- Dosarul nr.
- 2rac-422/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 13 august 2014
- Părțile
- SA Grawe Carat Asigurari vs SRL Astera Group
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2rac-422/14 — Repararea prejudiciului
dosarul nr. 2rac-422/14 prima instanţă judecătoria Rîșcani mun. Chișinău – judecător E. Cobzac Curtea de Apel Chișinău, judecători: E. Clim, T. Pelin, Iu. Cotruța
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 13 august 2014 mun. Chişinău în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SA”GRAWE CARAT Asigurări” împotriva deciziei din 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA”GRAWE CARAT Asigurări” împotriva SRL”Asterra Grup” privind repararea prejudiciului, a c o n s t a t a t: La data de 24 februarie 2012 ÎM CA ”GRAWE CARAT Asigurări” SA a depus în instanța de judecată cerere împotriva CA ”Asterra Grup” SRL privind repararea prejudiciului.
În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 01.05.2007, părțile au încheiat contractul de colaborare prin care SRL”Asterra Grup” urma să intermedieze contractarea polițelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule Carte Verde în beneficiul CA”CARAT” SA. În vederea realizării contractului de colaborare, SRL”Asterra-Grup” a primit documente cu regim special – blanchete ale polițelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule Carte Verde. Conform prevederilor pct.2.1.5 din contract SRL”Asterra Grup” s-a obligat să gestioneze și să elibereze corect documentele primite, în caz contrar urmînd să răspundă pentru pagubele produse.
Ca urmare a finisării relațiilor contractuale, la solicitarea CA”GRAWE CARAT Asigurări” SA de a restitui documentele cu regim special, la data de 25.02.2009, SRL”Asterra Grup” a anunțat că polițele debitoare cu seria și numărul 03/CA03070437- 03070446 și 03/CL03058641-03058650 au fost eliberate consultantului întreprinderii – Gavoza Alexandru, care nu le-a restituit. Conform prevederilor contractuale pct.2.1.6 SRL”Asterra Grup” datorează SA”GRAWE CARAT” prima anuală maximă pentru fiecare poliță pierdută în urma acțiunii directe sau a angajaților, care constituie suma de 15990 euro, prima de asigurare maximă constituie 1799 euro. Pentru polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule Cartea Verde de categoria ”CL” prima de asigurare maximă constituie 190 euro și pentru zece bucăți, suma constituie 1900 euro.
A mai indicat reclamantul în cererea de chemare în judecată că prin scrisoarea nr.230/12 din data de 09.02.2012 a solicitat pîrîtului achitarea sumei date, dar nu a primit nici un răspuns. Astfel, a solicitat reclamantul încasarea de la SRL”Asterra Grup” a prejudiciului material în sumă 17890 euro și cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea din data de 11 noiembrie 2013 a judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, cererea SA ”GRAWE CARAT Asigurări” a fost admisă și a fost încasat de la SRL”Asterra Grup” prejudiciul material în sumă de 17890 euro și cheltuielile de judecată în sumă de 8444,44 lei. Prin decizia din data de 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel a SA”Asterra Grup” a fost admisă, a fost casată hotărîrea din data de 11 noiembrie 2013 a judecătoriei Rîșcani mun.
Chișinău și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă. La data de 04 iulie 2014, SA”GRAWE CARAT Asigurări” a depus recurs împotriva deciziei din data de 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, de fapt n-a aplicat nici o lege, decizia fiind lipsită de orice argumentare legală, precum şi a interpretat în mod eronat legea. Referitor la faptul pierderii sau nu a poliţelor de asigurare litigioase, instanţa de apel a făcut concluzii contradictorii. Aşa, instanţa mai întîi constată că „în speţă nu s-a demonstrat faptul că poliţele au fost pierdute” pentru ca la final să constate că acestea într-adevăr sunt pierdute, or, a indicat în decizie „nu au fost găsite de C.A.
„Asterra Grup” S.A., nu se cunoaşte locul aflării acestora.” Menţionează recurentul că un argument desconsiderat de instanţa de apel asupra faptului că poliţele de asigurare sunt într-adevăr pierdute serveşte şi explicaţia C.A. „Asterra Grup” S.A. nr. 36/02 din 25.02.2009, prin care se constată faptul că „Gavoza Alexandru nu a fost găsit şi nici nu se cunoaşte locul aflării acestuia, adică dispariţia lui Gavoza Alexandru”. Un alt argument că poliţele sunt pierdute şi nu este clar dacă acestea sunt în posesia lui Gavoza Alexandru o reprezintă şi faptul că poliţa de asigurare Carte Verde nr. MD03/CA03070441 eliberată spre gestionare C.A. „ASTERRA GRUP” S.A. şi eliberată pe numele lui Ignat Victor, cu perioada de asigurare 07.09.2011 - 06.09.2012, nu este semnată de Gavoza Alexandru, fiind diferită semnătura, decît cea în actele de angajare prezentate de C.A.
„Asterra Grup” S.A. A mai indicat recurentul că în mod neîntemeiat instanţa de apel a intervenit în relaţiile contractuale ale părţilor referitor la rezilierea acestuia, mai ales că obiect al litigiului nu este rezilierea contractului sau „încetarea” relaţiilor contractuale dintre părţi. Aşa, pct. 2.1.6 din contractul de colaborare din 01 mai 2007 nu condiţionează plata prejudiciului material în urma pierderii poliţelor de asigurare Carte Verde eliberate C.A. „Asterra Grup” S.A. spre gestionare cu rezilierea contractului de colaborare sau încetarea relaţiilor contractuale dintre părţi. Mai indică recurentul că Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. consideră prejudiciul real şi întemeiat, fiind calculat conform tarifelor valabile la data încheierii contractului şi a recepţionării poliţelor de asigurare Carte Verde de către C.A.
