2ra-2187/14 — Încasarea compensaţiei şi prejudiciului cauzat în rezultatul privării ilegale de posibilitatea de a munci

prima instanţă – L. Ţurcan dosarul nr. 2ra-2187/14 instanţa de apel –Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de către Nicolai Cebotari, reprezentat de avocatul Ana Nanii şi Societatea pe Acţiuni „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Cebotari împotriva Societăţii pe Acţiuni „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” cu privire la încasarea compensaţiei şi a prejudiciului cauzat în rezultatul privării ilegale de posibilitatea de a munci împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Nicolai Cebotari, casată hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 26 noiembrie 2013 şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost admisă constată: La 01 octombrie 2013 Nicolai Cebotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” cu privire la încasarea compensaţiei şi a prejudiciului cauzat în rezultatul privării ilegale de posibilitatea de a munci.

În motivarea acţiuni a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 26 martie 2012 a fost anulat ordinul nr. 200-p din 31 iulie 2009 emis de directorul general a SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” cu privire la suspendarea contractului individual de muncă de dispecer al FRED Drochia, a fost încasat de la SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” salariul pentru perioada suspendării nelegitime a contractului individual de muncă în beneficiul lui Nicolai Cebotari suma de 75493 lei, cât şi prejudiciul moral cauzat în mărime de un salariu lunar – 6863 lei.

Relatează că prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 septembrie 2012, a fost admis apelul declarat de SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” şi modificată hotărârea Judecătoriei Drochia din 26 martie 2012 cu excluderea din dispozitivul hotărârii „de încasat de la SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord- Vest” în beneficiul lui Nicolai Cebotari 6863 lei prejudiciul moral cauzat”.

1 La 20 februarie 2013 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” şi a admis recursul declarat de Nicolae Cebotari, casând decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 septembrie 2012 cu menţinerea hotărâri Judecătoriei Drochia din 26 martie 2012. Menţionează că salariul în mărime de 75493 lei pentru perioada suspendării nelegitime a contractului individual de muncă, SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest”, prin intermediul executorului judecătoresc, i-a fost achitat doar la 10 aprilie 2013. Declară că în corespundere cu art. 145 şi 330 din Codul muncii, angajatorul este obligat la compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului cât şi de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca rezultat al privării ilegale a posibilităţii de a munci, iar în caz de reţinere, din vina angajatorului a salariului, acestuia i se plătesc suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

Totodată, indică că potrivit alin. (2) a art. 142 Codul muncii, în caz de reţinere din vina angajatorului a salariului acestuia, i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere 0,1% la sută din suma neplătită în termen. În acest context explică că, conform calculelor efectuate, salariul lunar al dânsului, care nu a fost plătit în termen de către pârât constitui 6863 lei, achitarea a fost reţinută de angajator ilegal timp de 1293 zile, iar în total datoria angajatorului faţă de Nicolai Cebotari constituie 192856,602 lei. Mai declară că în conformitate cu prevederile art. 145 din Codul muncii şi luând în consideraţie nivelul inflaţiei în raport cu luna februarie 2013, a preţurilor de consum pentru reţinerea salariului din vina angajatorului, pârâtul pentru perioada august 2009 - februarie 2013, a cauzat pierderi reclamantului în suma de 33299 lei, acesta fiind obligat de a le compensa.

Susţine că în total SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” este obligat să-i achite suma de 226155,60 lei cât şi cheltuielile de judecată pe care le v-a suporta la examinarea cauzei. Relatează că la 08 aprilie 2013 a expediat directorului general o notificare scrisă, cu propunerea de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă şi de a-i achita suma de 226155,60 lei, însă un oarecare răspuns în scris nu a primit. Solicită încasarea în beneficiul său din contul SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” a pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului în mărime de 33299 lei şi a prejudiciului cauzat în rezultatul privării ilegale de posibilitatea de a munci în sumă de 192856,60 lei, iar în total 226155,60 lei, precum şi încasarea în beneficiul său din contul pârâtului a tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va suporta la examinarea cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 26 noiembrie 2013 a fost respinsă acţiunea depusă de Nicolai Cebotari. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Nicolai Cebotari, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă prin care s-a încasat de la SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” în beneficiul lui Nicolai Cebotari suma de 8873,83 lei cu titlu de penalitate şi 33299 lei indexarea pierderilor cauzate prin neachitarea salariului în termen. A fost încasat de la SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” în contul statului taxa de stat în sumă de 1265,20 lei.

