13741 din 25 decembrie 2006 asupra bunului imobil „încăperi” cu destinaţie nelocativă, nr. cadastral 0100417.010.01.103, situat pe adresa mun. Chişinău, str. Petru Rareş, 39/1. În baza contractului de credit nr. CI/06/0004 din 25 decembrie 2003, BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA a acordat debitorului Lev Zusman un credit în mărime de 1 650 000 lei. La 19 decembrie 2013 datoria debitorului Lev Zusman constituia 2 005 938,83 lei, inclusiv: credit - 1 236 354,17 lei, dobînda - 500 714,92 lei, penalitatea pe ultimele 6 luni - 231 779,11 lei, comisionul de gestiune anual - 37 090,63 lei.

În baza contractului de credit nr. CI/06/0005 din 25 decembrie 2006, BC „Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” SA a acordat debitorului Vella Zusman un credit în mărime de 1 650 000 lei, iar la 19 decembrie 2013 datoria debitorului constituia 2 004 709,83 lei. Prin urmare, creanţa BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA care este garantată prin ipoteca instituită de SRL „Maribor” constituie 4 010 648,66 lei. De asemenea, SRL „Maribor” are datorii considerabile şi faţă de alţi creditori, inclusiv SRL „Credit-Profit”, fapt confirmat prin scrisoarea din 31 iulie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA privind intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Maribor” (mun.

Chişinău, str. Petru Rareş, 39/1, c/f (1003600055338). S-au aplicat măsuri de asigurare faţă de debitorul SRL „Maribor” în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate în scopul prevenirii modificării stării bunurilor. La data de 07 aprilie 2014, administratorul provizoriu ÎI „Ambrosi Tudor” a depus raportul asupra necesităţii intentării procedurii de insolvabilitate, prin care a indicat că activele debitorului permit achitarea doar parţială a datoriilor, iar în virtutea faptului că urmare a analizei económico-financiare a întreprinderii s-a determinat incapacitatea de a continua activitatea, consideră ca fiind întemeiată cererea introductivă şi urmează a fi intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Maribor”.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014 cererea introductivă a creditorului BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a fost respinsă ca nefondată. 2 S-au anulat măsurile de asigurare instituite prin încheierea Curţii de Apel Chişinău, ca instanţă de insolvabilitate din data de 24 februarie 2014. Invocînd netemeinicia hotărîrii enunţate, recurenta BC “Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA, la data de 05 mai 2014 în termen legal a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea cererii introductive privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL “Maribor”.

În motivarea amplă a recursului, recurenta a indicat în esenţă că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este pasibilă de a fi casată pe motivul aplicării eronate a normelor de drept procedural, precum şi a celor de drept material, manifestată prin neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată, precum şi prin interpretarea eronată a legii. În acest context, a menţionat că instanţa de insolvabilitate în mod neîntemeiat a concluzionat despre lipsa temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de SRL “Maribor”. Or, existenţa temeiurilor de înaintare a cererii introductive este confirmată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, care atestă datoriile pe care le-a acumulat debitorul faţă de creditor, precum şi nerespectarea de către debitor a cerinţelor executorului judecătoresc privind achitarea benevolă a datoriilor.

Totodată din informaţia din Registrul bunurilor imobile rezultă că bunurile imobile de care dispune debitorul sînt grevate cu ipotecă inclusiv în favoarea altor creditori. Prin urmare, consideră recurenta că a demonstrat valoarea şi exigibilitatea obligaţiilor debitorului faţă de creditor, precum şi a justificat temeiul intentării procesului de insolvabilitate faţă de intimata SRL “Maribor”. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. În temeiul dispoziţiei art. 37 alin. (2) din aceeaşi lege, hotărîrea de respingere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs de către participanţii la proces.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărîrii primei, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, pentru considerentele ce succed. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

3 În şedinţa judecătorească s-a constatat că recurenta BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA a solicitat admiterea cererii introductive, intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Maribor”.

Fiind investită cu examinarea prezentei pricini civile, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii ca nefondată a cererii introductive depusă de creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Maribor”, fiind anulate măsurile de asigurare instituite prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2014. Pentru a emite soluţia enunţată, prima instanţă a reţinut că deşi la capitolul mijloace fixe, administratorul insolvabilităţii a indicat valoarea acestora ca fiind 3 457 701 lei, doar bunul imobil din str. Petru Rareş, 39/1, nr. cadastral 010041701001.103 este evaluat la suma de 6898070 lei, fiind posibilă acoperirea datoriei SRL „Maribor” faţă de creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA.