„Asterra Grup” S.A. spre gestionare. În acest sens, instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile privind examinarea obiectivă şi multilaterală a cauzei atunci cînd a desconsiderat flagrant prevederile imperative a contractului de colaborare din 01 mai 2007. În conformitate cu pct. 2.1.5 din contract, C.A. „Asterra Grup” S.A. va purta răspundere deplină pentru păstrarea şi eliberarea poliţelor de asigurare, aplicarea corectă a tarifelor, precum şi pentru prejudiciul cauzat C.A. „CARAT” S.A. Faptul că C.A. „Asterra Grup” S.A., indică recurentul, urmează să restituie Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. prejudiciul cauzat anume în valoarea primelor anuale maximale pentru fiecare poliţă de asigurare pierdută o demonstrează şi cererea depusă de aceasta în adresa Comisariatului de politie Botanica nr. 110/01 din 27.01.2009 și pct. 2.1.6 din contract a rămas valabil şi obligatoriu spre executare de C.A.
„Asterra Grup” S.A. Mai menţionează recurentul că contractul de colaborare din 01 mai 2007 n-a fost contestat de nici una din părţi, precum şi nu s-a solicitat anularea acestuia în tot sau în parte. Părţile s-au obligat la respectarea necondiţionată a acestuia. La fel mai indică recurentul că deoarece pînă la moment poliţele menţionate n-au fost găsite de C.A. „Asterra Grup” S.A., fapt constatat de instanţa de apel, în temeiul pct. 2.1.6. din contract aceasta datorează C.A. „CARAT” S.A. prima anuală maximă pentru fiecare poliţă pierdută în urma acţiunii directe ale sale sau ale angajaţilor săi. Prevederea pct. 2.1.6. din contract constituie o clauză penală, care, în temeiul art. 624, alin. (1) şi (3) din Codul Civil al Republicii Moldova, „este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiilor, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.
Clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea obligaţiei garantate prin clauza penală sau a părţii neexecutate.” Chiar dacă azi poliţele de asigurare Cartea Verde se eliberează în format electronic, în conformitate cu Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16.09.2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, compania de asigurări rămîne 7 ani de zile responsabilă pentru recuperarea prejudiciilor materiale şi eventual, morale (art. 23 alin. (3) cauzate de utilizatorii autovehiculelor care vor prezenta poliţa de asigurare Carte Verde eliberată sub numele Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A.
Deci, cel puţin pînă în 2016 Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. va rămîne responsabilă pentru orice prejudicii aduse în baza poliţelor de asigurare Carte Verde intermediate de C.A. „Asterra Grup” S.A. în numele Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A indiferent de modalitatea de eliberare a poliţei, manuală sau electronică. Astfel, poliţa de asigurare Carte Verde nr. MD03/CA03070441, intermediată de C.A. „Asterra Grup” S.A., care cu toate că a fost eliberată din numele Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A în anul 2011 (aceasta fiind lichidată în 2009), a dat naştere pentru Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. a obligaţiei de plată a despăgubirilor de asigurare persoanei vătămate în urma accidentului rutier produs la data de 09.01.2012 pe teritoriul Italiei.
A mai invocat recurentul prevederile art.1398, alin. (1) Cod civil, care stabilește că cel care acționează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie, este obligat să repare prejudiciul material cauzat şi art.572, alin. (1) Cod civil, care stipulează că obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi momentul stabilit. La fel, a indicat recurentul şi prevederile art. 514 Cod civil conform cărora, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii, iar art.513, alin. (1) Cod Civil statuiază că debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţie.
Astfel, indică recurentul că încâlcind prevederile menționate, din data explicației din 25 februarie 2009 referitor la poliţele de asigurare transmise lui Gavoza Alexandru, C.A. „Asterra Grup” S.A. n-a întreprins nici o acţiune, depunînd abia la 10 aprilie 2012, după depunerea cererii de chemare în judecată, o cerere de pornire a urmăririi penale pe faptul infracţiunii prevăzute la art.196 alin. (4) Cod penal în privința lui Gavoza Alexandru. A mai indicat recurentul că contractul de colaborare nu este încă valabil, or în conformitate cu prevederile art. 726 Cod civil, la interpretarea contractului se va ţine cont de interpretarea care poate fi dedusă din comportamentul părţilor de pînă şi după încheierea acestuia.
Astfel, începînd cu anul 2009, C.A. „Asterra Grup” S.A. n-a efectuat nici o activitate de intermediere în beneficiul Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A., iar în conformitate cu stipulările art.727 Cod civil, contractul produce nu numai efecte stipulate de către părţi, dar şi efecte care, conform naturii contractului, rezultă din lege. Aşa, conform art. 47, alin. (1) din Legea nr. 407-XVI din 21.12.2006 cu privire la asigurări, intermediari în asigurări sunt doar agenţii de asigurare, agenții bancassurance şi brokerii de asigurare. C.A. „Asterra Grup” S.A. nu deține licenţă pentru nici una din categoriile menţionate deci nu mai poate intermedia pentru alte companii de asigurări oricare produse de asigurare.
De asemenea a indicat recurentul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele prezentate, nu a argumentat decizia luată, ceea ce a dus la încălcarea dreptului de proprietate asupra documentelor primare cu regim special a Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A. în urma gestionării defectuoase a C.A. „Asterra Grup” S.A. şi ca rezultat la adoptarea unei decizii neîntemeiate. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.
Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.
Colegiul reţine că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Î.M. C.A. „GRAWE CARAT Asigurări” S.A împotriva deciziei din data de 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală