3ra-981/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Cucerescu dosarul nr: 3ra-981/14 instanţa de apel: A. Gheorghiş, N. Chircu, I. Talpa ÎNCHEIERE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nina Gudevici (Ghibalenco), Valerii Gudevici reprezentaţi de avocatul Angela Procopciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Gudevici (Ghibalenco) împotriva Primăriei municipiului Bălţi cu privire la contestarea şi recunoaşterea nulităţii certificatului de arhivă nr. 16/668 din 11 aprilie 2012 împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Nina Gudevici (Ghibalenco) şi Valerii Gudevici, menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 21 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă integral constată: La 08 august 2012 Nina Gudevici (Ghibalenco) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.

Bălţi cu privire la contestarea şi recunoaşterea nulităţii certificatului de arhivă nr. 16/668 din 11 aprilie 2012. În motivarea acţiunii a indicat că în luna mai 1994, Nina Gudevici (Ghibalenco) a adresat comisiei de privatizare cerere prin care a solicitat privatizarea locuinţei de pe str. Sf. Nicolae 100, apartamentul nr. 10, mun. Bălţi. La cererea dată au fost anexate actele eliberate de ÎM „DEPFL” Bălţi şi anume copiile contului personal şi contul vizei de reşedinţă pe apartamentul nr. 10, str. Sf. Nicolai, 100 mun. Bălţi, unde a fost indicat că în locuinţa dată locuiesc 4 persoane, Nina Gudevici, feciorul ultimei Valerii Gudevici şi soţia acestuia Svetlana Gudevici, precum şi copilul acesteia Artur Cantemir.

În baza acestor acte, comisia de privatizare a emis la 25 mai 1994, hotărârea nr. 40 prin care s-a decis transmiterea în proprietate privată a Ninei Gudevici apartamentul nr. 10 din str. Sf. Nicolai 100, mun. Bălţi. Ulterior, contractul de vânzare-cumpărare şi privatizare din 12 august 1994 a fost încheiat numai între Nina Gudevici şi Agenţia Teritorială pentru Privatizare mun. Bălţi în baza hotărârii nr. 40 , fiind autentificat notarial. 1 Indică că la momentul respectiv, a fost stabilit că contul personal şi contul vizei de reşedinţă pe apartamentul nr. 10 din str. Sf. Nicolai 100, mun. Bălţi în care este indicat că în locuinţa dată locuiesc 4 persoane, nu este adevărat, deoarece de fapt în locuinţă locuiau numai 2 persoane, Nina Gudevici şi Valerii Gudevici, iar consimţământul scris al tuturor membrilor familiei pentru privatizare nu a fost.

În acest context, menţionează că fosta soţie a fiului Svetlana Gudevici şi fiul acesteia Artur Cantemir, care nu-i este nepot, nu trăiau şi nici nu au avut viză de reşedinţă în acest apartament, deoarece ambii erau cetăţeni ucraineni. Invocă că persoanele date, niciodată nu au fost cetăţeni ai Republicii Moldova, iar Artur Cantemir nu a fost înfiat de către fiul reclamantei Valerii Gudevici, iar după divorţul acestora la 08 noiembrie 1994, aceştia au plecat cu traiul în Ucraina unde locuiesc până în prezent. Consideră că în asemenea circumstanţe, rezultă că contul personal şi contul de viză de reşedinţă pe apartamentul eliberat de ÎM „DEPFL” Bălţi sunt falsificate şi nu corespund adevărului, fapt care potrivit legii indică la nulitatea absolută a actului juridic şi acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă.

Declară că despre aceste circumstanţe reclamanta a luat cunoştinţă numai la 31 mai 2012, când a primit traducerea (notarială) şi documentele necesare de la Serviciul de arhivă conform certificatului de arhivă nr. 16/668 din 11 aprilie 2012, unde a fost indicat că la privatizarea apartamentului au participat Valerii Gudevici şi Artur Cantemir. Afirmă că conform actelor indicate şi în baza Legii cu privire la privatizarea fondului de locuinţe, numai Nina Gudevici este persoana care a privatizat spaţiul locativ cu vechimea în muncă necesară în limitele asigurării normative şi numai dânsa este unicul proprietar legal care a încheiat contractul de privatizare, iar hotărârea de privatizare a fost emisă numai în privinţa acesteia.

Eliberând certificatul de arhivă nr. 16/668 din 11 aprilie 2012, prin care se atestă faptul că la privatizarea apartamentului nr. 10 din str. Sf. Nicolai, nr. 100 mun. Bălţi au participat şi alte persoane, serviciul de arhivă a atestat un fapt care nu este indicat în hotărârea de privatizare nr. 40 din 25 mai 1994 şi contractul de privatizare din 12 august 1994, adică un fapt neexistent, care a dus la încălcarea drepturilor şi intereselor ce aparţin lui Nina Gudevici şi care este ca bază pentru efectuarea înregistrării dreptului de proprietate în privinţa apartamentului dat. De asemenea, menţionează că Artur Cantemir nefiind cetăţean al Republicii Moldova nu putea să participe la privatizarea locuinţei şi să dobândească dreptul de proprietate asupra acestei locuinţe.