Mai mult ca atît, în proprietatea SRL „Maribor” mai sunt incluse şi încăperile cu nr. cadastral 010041701001.102, precum şi 010041701001.085 din str. Petru Rareş, 39/1. Totodată, instanţa de insolvabilitate a făcut referire la certificatul nr. 34/03- 14 din 20 martie 2014 eliberat de SRL „Credit-Profit”, care atestă stingerea datoriilor SRL „Maribor”, prin transmiterea unui imobil cu nr. cadastral 010041701001.104 din str. Petru Rareş, 39/1. În contextul circumstanţelor sus-indicate, prima instanţă a conchis în favoarea solvabilităţii întreprinderii şi lipsa temeiurilor de a considera ca fiind întemeiată cererea introductivă.

Verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiată şi eronată soluţia primei instanţe cu privire la respingerea ca nefondată a cererii introductive depusă de creditorul BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Maribor”, cu anularea măsurilor de asigurare instituite anterior. Astfel, analizînd circumstanţele faptice ale cauzei şi actele anexate la materialele dosarului, instanţa de recurs a reţinut că BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA s-a adresat instanţei de insolvabilitate cu o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SRL „Maribor”.

Este de menţionat că, în susţinerea cererii introductive, creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a invocat încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, prin care recursul declarat de SRL „Maribor” s-a considerat inadmisibil, fiind menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23 ianuarie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care a fost respinsă acţiunea reconvenţională şi admisă acţiunea iniţială. S-a dispus transmiterea silită în posesia BC „Mobiasbancă-Groupe Societe General” SA 4 bunul gajat, imobilul nelocativ, cu suprafaţa de 427,8 m.p.

cu nr. cadastral 010041701001103, situat în mun. Chişinău, 4, str. P. Rareş, 39/1, gajat în baza contractului de ipotecă nr. 13741 din 25 decembrie 2006, cu evacuarea persoanelor şi bunurilor din imobilul dat. S-a dispus întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 23 ianuarie 2012. S-a încasat de la ÎM „Maribor” SRL în beneficiul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA suma de 504 062,64 lei, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 26 724,21 lei, (f.d.5-19). Totodată, în temeiul încheierii executorului judecătoresc nr. 056-383/13 din 17 aprilie 2013 s-a dispus primirea spre executare a documentului executoriu nr. 2a-3971 emis de Curtea de Apel Chişinău la 10 aprilie 2013, cu înştiinţarea debitorului despre dreptul acestuia din urmă de a executa benevol documentul executoriu în termen de 15 zile, (f.d.20-21).

Din materialele dosarului rezultă că în baza concluziilor raportului întocmit de administratorul insolvabilităţii ÎI „Ambrosi Tudor”, SRL „Maribor” nu are capacitate de a continua activitatea anume ce ţine de realizarea profitului necesar reproducerii, dezvoltării şi achitării datoriilor creditoare istorice. Activele debitorului permit achitarea parţială a datoriilor creditoare şi a cheltuielilor procesului de insolvabilitate. Pînă la examinarea cererii introductive de către instanţa de insolvabilitate, conducerea debitorului nu a propus procedura de restructurare în vederea achitării datoriilor creditoare existente. Prin urmare, administratorul insolvabilităţii ÎI „Ambrosi Tudor” a concluzionat despre temeinicia cererii introductive înaintate de creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa SRL „Maribor” pe motivul incapacităţii de plată a acesteia din urmă, (f.d.

64-66). În baza cererii de admitere a creanţelor din 21 martie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a solicitat admiterea creanţei sale faţă de debitorul SRL „Maribor” în sumă totală de 66 405,44 lei, constînd din plăţi de bază în sumă de 64 364,50 lei şi majorări de întîrziere în sumă de 2 041,29 lei, (f.d.37-39). Iar, la data de 07 aprilie 2014, BC „Banca Socială” SA a înaintat o cerere, prin care a solicitat includerea în tabelul preliminar al creanţelor faţă de debitorul SRL „Maribor”, în cuantumul sumei de 5 171 900 lei, care a constituit valoarea bunului ipotecat, (f.d.72-73). De asemenea, actele cauzei atestă şi tabelul preliminar al creanţelor faţă de SRL „Maribor”, anexat de către administratorul insolvabilităţii ÎI „Ambrosi Tudor”, potrivit căruia, suma totală a creanţelor constituie 14 096 226,32 lei, (f.d.67-68).

În conformitate cu dispoziţia art. 9 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă). Conform art. 12 din aceeaşi Lege, dreptul de a depune cerere introductivă îl au: debitorul, creditorii, alte persoane indicate în prezenta lege. 5 Totodată, potrivit prevederilor art. 10 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său.

În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil. Dispoziţia art. 18 alin. (1) din Legea insolvabilităţii statuează precum că creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.