2 La 10 mai 2014, Nicolai Cebotari reprezentat de avocatul Ana Nani a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel, în partea încasării cuantumul penalităţii de întârziere, cu adoptarea unei noi hotărâri în această parte prin care să fie dispus încasarea de la intimat în beneficiul recurentului a penalităţii pentru întreaga perioadă de reţinere a salariului în mărime de 88042 lei. Este de opinia că calculul efectuat de către instanţa de apel este unul eronat, deoarece penalitatea a fost calculată reieşind din salariul lunar a recurentului Nicolai Cebotari şi nu din suma neplătită în termen, aşa cum prevede art. 330 alin. (2) Codul muncii.

Indică că în conformitate cu art. 330 alin. (1) Codul muncii, cuantumul penalităţii pentru perioada privării ilegale de posibilitatea de a munci şi de salariul necesar a fi achitat în această perioadă (01 august 2009 – 10 aprilie 2013) constituie 88042 lei, reieşind din următoarele aspecte: - începând cu 1 august 2009 contractul de muncă a fost suspendat ilegal, astfel începând cu 1 septembrie 2009 este calculată penalitatea de 0,1 % din suma neplătită la timp pentru fiecare zi de întârziere (în septembrie urma să fie achitat salariul pentru luna august, ceea ce nu a fost efectuat de intimat, corespunzător a avut loc o reţinere a salariului). - la 1 iulie 2010 recurentul a început a activa (contractul de muncă a fost suspendat pe 1 an).

Intimatul până la 10 aprilie 2013 a refuzat a achita suma de 75493 lei dispusă a fi încasată prin hotărârea judecătorească pentru privarea de posibilitatea de a munci pe perioada suspendării, astfel începând cu 1 iulie 2010 penalitatea urmează a fi calculată pentru fiecare zi de întârziere reieşind din suma de 75493 lei, inclusiv până la 10 aprilie 2013, când intimatul a executat hotărârea judecătorească şi a achitat suma de 75493 lei. La 20 iunie 2014, cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel a declarat şi SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord Vest” solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea cererii de recurs a fost exprimat dezacordul faţă de decizia instanţei de apel, considerând-o nelegitimă şi pasibilă de anulare.

Declară că SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord Vest”, la executarea hotărârii judecătoriei Drochia din 26 martie 2012 a respectat prevederile art. 90 din Codul muncii, specificând că legislaţia în vigoare nu prevede efectuarea căror-va plăţi suplimentare în legătură cu eliberarea angajatului. Consideră ca fiind eronată referirea lui Nicolai Cebotari la prevederile articolelor 142, 145, 330 din Codul muncii, deoarece la caz nu pot fi aplicate. Precizează că alin (2) al art. 330 din Codului muncii, prevede circumstanţele, la apariţia cărora salariatului se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

În această listă figurează cazurile de reţinere a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art. 117), a plăţilor în caz de suspendare a contractului individual de muncă (art.l43) sau a altor plăţi (art. 123, 124, 127, 139, 186, 227 lit. j), 228 alin. (8) etc. ) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. 3 Afirmă că art. 90 din Codului muncii, care prevede răspunderea angajatorului pentru transferul sau eliberarea nelegitimă din serviciu, în această listă nu este menţionat. Explică că compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului se efectuează prin indexarea obligatorie şi în mărime deplină a sumei salariului calculat dacă reţinerea acestuia a constituit cel puţin o lună calendaristică de la data stabilită pentru achitarea salariului lunar (art. 145 al Codului muncii).

Menţionează că prin salariu legislaţia muncii în conformitate cu art. 2 al Legii nr. 847 din 14 februarie 2002 cu privire la salarizare, înţelege orice recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator sau organul autorizat de el, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată. Aceiaşi definiţie este cuprinsă în alin (1) al articolului 128 din Codul muncii. Susţine că datorie restantă la salariu trebuie considerată sumă salariului calculat de facto, însă neachitată în termen. Astfel, consideră că la caz nu este vorba de plata pentru timpul de absenţă forţată de la serviciu, dar de situaţia când salariatul şi-a exercitat obligaţiile sale de muncă, salariul i-a fost calculat, dar nu i-a fost achitat.

Afirmă că prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 535 din 07 mai 2003 a fost aprobat modul de calculare şi achitare a sumelor de compensare a pierderilor la salariu ca urmare a încălcării termenilor de plată a acestuia. Acest mod în pct. 3 prevede direct, că este supusă indexării suma salariului calculat. Consideră că cererea chemare în judecată înaintată de Nicolai Cebotari de încasare de la SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord Vest” a compensaţiei pentru pierderea unei părţi de salariu în legătură cu încălcarea termenilor de plată a lui în valoare de 33299 lei şi 192856,6 lei în vederea reparării prejudiciului este ilegală şi nu poate fi satisfăcut. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel din 03 aprilie 2014 a fost expediată în adresa recurenţilor la 17 aprilie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 102), recepţionată de către Nicolai Cebotari la 23 aprilie 2014 (f. d. 104), iar SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord Vest” la 24 aprilie 2014 (f. d. 105). Prin urmare, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Nicolai Cebotari reprezentat de avocatul Ana Nanii urmează a fi respins ca neîntemeiat, iar recursul declarat de SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” urmează a fi admis ca întemeiat, cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

4 În speţă se constată că Nicolai Cebotari, înaintând cererea de chemare în judecată împotriva SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest”, a solicitat încasarea în beneficiul său a pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului în mărime de 33299 lei, precum şi a prejudiciului cauzat ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci estimat la 192856,60 lei, iar în total 226155,60 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

În susţinerea soluţiei date, a fost menţionat faptul că Nicolai Cebotari la înaintarea acţiunii neîntemeiat şi-a fundamentat pretenţiile în temeiul art. 145 şi art. 330 alin. (1) lit. e) Codul muncii, precum şi eronat a concluzionat că ar avea dreptul la careva plăţi salariale suplimentare la cele primite efectiv, deoarece salariul lui Nicolai Cebotari nu i-a fost reţinut de întreprindere, dar nu i sa achitat în legătură cu adoptarea ordinului nr. 200-p din 31 iulie 2009. De asemenea, a fost indicat că reclamantul nu a prezentat probe care ar dovedi faptul că pârâtul intenţionat a reţinut salariul său, care ar acorda dreptula compensarea pierderilor cauzate în mărime de 33299 lei şi a prejudiciului cauzat ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci în valoare de 192856,60 lei.

Judecând apelul declarat de Nicolai Cebotari reprezentat de avocatul Ana Nani, instanţa de apel l-a găsit ca fiind întemeiat, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care s-a încasat de la SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” în beneficiul lui Nicolai Cebotari suma de 8873,83 lei cu titlu de penalitate şi 33299 lei indexarea pierderilor cauzate prin neachitarea salariului în termen. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, cu referire la art. 145 şi art. 330 al Codului muncii, a considerat că în rezultatul privării ilegale de posibilitatea de a munci, lui Nicolai Cebotari nu i-a fost achitat salariul, fiindu-i achitat doar după o perioadă îndelungată de timp şi anume la 10 aprilie 2013, temei care a fost considerat ca fiind justificat la pretinderea încasării penalităţii şi indexarea pierderilor cauzate prin neachitarea la timp a salariului.

Totodată, instanţa de apel a conchis că în urma suspendării ilegale din funcţie, Nicolai Cebotari nu a dispus de salariu pe o perioadă formată de 1293 zile lucrătoare şi prin prisma art. 330 Codul muncii, a fost calculată suma plăţii suplimentare, pentru fiecare zi de întârziere de 0,1 % din suma neplătită în termen. Astfel, instanţa de apel a menţionat că salariul lunar al lui Nicolai Cebotari constituie suma de 6863 lei, iar 0,1% din această sumă constituie 6,83 lei, care înmulţită la 1293 zile constituie suma de 8873,86 lei, cu titlu de penalitate. La fel, instanţa de apel a menţionat că Nicolai Cebotari este în drept de a beneficia şi de indexarea pierderilor cauzate prin neachitarea salariului în termen, conform prevederilor art. 145 Codul muncii, care conform calculului indicelor preţurilor de consum pentru reţinerea salariului din vina angajatorului pentru perioada august 2009 – februarie 2013 constituie suma de 33299 lei.

Instanţa de recurs, însă, verificând temeinicia deciziei contestate, prin prisma criticelor formulate în recursul declarat de SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord- Vest”, constată ilegalitatea acestea, rezultată din interpretarea eronată a legii aplicabile la caz şi aprecierea incorectă a materialului probator anexat la dosar şi temeinicia hotărârii primei instanţe, care , cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi 5 cu trimitere la probele administrate, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia de respingere a acţiunii înaintate de Nicolai Cebotari. Astfel, la caz se constată că în temeiul contractului individual de muncă, Nicolai Cebotari a activat în funcţie de dispecer la SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest”.

În perioada activităţii sale, la 31 iulie 2009, SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” a emis ordinul nr. 200-p de suspendare a contractului individual de muncă cu Nicolai Cebotari pentru perioada 31 iulie 2009 – 01 iulie 2010, în baza art. 76 lit. n) Codul muncii. Nefiind de acord cu ordinul dat, Nicolai Cebotari a înaintat acţiune în instanţa de judecată contestând legalitatea acestuia, ca urmare, prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 26 martie 2012 a fost anulat ordinul nr. 200-p din 31 iulie 2009 şi încasat din contul angajatorului a salariului pentru perioada suspendării nelegitime a contractului individual de muncă în sumă de 75493 lei, precum şi suma de 6863 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat (f. d. 5-6).

