2ra-1689/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță I. Țonov dosarul nr. 2ra-1689/14 instanța de apel E. Secrieru A. Parpalac S. Leu DECIZIE 06 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ala Cobăneanu, Oleg Sternioală, Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Alexei Bondari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexei Bondari împotriva lui Adrian Darii, intervenientul accesoriu Compania internațională de asigurări „Asito” societate pe acțiuni cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 11 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Adrian Darii, casată hotărârea Judecătoriei Căușeni din 29 martie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 14 iunie 2012, Alexei Bondari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Adrian Darii, intervenientul accesoriu CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Alexei Bondari a indicat că la 04 septembrie 2011, pe str. Lenin din s. Gîsca, r-nul Căușeni s-a produs un accident rutier în urma căruia a fost deteriorat automobilul său de model „Opel” cu număr de înmatriculare A305BH de către Adrian Darii care conducea autoturismul de model „Chrysler” cu număr de înmatriculare A645CM. Conform schemei şi procesului - verbal pîrîtul a fost recunoscut vinovat de comiterea delictului menţionat, fapt pentru care a fost sancţionat cu privarea de a conduce vehicule pe un termen de 4 luni. Ca urmare a deteriorării automobilului său de model „Opel” i s-a cauzat un prejudiciu material care constituie 20491,10 lei şi un prejudiciu moral în mărime de 10000 lei.

Deoarece pîrîtul refuză să-i repare prejudiciul cauzat prin acţiunile sale culpabile, ţînînd seama de împrejurările în care s-a produs accidentul rutier a suportat suferinţe psihice, inclusiv cele determinate de limitarea temporară de dreptul de folosinţă a automobilului. Prin urmare, solicită Alexei Bondari încasarea de la Adrian Darii în beneficiul său suma de 20491,10 lei cu titlu de prejudiciu material și 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 29 martie 2013 acțiunea a fost admisă. A fost încasat de la Adrian Darii în beneficiul lui Alexei Bondari suma de 20491,10 lei cu titlu de prejudiciu material și 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral. A fost încasat de la Adrian Darii în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 714,73 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 11 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Adrian Darii din alte considerente, casată hotărârea primei instanţe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea lui Alexei Bondari a fost respinsă. La 28 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Alexei Bondari a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea hotărârii primei instanţe. Recurentul Alexei Bondari, în motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept procedural și a apreciat în mod arbitrar probele anexate la materialele pricinii care au dus la soluționare greșită a cauzei.

Susține că instanța de apel, în motivarea soluției, a indicat că instanța de fond, contrar prevederilor Constituției Republicii Moldova și art. 6 și 12 Cod de procedură civilă, a admis ca probe actele eliberate de organele autoproclamatei republici nistrene, și anume, procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare a contravenientului Adrian Darii, acte care nu au nici o valoare juridică pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel consideră că concluzia instanței de apel este arbitrară și nu corespunde circumstanțelor stabilite și expuse în instanța de fond. Indică că instanța de fond și-a motivat soluția doar în baza circumstanțelor constatate nemijlocit în ședința de judecată, astfel, nefiind puse la bază actele emise de autoritățile nerecunoscute ale autoproclamatei republici nistrene.