Iar, în baza prevederilor art. 20 din aceeaşi Lege, în cererea introductivă a creditorului trebuie să se indice: a) denumirea/numele şi prenumele creditorului şi ale debitorului, sediul/adresa, alte date de identificare ale acestora, confirmate prin extrasul din registrul public corespunzător; b) valoarea creanţelor creditorului, mărimea dobînzilor şi a penalităţilor aferente; c) temeiul creanţelor şi termenul executării lor; d) menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului; e) propunerea candidaturii la funcţia de administrator provizoriu pe perioada de observare a debitorului; f) alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.

La cererea introductivă a creditorului se anexează: a) documentele ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului; b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor; c) copia de pe hotărîrea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărîrea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărîrea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărîrii judecătoreşti sau a hotărîrii arbitrale străine, ori decizia (hotărîrea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment.

Conform prevederilor art. 27 din Legea insolvabilităţii, după desemnare, administratorul provizoriu întocmeşte şi prezintă instanţei de insolvabilitate, în termenul stabilit de aceasta, care nu va putea depăşi 45 de zile lucrătoare de la desemnarea sa, un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, prin care să propună fie intentarea procedurii de insolvabilitate, fie intentarea procedurii simplificate a falimentului, ori prin care să constate solvabilitatea debitorului şi încetarea procesului. Instanţa de insolvabilitate va supune propunerea prevăzută la art. 27 alin. (1) dezbaterii într-o şedinţă publică.

În cadrul şedinţei de judecată, după ascultarea participanţilor la proces, instanţa va adopta o hotărîre prin care aprobă sau respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii, cu dispunerea, prin aceeaşi hotărîre, a intentării procesului de insolvabilitate sau a intentării procedurii simplificate a falimentului debitorului, sau va respinge cererea introductivă. 6 În temeiul art. 11 din Legea insolvabilităţii, componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea nu prevede altfel.

La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul: a) mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor şi la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobînda care urmează a fi achitată de către debitor; c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor; d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege. La constatarea insolvabilităţii debitorului nu se ia în calcul valoarea creanţelor constituite din: a) penalităţi şi/sau din alte sancţiuni financiare aferente neexecutării obligaţiilor; b) orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) şi (3) din aceeaşi Lege, instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive. Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu, prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează administratorul insolvabilităţii şi instituie, după caz, comitetul creditorilor.

Avînd în vedere circumstanţele esenţiale ale pricinii în raport cu normele legale sus-indicate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide în favoarea netemeiniciei soluţiei primei instanţe privind respingerea ca nefondată a cererii introductive depusă de creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului SRL „Maribor”. Or, instanţa de fond nu a dat aprecierea corespunzătoare cererilor înaintate de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău şi de BC “Banca Socială” SA privind includerea sumelor datoriilor în tabelul preliminar al creanţelor faţă de SRL “Maribor”, precum şi raportului administratorului insolvabilităţii SRL “Maribor”, care a fost întocmit urmare a analizei rapoartelor financiare ale debitorului pentru anii 2011-2013, fiind stabilit că totalul general al activelor constituie 9 053 487 lei, iar datoriile totale creditoare constituie 14 096 226,32 lei. În acest context, instanţa de recurs consideră neîntemeiate concluziile instanţei de fond privind posibilitatea acoperirii datoriei SRL „Maribor” faţă de creditorul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, pe motivul evaluării bunului imobil din str. Petru Rareş, 39/1, nr. cadastral 010041701001.103 la suma de 6 898 070 lei, iar în proprietatea debitorului, fiind incluse şi încăperile cu nr. cadastral 010041701001.102 şi 010041701001.085 din str. Petru Rareş, 39/1.

Or, prima instanţă nu s-a expus în baza unor probe admisibile şi pertinente asupra valorii creanţelor totale incluse în tabelul preliminar prezentat de administratorul insolvabilităţii, raportat la bunurile masei debitoare care aparţin cu drept de proprietate debitorului SRL „Maribor”. 7 Totodată, instanţa de recurs remarcă că instanţa de insolvabilitate are un rol de supraveghere şi dirijare a procesului de insolvabilitate, avînd dreptul de examinare a circumstanţelor de fapt şi de drept în vederea confirmării unor proceduri sau a unor acte executate în cadrul procesului de insolvabilitate prin emiterea unor hotărîri sau încheieri în situaţiile prevăzute de lege. Instanţa de insolvabilitate nu are în competenţa sa atribuţii manageriale.

Acestea sunt exercitate de către administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, sau, în mod excepţional, de către debitor dacă acesta nu a fost îndepărtat de la administrarea patrimoniului. Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărîrea primei instanţe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. La rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate şi să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. c), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Banca Comercială „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale”, societate pe acţiuni.

Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, adoptată în pricina civilă la cererea introductivă depusă de creditorul Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”, societate pe acţiuni cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate în privinţa debitorului societatea cu răspundere limitată „Maribor”, cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ala Cobăneanu Ion Corolevschi 8