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 septembrie 2012 a fost modificată hotărârea primei instanţe fiind respinsă pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în sumă de 6863 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută (f. d. 7-8). Iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 a fost respins recursul declarat de SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest”, admis recursul declarat de Nicolai Cebotari şi casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 26 martie 2012 (f .d. 9-12).

Este incontestabil şi faptul că hotărârea menţionată a fost executată de către SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” la 10 aprilie 2013, lui Nicolai Cebotari fiindu-i achitată sumă de 75493 lei cu titlu de salariu pentru perioada suspendării nelegitime a contractului individual de muncă şi suma de 6863 lei cu titlu de prejudiciu moral (f. d. 13). Conform prevederilor art. 90 Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă; compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiştilor, cheltuielile de judecată etc.); compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului. În interpretarea corectă a normei enunţate este de înţeles că odată cu restabilirea salariatului în dreptul său de a munci, în beneficiul acestui se încasează doar salariul pentru lipsa forţată de la serviciu, în aceste cazuri nefiind prevăzute achitarea şi a altor plăţi suplimentare.

Instanţa de recurs relevă la caz şi corectitudinea constatării de către prima instanţă a faptului că nici dispoziţiile art. 330 alin. (2) Codul muncii care prevăd că în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art. 123, 124, 127, 139, 186, 227 lit. j), 228 alin. (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se 6 plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen, şi la care face referire Nicolae Cebotari în susţinerea cerinţelor sale, nu au relevanţă speţei în cauză.

Or, în sensul prevederilor suscitate se vor înţelege pierderile cauzate de neachitarea la momentul stabilit a salariului şi care se referă la sumele datorate, fie pentru munca efectiv prestată în favoarea unităţii în cazul când salariatul continuă să muncească, fie pentru privarea ilegală de dreptul de a munci în cazul constatării acestei încălcări prin legătură cauzală cu situaţia când întreprinderea nu a achitat salariul persoanei eliberate. La acest segment instanţa de recurs va reţine prevederile art. 128 alin. (1) Codul muncii, care indică că salariul reprezintă orice recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată.

Iar datorie restantă la salariu este considerată suma salariului calculat de fapt, dar neachitată în termen. Astfel fiind, este evident că, în speţă, nu suntem nici în prezenţa unor sume calculate şi datorate de SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” lui Nicolai Cebotari pentru munca prestată şi nici în prezenţa privării ilegale de dreptul de a munci prin neachitarea de către întreprindere a salariul persoanei eliberate. Or, în perioada dată Nicolai Cebotari nu şi-a exercitat obligaţiile sale prin prestarea unei munci efectiv în beneficiul SA ”Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” pentru care nu i-a fost achitat salariul la timp, cum, de altfel, acesta nu a fost nici în imposibilitatea de a se angaja la muncă, ca urmare a neachitării salariului la timp, după eliberarea sa din funcţie, fiind cert că salariul lui Nicolai Cebotari nu a fost achitat în baza ordinului nr. 200-p din 31 iulie 2009 prin care ultimul a fost suspendat din funcţie.

În conexiunea celor relatate se constată că nici prevederile art. 145 Codul muncii nu au relevanţă în speţă. Aceasta deoarece, şi în cazul compensării pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului, prevăzută de norma enunţată, prin salariu neachitat se va înţelege sumele datorate fie prin munca efectiv prestată în favoarea unităţii în cazul când salariatul continuă să muncească, fie în cazul când unitatea nu a achitat salariul persoanei concediate sau demise. Pe cale de consecinţă se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal, cu o interpretare corectă a prevederilor legale invocate în speţă, a respins acţiunea înaintată de Nicolai Cebotari ca neîntemeiată.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie relevă netemeinicia recursului declarat de Nicolai Cebotari reprezentat de avocatul Ana Nanii şi temeinicia recursului declarat de SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest”. Iar, ca urmare a temeiniciei recursului declarat de către SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” se impune casarea deciziei instanţei de apel din 03 aprilie 2014 şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Donduşeni din 26 noiembrie 2013. 7 În conformitate cu 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Nicolai Cebotari, reprezentat de avocatul Ana Nanii.

Se admite recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 aprilie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 26 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Cebotari împotriva Societăţii pe Acţiuni „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest” cu privire la încasarea compensaţiei şi a prejudiciului cauzat în rezultatul privării ilegale de posibilitatea de a munci. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 8