2ra-1936/14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanță G. Bivol dosarul nr. 2ra-1936/14 instanța de apel L. Bulgac M. Moraru M. Guzun DECIZIE 06 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de Întreprinderea cu capital străin „Petrom- Moldova” societate pe acțiuni şi Gheorghe Susarenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Susarenco împotriva Întreprinderii cu capital străin „Petrom-Moldova” societate pe acțiuni cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin prestarea serviciilor necalitative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Gheorghe Susarenco, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 17 decembrie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 04 februarie 2013, Gheorghe Susarenco a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Petrom-Moldova” SA cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin prestarea serviciilor necalitative. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 17 iunie 2012, pentru a-și alimenta cu benzină automobilul de model Şkoda Octavia cu număr de înmatriculare C MD 774, la stația de alimentare Peresecina a ÎCS „Petrom- Moldova” SA, a fost deservit de către operatorul Alexandru Buzu care din neglijență a alimentat automobilul cu 20 de litri de motorină deși i-a prezentat un tichet pentru 20 de litri de benzină euro-premium.

Astfel, în rezultatul acțiunilor operatorului Alexandru Buzu automobilul s-a defectat. Indică că în urma celor întâmplate a sesizat organele de poliție pentru constatarea faptului și întocmirea în acest sens, a unui proces-verbal. Susține că prin recipisa din 20 iunie 2012, Alexandru Buzu, a confirmat faptul că a primit de la reclamant un tichet de alimentare cu benzină de 20 de litri. Ulterior, întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, Alexandru Buzu a reparat automobilul reclamantului. 2 Menționează că cazul s-a produs într-o zi de duminică, pe care a programat-o pentru odihnă și recreere împreună cu familia sa după o săptămână de muncă, însă datorită acestui incident i-a fost creată o stare de stres, iar tot week-end-ul a fost irosit pentru soluționarea conflictului apărut.

La fel, susține că în perioada reparării automobilului său i-a fost provocat un disconfort considerabil, deoarece activitatea de avocat impune numeroase deplasări, acesta fiind nevoit să circule cu transportul public. Prin cererea inițială și prin cererile de modificare și concretizare a cerințelor solicită Gheorghe Susarenco repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată ce includ taxa de stat în mărime de 450 lei și 3000 lei pentru asistența juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 decembrie 2013 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost încasat de la Gheorghe Susarenco în beneficiul ÎCS „Petrom Moldova” cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 1000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de către Gheorghe Susarenco, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la ÎCS „Petrom-Moldova” SA în beneficiul lui Gheorghe Susarenco suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 3000 lei cu titlu de asistență juridică, 450 lei taxa de stat, iar în total a fost încasat suma de 10450 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 17 aprilie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎCS „Petrom-Moldova” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia,casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii și încasarea din contul intimatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 15807,34 lei.

Recurentul ÎCS „Petrom-Moldova” SA, în motivarea recursului a invocat că la emiterea deciziei instanța de apel a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material și normele de drept procedural. Susține că pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond și instanța de apel s-a stabilit cu certitudine că automobilul de model „Şkoda Octavia” cu număr de înmatriculare C MD 774 a fost din greșeală alimentat cu motorină în loc de benzină de către operatorul stației de alimentare cu produse petroliere, Alexandru Buzu. Concomitent, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 17 iunie 2012, Alexandru Buzu a fost recunoscut în calitate de făptuitor. Ultimul, la rândul său și-a recunoscut vinovăția și ulterior i-a reparat intimatului prejudiciul material cauzat.

Astfel, invocă că instanța de apel vădit intenționat nu s-a expus asupra faptului că apariția obligațiunii de a repara prejudiciul moral, conform art. 1422 Cod civil coroborat cu art. 1398 Cod civil, apare numai în cazul în care sunt întrunite toate elementele răspunderii delictuale și este dovedită legătura între delictul civil și suferințele fizice și psihice ale persoanei vătămate. Totodată, decizia nu este argumentată și în partea ce ține de obligarea de a repara prejudiciul 3 moral cauzat intimatului, care rezultă din acțiunile neglijente ale lui Alexandru Buzu. Menționează recurentul că prin decizia contestată este obligat să poarte răspundere pentru faptele persoanei terțe, iar prin urmare, instanța de apel greșit a interpretat prevederile art. 1403 Cod civil.