Relatează că la 26 iunie 2012, a adresat Primăriei mun. Bălţi precum şi organelor emitente cerere prealabilă privind abrogarea actului juridic pe care îl consideră lovit de nulitate absolută, iar la 11 iulie 2012 Primarul mun. Bălţi a respins cererea pe motive formale. Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea în temeiul prevederilor art. art. 5, 6, 10, 12 din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10 martie 1993, art. art. 10, 11, 216, 217, 219, 221, 267 şi conform art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului administrativ. 2 Solicită repunerea în termen şi recunoaşterea nulităţii cu abrogarea certificatului de arhivă nr. 16/668 din 11 aprilie 2012 cu privire la persoanele participante la privatizare, eliberat pe numele Ninei Gudevici.

Ulterior la 13 iunie 2013, Nina Gudevici (Ghibalenco) a depus o cerere privind concretizarea cerinţelor, solicitând şi excluderea din acest document a lui Artur Cantemir a. n. 1986. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 21 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţă din 15 mai 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de Nina Gudevici (Ghibalenco) şi Valerii Gudevici şi menţinută hotărârea primei instanţe La 17 iunie 2014 Nina Gudevici (Ghibalenco) şi Valerii Gudevici reprezentaţi de avocatul Angela Procopciuc au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu adoptarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă ca întemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că instanţele ierarhic inferioare la examinarea prezentei cauze au încălcat normele de drept procedural ce au dus la soluţionarea eronată a pricinii. În acest sens declară că reieşind din prevederile art. 278 CPC, instanţa de judecată nu putea respinge acţiunea civilă numai pe motivul că obiectul acţiuni ar fi necesar să fie examinat în ordinea contenciosului administrativ, ci urma să se expună în baza alin. (1) art. 12 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, în privinţa declinării competenţei, iar instanţa de apel nu a înlăturat încălcările admise de prima instanţă şi nu a dat răspuns la acest capăt de pretenţie invocat în apel.

De asemenea, recurenţii declară că prima instanţă a încălcat normele de drept material şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum şi a interpretat eronat legea. În susţinerea opiniei date a menţionat că certificatul de arhivă nr. 16/668 din 11 aprilie 2012 emis de către subdiviziunea autorităţii publice a Primăriei mun. Bălţi serviciul de arhivă, produce efecte juridice în sensul apariţiei, modificării sau stingerii de relaţii juridice, astfel complet este întrunită condiţia unui act administrativ. Susţine că conform alin. (1) lit. a) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, certificatul de arhivă este unicul document care confirmă că la privatizarea apartamentului a participat cetăţeni concreţi şi în baza acestui document după înregistrarea în Registrul bunurilor imobile sunt persoane, care dobândesc dreptul de proprietate, adică nemijlocit produce efecte juridice.

Astfel, califică ca fiind neveridice concluziile instanţei precum că certificatul de arhivă nr. 16/668 din 11 aprilie 2012 contestat, neavând efecte juridice, nici nu poate fi supus executării, aşa cum el este doar un act juridic cu titlu de informare. Declară că instanţa de apel nu a explicat de ce acest act este cu caracter informativ şi nu produce efecte juridice, când Legea cadastrului stabileşte că dreptul de proprietate se înregistrează de rând cu hotărârea şi contractul de privatizare şi certificatul de arhivă, care în cazul dat este unul fals şi nu corespunde adevărului. 3 Consideră că concluziile instanţei de apel şi a primei instanţe sunt arbitrare şi nu se bazează pe nici o lege materială sau procedurală, ne fiind deosebite actul administrativ şi actul juridic civil.

Totodată este de opinia că conţinutul certificatului de arhivă atacat întruneşte pe deplin conţinutul unui act juridic civil. Indică că concluziile instanţei de fond expuse în hotărârea şi în decizie sunt în contradicţie cu circumstanţele pricini, deoarece copia hotărârii nr. 40, prezentată de către pârât, demonstrează încă o dată temeinicia pretenţiilor din acţiune.

Mai susţine că din hotărârea primei instanţe rezultă că aceasta nu s-a expus în privinţa temeiurilor invocate de reclamant, iar partea de motivare a hotărârii nu este certă, completă, clară, consecutivă şi convingătoare, motiv din care se constată că prima instanţă nu a examinat şi nu a dat nici un răspuns la temeiul invocat de reclamant privind ilegalitatea certificatului de arhivă, deşi urma să stabiliească care informaţie trebuie să conţină un certificat de arhivă şi dacă poate acest certificat să conţină concluziile deductive ale specialistului arhivei, rezultate din alte acte decât cele ale cărei copie se solicită.

La fel, indică că instanţa de apel urma să examineze amănunţit argumentele invocate în cererea de apel care sunt importante pentru soluţionarea litigiului, iar abţinerea primei instanţe precum şi a instanţei de apel de a furniza răspuns explicit la aceste argumente, constituie o încălcare a art. 6 alin. (1) CEDO, deoarece reclamantului nu i-a fost acordată posibilitatea de a cunoaşte dacă aceste argumente au fost neglijate sau respinse şi cauzele acestei respingeri. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nina Gudevici (Ghibalenco), 4 Valerii Gudevici reprezentaţi de avocatul Angela Procopciuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Nina Gudevici (Ghibalenco), Valerii Gudevici reprezentaţi de avocatul Angela Procopciuc, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nina Gudevici (Ghibalenco), Valerii Gudevici reprezentaţi de avocatul Angela Procopciuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Nina Gudevici (Ghibalenco), Valerii Gudevici reprezentaţi de avocatul Angela Procopciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas Ala Cobăneanu 5