Or, pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că debitor în cadrul obligației delictuale este autorul faptei ilicite, respectiv, operatorul Alexandru Buzu, care benevol a reparat prejudiciul material cauzat intimatului. Mai mult, nici Alexandru Buzu, și nici intimatul nu a contestat procesul-verbal de constatare a vinovăției. Mai susține că inițial pretențiile intimatului au fost bazate pe declarațiile acestuia precum că în perioada în care automobilul se afla la reparație, acesta era nevoit să circule cu transportul public și din cauza ambuteiajelor, se putea reține, punând astfel autoritatea sa sub risc.

Astfel, consideră că instanța de apel nu a dat o apreciere corectă probelor prezentate, și anume în cadrul dezbaterilor judiciare a prezentat instanței de judecată copia de pe actul de predare-primire a automobilului, eliberat intimatului de Centrul de deservire auto „Daac Hermes”, în care este indicată data restituirii automobilului, și anume 18 iunie 2012, adică în aceiași zi când automobilul a fost predat Centrului de deservire auto „Daac Hermes” pentru diagnostică computerizată. La fel, prin răspunsul Centrului de deservire auto „Daac Hermes” din 31 mai 2013 a fost confirmat faptul restituirii automobilului intimatului la 18 iunie 2012. În acest sens, afirmă că instanța de apel, vădit intenționat nu a dat o apreciere juridică declarațiilor mincinoase aduse de către intimat, precum și a probelor pertinente prezentate de recurent, care denotă faptul că intimatul a acționat cu rea credință.

La fel, menționează că nu pot fi considerate ca probe admisibile, în sensul art. 122 Codul de procedură civilă, înscrisurile care atestă starea sănătății intimatului, prezentate de către acesta în copii nelizibile și neautentificate în modul stabilit, or, copiile neautentificate în modul stabilit de lege de pe Examenul Ecocardiografic din 07 februarie 2013 și Avizul consultativ din 07 iulie 2013 atestă starea sănătății intimatului la data efectuării controlului medical, adică peste 8 și respectiv 13 luni de la data producerii incidentului. Prin urmare, consideră că nu există legătură cauzală între incidentul din 17 iunie 2012 și concluziile medicale emise pe 07 februarie 2013 și 07 iulie 2013. Susține recurentul că instanța de apel a respins neîntemeiat probele prezentate de acesta, care dovedesc lipsa capacității procesuale active a intimatului.

Mai indică conform art. 3 alin. (1) lit. e), pentru cereri de chemare în judecată cu caracter nepatrimonial se achită o taxă de stat în sumă de 100 lei. Conform art. 3 alin. (1) lit. j) pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești se achită 75 % din taxa de stat care urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată. Astfel, taxa de stat care urma să fie achitată de către intimat constituie 175 lei. Respectiv, conform art. 89 alin. (1) lit. a) și alin. (3) Cod procedural civil, taxa de stat care este plătită într-o sumă mai mare decât cea prevăzută de legislația în vigoare, urmează a fi restituită. 4 La 09 iunie 2014, Gheorghe Susarenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului declarat, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Recurentul Gheorghe Susarenco în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece anume prin decizia instanţei de apel este dovedită vinovăţie pârâtului SA „Petrom-Moldova” care a alimentat automobilul recurentului cu motorină în loc de benzină la prezentarea tichetului pentru 20 litri benzină Euro-premiu. În urma acestui incident a suportat incomodităţi grave în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului apărut. Menţionează că pe tot parcursul timpului în care i s-a reparat automobilul nu a putut să-l folosească şi să dispună de el, ceea ce i-a provocat un disconfort considerabil. Or, suma de 100000 lei nu este o recompensă precisă pentru incomodităţile care i-au fost aduse.

Mai menţionează că instanţa de apel la emiterea deciziei instanţei de apel bazându-se pe prevederile art. 5 lit. lit. a), b), c) şi art. 20 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 greşit a concluzionat că suma de 100000 lei solicitată cu titlu de despăgubiri morale este exagerată şi că suma de 7000 lei încasată de la SA „Petrom-Moldova” în beneficiul său este una proporţională suferinţelor morale suportate în urma prestării de către pârât a serviciilor necalitative. Prin referinţa depusă la 16 iunie 2014 de către Gheorghe Susarenco s-a solicitat declararea recursului ÎCS „Petrom Moldova” SA ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Prin scrisoarea din 14 aprilie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 08 aprilie 2014, iar la 17 aprilie 2014 ÎCS „Petrom-Moldova” SA şi respectiv la 09 iunie 2014 Gheorghe Susarenco, adică în termenul prevăzut de lege părţile au declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 16 iulie 2014 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră ambele recursuri neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, conchide că instanţa de apel corect a stabilit circumstanţele raportului juridic litigios şi legal a emis o soluţie de admitere parţială a acţiunii. Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că Gheorghe Susarenco s-a adresat cu acţiune în judecată împotriva ÎCS „Petrom-Moldova” SA cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin prestarea serviciilor necalitative. 5 Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prima instanţă a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată.

Instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o hotărâre nouă de admitere parţială a acţiunii concluzionând că în cauză este prezentă dovada prejudiciului moral, însă totodată a considerat că suma de 100000 lei solicitată de recurentul-reclamant în vederea reparării prejudiciului moral este exagerat de mare, nefiind proporţională suferinţelor morale suportate, şi prin urmare a încasat de la ÎCS „Petrom-Moldova” SA în beneficiul lui Gheorghe Susarenco suma de 7000 lei, ca fiind una echitabilă. De drept instanţa de apel şi-a întemeiat concluzia de admitere parţială a acţiunii pe prevederile 5 lit. a), lit.b) şi lit. c) şi art. 20 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003. Judecînd recursurile declarate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră decizia instanţei de apel emisă cu aplicarea corectă normelor de drept material şi care urmează a fi menţinută.

Astfel din actele pricinii s-a stabilit cu certitudine faptul că la 17 iunie 2012 automobilul de model „Skoda Octavia” cu număr de înmatriculare CMD 774, care aparţine cu drept de proprietate recurentului Gheorghe Susarenco şi care era condus de acesta a fost alimentat la staţia de alimentare Peresecina a ÎCS „Petrom- Moldova” SA cu motorina, deşi Gheorghe Susarenco a prezentat operatorului Alexandru Buzu un tichet pentru 20 litri de benzină Euro-premiu. În urma acţiunilor operatorului Alexandru Buzu automobilul recurentului Gheorghe Susarenco s-a defectat, motorul automobilului s-a oprit brusc după ce sa deplasat aproximativ 50-60 metri, S-a stabilit că în urma celor întâmplate, Gheorghe Susarenco a remorcat automobilul şi a sesizat Comisariatul de poliţie, care a întocmit un proces verbal de cercetare la faţa locului din 17 iunie 2012 şi procesul-verbal de audiere a victimei (f.d.

8). De asemenea, actele pricinii denotă faptul că Alexandru Buzu a recunoscut că a primit de la Gheorghe Susarenco un tichet de 20 litri de benzină Eoro-premiu şi mai tîrziu i-a reparat automobilul reclamantului, astfel reparîndu-i prejudiciul material pe care l-a suportat Gheorghe Susarenco. Astfel, Gheorghe Susarenco nu a înaintat pretenţii de ordin material, dar a solicitat doar repararea prejudiciului moral cauzat prin prestarea serviciilor necalitative, suferinţe morale fiind generate de imposibilitatea deplasării acestuia, în ziua respectivă, împreună cu familia, la locul de odihnă programat.

Din materialul probator administrat în pricină este cert faptul că Gheorghe Susarenco şi-a planificat ziua de duminică ca să o petreacă cu familia, însă din caza incidentului apărut i s-a creat o stare de stres, iar tot weekend-ul a fost irosit pentru soluţionarea conflictului apărut, şi-a reparat automobilul pentru a se putea folosi de el, ceea ce i-a cauzat un disconfort considerabil. Totuşi, în situaţia în care realizează că i-ar fi fost pusă viaţa în pericol din cauza unei neglijenţe, orice persoană s-ar afla în stare de stres, iar reclamantul-recurent nu este o excepţie. Este stabilit că Gheorghe Susarenco suferind de hipertensiune arterială gr. III, cu risc foarte înalt, prin neglijenţă recurentului-pîrît i-au fost cauzate suferinţe morale 6 enorme, mai mult starea sănătăţii i s-a agravat fapt conformat prin certificatele medicale ce atestă starea de sănătate a lui Gheorghe Susarenco.

Conform art. 6 lit. a)-c) din Legea privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, Orice consumator are dreptul la: a) protecţia drepturilor sale de către stat; b) protecţie împotriva riscului de a achiziţiona un produs, un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, ereditatea sau securitatea ori să-i prejudicieze drepturile şi interesele legitime; c) remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a preţului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător. Iar, art. 20 din aceiaşi Lege prevede că, consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu vînzătorul, prestatorul.

Prejudiciul se repară de către vînzător, prestator şi în cazul în care livrarea produsului, prestarea serviciului se fac în mod gratuit sau la preţ redus ori dacă produsul a fost comercializat ca piese de schimb sau distribuit sub altă formă. Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vînzător, prestator dacă a fost cauzat pe parcursul: a) termenului de valabilitate – la produsele pentru care se stabileşte acest termen; b) duratei de funcţionare – la produsele de folosinţă îndelungată; c) a 2 ani – la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de valabilitate sau duratei de funcţionare. Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vînzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanţa judecătorească.

Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material cauzat consumatorului. Reieşind din situaţia de fapt stabilită şi conform normelor de drept material enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Gheorghe Susarenco în calitatea sa de consumator i-a fost cauzat un prejudiciu moral care corect a fost determinat de către instanţa de apel în mărime de 7000 lei, care corespunde caracterului şi gravităţii suferinţelor morale cauzate acestuia, iar argumentul recurentului-reclamant precum că suma de 7000 lei este o recompensă destul de mică raportată la disconfortul creat nu poate fi reţinut reieşind din cele expuse.

În aceste circumstanţe, instanţa de recurs consideră că temeinic şi legal instanţa de apel a dispus admiterea parţială a acţiunii şi just a stabilit cuantumul prejudiciului moral cauzat reclamantului Gheorghe Susarenco în urma încălcării drepturilor sale de consumator. Astfel, în circumstanţele expuse instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către recurentul ÎCS „Petrom-Moldova” SA în ceia ce priveşte faptul că au fost interpretate eronat normele de drept material şi că instanţa de apel nu s-a expus asupra probelor prezentate nu pot fi reţinute, deoarece acestea poartă un caracter declarativ şi nu corespund realităţii şi actelor pricinii, concluziile instanţei de apel în acest sens sînt bazate pe probe concludente, utile şi pertinente.

7 Alte argumente de casare a deciziei contestate recurenţii nu au invocat, iar prin cele prezentate temeiuri de admitere a recursurilor nu sunt. În consecinţă, se constată că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, totodată în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii egale şi obiective participanţilor la proces întru realizarea drepturilor sale procedurale.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, iar în esenţa lor sunt similare argumentelor invocate în instanţele inferioare de judecată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge ambele recursuri declarate şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Întreprinderea cu capital străin „Petrom-Moldova” societate pe acţiuni şi Gheorghe Susarenco.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Susarenco împotriva Întreprinderii cu capital străin „Petrom-Moldova” societate pe acțiuni cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin prestarea serviciilor necalitative. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Maria Ghervas Ion Corolevschi