În plus, în ședința de judecată intimatul a recunoscut vinovăția sa în producerea accidentului, mărimea prejudiciului material cauzat și dreptul recurentului la despăgubire, fapt consemnat în procesul-verbal al ședinței de judecată, astfel fiind degrevat de obligația probării lor. Prin urmare, consideră că instanța de fond era în drept să constate vinovăția lui Adrian Darii în cauzarea prejudiciului material. Respectiv instanța de apel nu a ținut cont de prevederile legale și a adoptat o decizie vădit neîntemeiată care urmează a fi casată. Prin referinţa depusă de către Andrian Darii la 14 mai 2014 acesta a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele pricinii atestă că la 20 ianuarie 2014 Curtea de Apel Bender a expediat părţilor decizia instanţei din 11 decembrie 2013, dat fiind faptul că la actele pricinii nu sunt probe care ar confirma data recepţionării deciziei instanţei de apel de către Alexei Bondari, instanţa de recurs consideră că Alexei Bondari s-a conformat prevederilor legale şi recursul se consideră depus în termen. 3 În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 16 iulie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi parţială a hotărîrii primei instanţe în partea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral, în rest hotărîrea primei instanţe se menţine din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Recursul declarat este fondat din considerentele ce succed. Din materialele dosarului rezultă că Alexei Bondari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Adrian Darii, intervenientul accesoriu CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 20491,10 lei şi moral în mărime de 10000 lei cauzat în urma accidentului rutier. Prima instanţă fiind investită cu judecarea pricinii în fond a admis acţiunea şi a încasat de la Andrian Darii în beneficiul lui Alexei Bondari prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier în mărime de 20491,10 lei şi suma de 1000 lei în vederea reparării prejudiciului moral.

Instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o hotărâre nouă de respingere a acţiunii concluzionînd că prima instanţă neîntemeiat a încasat de la Adrian Darii prejudiciul material şi moral cauzat în rezultatul accidentului rutier în temeiul documentelor eliberate de către organele autoproclamatei republici nistrene şi anume procesul-verbal cu privire la contravenţie, decizia de sancţionare a contravenientului Adrian Darii, prin care a fost recunoscut vinovat şi sancţionat la privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, evaluarea anexată la actele dosarului, care nu au nici o putere juridică pe teritoriul Republicii Moldova.

Judecînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a decizia instanţei de apel şi parţială a hotărârii primei instanţe şi anume în partea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral, iar în partea admiterii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material hotărîrea primei instanţe urmează a fi menţinută . Astfel din actele pricinii s-a stabilit cu certitudine faptul că la 04 septembrie 2011, în jurul orei 10.00 pe str.Lenin din satul Gîsca, r-1 Căuşeni a avut loc un accident rutier. În rezultatul accidentului rutier produs de către intimatul Darii Adrian care se afla la volanul autoturismului de model Alta „Kraisler Voaje” cu nr. 4 de înmatriculare A645CH a fost deteriorat automobilul recurentului Alexei Bondari de model „Opel Vectra” cu nr. de înmatriculare A305BH.

Din conţinutul comunicării cu privire la accidentul de autovehicul, produs în ziua de 04 septembrie 2011 cu participarea lui Adrian Darii şi Alexei Bondari rezultă că CIA „Asito” SA a fost informată despre producerea accidentului rutier în cauză la 16 septembrie 201l (f.d.30).

S-a mai stabilit că Adrian Darii recunoaşte vinovăţia sa în producerea accidentului rutier, recunoaşte mărimea prejudiciului material cauzat reclamantului-recurent şi că ultimul are dreptul la despăgubire în limitele pretenţiilor, însă consideră că prejudiciul urmează a fi compensat de către intervenientul accesoriu, CIA „Asito” SA cu care pârâtul a avut încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto din 02 septembrie 2011. Totodată, s-a mai stabilit că la actele pricinii lipseşte poliţa de asigurare obligatorie prin care CIA „Asito” SA se obligă, în baza unei prime plătite de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, Adrian Darii a motivat că la o lună după producerea accidentului rutier din 04 septembrie 2011 a vîndut poliţa de asigurare împreună cu automobilul pe care 1-a procurat în temeiul procurii cu drept de a conduce autoturismul de model „Kraisler” cu nr. de înmatriculare A645CH.

De asemenea, s-a stabilit că Adrian Darii într-adevăr la 02 septembrie 2011 a încheiat cu CIA „Asito” SA contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria AA, nr.0325592 (f.d.29), iar prima de asigurare în mărime de 547 lei a fost achitată de către Adrian Darii la 05 septembrie 2011, fapt ce se atestă prin extrasul din Poliţa de asigurare nr.789335389 (f.d.33). Însă, pin scrisorile nr.04-64 din 23 aprilie 2012 (f.d.34) şi nr.04-143 din 30 octombrie 2012 (f.d.28) CIA „Asito” SA 1-a informat pe Adrian Darii că pagubele produse de către dînsul în accidentul rutier din 04 septembrie 2011 nu se repară din considerentele, că acestea s-au produs în situaţia în care răspunderea asigurătorului nu începuse.

În conformitate cu art.131 alin.(4) CPC, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor. Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Recunoaşterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului. Reieşind din art.8 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, contractul de asigurare atestă existenţa asigurării obligatorii de răspundere civilă auto.

Încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă se dovedeşte cu poliţa de asigurare RCA, iar încheierea contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă se dovedeşte cu certificatul de asigurare "Carte Verde". Poliţa de asigurare RCA şi/sau certificatul de asigurare "Carte Verde" se eliberează cu condiţia achitării integrale a primei de asigurare. Conform art. 1313 alin. (l) şi (2) Codul civil, asigurarea începe din momentul achitării primei de asigurare sau a primei tranşe a acesteia şi încetează la ora 24 a 5 ultimei zile din termenul convenit pentru asigurare dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dacă valabilitatea contractului de asigurare se extinde asupra perioadei anterioare achitării primei de asigurare, o astfel de asigurare este valabilă cu condiţia neproducerii cazului la momentul încheierii asigurării.

Art.9 alin.(5) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule stipulează că, răspunderea asigurătorului începe din momentul indicat în poliţa de asigurare RCA şi/sau în certificatul de asigurare „Carte Verde” şi încetează la ora 24.00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în poliţa de asigurare RCA şi/sau în certificatul de asigurare "Carte Verde" sau anterior acelei date, în momentul radierii din circulaţie a autovehiculului. Iar, art. 16 alin. (l) lit. i) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse în situaţiile în care răspunderea asigurătorului nu începuse ori încetase.

Conform art. 13 alin.(2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, dovada plăţii primei de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind cecul de casă sau ordinul de plată. Conform art. 1322 alin.(l) Codul civil, asiguratul este obligat la plata primei de asigurare doar la eliberarea poliţei de asigurare. Iar, pct.6.3 din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagube produse de autovehicule seria AA nr.0325592 din 02 septembrie 2011 încheiat între CIA „Asito” SA şi Adrian Darii, la data achitării primei de asigurare, asigurătorul va elibera asiguratului poliţa de asigurare RCA, care este anexă la prezentul contract.

Articolul 18 alin.(l) lit.c) şi d) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, la producerea accidentului de autovehicul, asiguratul sau utilizatorul de autovehicul este obligat în 48 de ore din momentul producerii accidentului, să înştiinţeze asigurătorul care a emis poliţa de asigurare RCA sau certificatul de asigurare "Carte Verde"; participanţii la accident care deţin poliţe de asigurare RCA şi/sau certificate de asigurare "Carte Verde", indiferent de rezultatele constatării vinovatului, anunţă asigurătorii respectivi şi sînt obligaţi să nu întreprindă de sine stătător măsuri de reparare a pagubelor; să notifice participanţii la accident, păgubitul sau apropiaţii lui despre faptul că posedă poliţă de asigurare RCA şi/sau certificat de asigurare „Carte Verde” şi să pună la dispoziţia acestora informaţiile necesare despre asigurător.

Conform art.1410 alin.(l) şi (5) Codul civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei 6 vătămate. Prejudiciul cauzat posesorilor izvoarelor de pericol sporit ca rezultat al interacţiunii acestora se repară potrivit dispoziţiilor art.1398.

Conform art.1398 alin.(1) şi (2) Codul civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. Astfel, corect prima instanţă a stabilit că raportul juridic litigios se axează pe realizarea dreptului reclamantului la repararea prejudiciului cauzat în rezultatul accidentului rutier produs la 04 septembrie 2011 în s. Gîsca, r-1 Căuşeni. Instanţa de recurs mai reţine că Adrian Darii în cadrul examinării pricinii în prima instanţă a recunoscut că el este vinovat în comiterea accidentului rutier în rezultatul căruia a fost deteriorat automobilul reclamantului, Bondari Alexei de model „Opel Vectra” cu nr. de înmatriculare A 305BH.

Totodată Adrian Darii recunoaşte mărimea prejudiciului material cauzat lui Alexei Bondari prin contravenţie, aplicînd prevederile art. 131 alin. (4) CPC se ajunge la concluzia că Adrian Darii este vinovat în cauzarea prejudiciului material în mărime de 20491,10 lei. Totodată, corect instanţa de fond şi-a întemeiat concluzia cu privire la vinovăţia lui Adrian Darii şi întinderea prejudiciului cauzat prin recunoaşterea de către acesta a faptelor pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, dar nu prin actele ce atestă săvîrşirea accidentului rutier, cum ar fi procesul-verbal cu privire la contravenţie, sau decizia de sancţionare a contravenientului, Darii Adrian, prin care a fost recunoscut vinovat şi sancţionat la privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 4 luni (f.d.4) şi nu pe evaluarea anexată la materialele dosarului (10-19), deoarece aceste acte au fost întocmite de autorităţi nestatale din stînga rîului Nistru.

Admiţînd pretenţia cu privire la repararea prejudiciului material cauzat, prima instanţă corect a concluzionat că intimatul într-adevăr, la 02 septembrie 2011 a încheiat cu CIA „Asito” SA un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, fapt dovedit şi prin extrasul din poliţa de asigurare (f.d.29, 33). Cu toate că din conţinutul art. 13 alin.(2) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, dovada plăţii primei de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind cecul de casă sau ordinul de plată, la şedinţa de judecată Adrian Darii a prezentat doar un bon de plată întocmit manual, datat cu 02 septembrie 2011, fără a prezenta poliţa de asigurare.

Dat fiind faptul că Adrian Darii nu a prezentat instanţei de judecată poliţa de asigurare, în care este indicat expres momentul în care începe răspunderea asigurătorului (art.9 alin.(5) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule), iar extrasul din poliţa de asigurare (f.d.33) indică expres că prima de asigurare, în baza bonului de plată FM 2621 din 02 septembrie 2011, a fost achitată la 05 septembrie 2011, corect prima instanţă a stabilit că răspunderea asigurătorului începe din 05 septembrie 2011, adică după producerea accidentului rutier din 02 septembrie 2011, din care 7 considerente nu poate fi reţinut argumentul intimatului-pîrît că asigurătorul urmează să-1 despăgubească pe recurentul Alexei Bondari.

La caz, instanţa mai reţine că la momentul producerii accidentului rutier Adrian Darii nu a înştiinţat asigurătorul, care a emis poliţa de asigurare RCA, cu toate că era obligat, în conformitate cu art.18 alin.(l) lit.c) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, să informeze asigurătorul în decurs de 48 ore din momentul producerii accidentului, precum nu a comunicat nici părţii vătămate despre existenţa contractului de asigurare. Iar, din certificatul eliberat de asigurător, comunicarea cu privire la accidentul de autovehicul, produs în ziua de 04 septembrie 2011 cu participarea lui Darii Adrian şi Bondari Alexei a fost înregistrată la CIA „Asito” SA la 16 septembrie 2011 sub nr.112345 (f.d.32).

Prin urmare, necomunicarea imediată asigurătorului, care i-ar fi eliberat lui Adrian Darii poliţa de asigurare, despre producerea accidentului rutier, neînştiinţarea participanţilor la traficul rutier despre deţinerea poliţei de asigurare, neprezentarea poliţei de asigurare în şedinţa de judecată în susţinerea obiecţiilor sale, neprezentarea ordinului de plată sau cecului de casă, denotă că Adrian Darii la momentul producerii accidentului rutier nu deţinea poliţa de asigurare a CIA „Asito” SA, circumstanţă care constată cu certitudine că prima de asigurare într- adevăr a fost achitată la 05 septembrie 2011, precum este indicat în extrasul electronic din poliţa de asigurare eliberat de CIA ,,Asito” SA, dar nu la 02 septembrie 2011 precum se indică că bonul de plată manual prezentat de pîrît (f.d.31,33).

Corect a respins instanţa de fond argumentul invocat de către intimatul Adrian Darii precum că a înstrăinat automobilul împreună cu poliţa de asigurare deoarece schimbarea proprietarului autovehiculului asigurat condiţionează încetarea contractului de asigurare şi, respectiv, îl obligă pe noul proprietar să încheie un nou contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, iar din conţinutul pct.8.1.2 din contractul de asigurare modificarea contractului se perfectează în formă scrisă prin întocmirea unor acorduri sau addendumuri adiţionale, care ulterior semnării de către părţi, fac parte integrantă din contractul de asigurare, însă pîrîtul nu a prezentat în şedinţa de judecată careva probe care ar confirma modificarea beneficiarului poliţei de asigurare.

Mai mult ca atît, din conţinutul contractului de asigurare, prezentat de intimat în cadrul examinării pricinii, cît şi din extrasul din poliţa de asigurare rezultă că poliţa de asigurare este nominativa, dar nu la purtător, situaţie care face imposibilă emiterea ei altor persoane.

Iar în cazul cesiunii drepturilor din asigurare altei persoane, menţiunea dată menţiunea dată urmează a fi inclusă în poliţa de asigurare, în speţă, în extrasul din poliţa de asigurare datat cu 02 octombrie 2012 nu este făcută careva menţiune despre transmiterea drepturilor din asigurare altei persoane, căruia Adrian Darii i-ar fi înstrăinat poliţa de asigurare împreună cu automobilul după o lună de la producerea accidentului rutier din 02 septembrie 2011. Ca urmare, corect prima instanţă a reţinut că Adrian Darii a refuzat să prezinte poliţa de asigurare în care se indică momentul în care începe răspunderea 8 asigurătorului, cu toate că din conţinutul art. l18 alin.(l) CPC el este obligat să probeze obiecţiile sale aduse împotriva acţiunii reclamantului.

Actele cauzei denotă că, la 23 aprilie 2012, cît şi la 03 octombrie 2012 Adrian Darii a primit răspunsul asigurătorului prin care i se aduce la cunoştinţă că pagubele produse de către dînsul în accidentul rutier din 04 septembrie 2011 nu se repară din considerentele că acestea s-au produs în situaţia în care răspunderea asigurătorului nu începuse (f.d.28,34).

Cu toate acestea, Adrian Darii pretinde că dispunea de poliţa de asigurare începînd cu 02 septembrie 2011 nu a contestat refuzul companiei de asigurări, conformîndu-se conţinutului răspunsurilor care atestă că la data producerii accidentului rutier din 04 septembrie 2011 răspunderea asigurătorului nu începuse, din care considerente instanţa de fond corect a concluzionat că Adrian Darii urmează să compenseze prejudiciul recurentului Alexei Bondari cauzat prin accidentul rutier produs la 04 septembrie 2011. Ca urmare a circumstanţelor relatate prima instanţă temeinic şi legal a admis pretenţia lui Alexei Bondari cu privire la repararea prejudiciului material şi a încasat de la Adrian Darii în beneficiul primului suma de 20491,10 lei în vederea reparării prejudiciului material cauzat prin accidentul rutier produs la 04 septembrie 2011. Totodată Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prima instanţă greşit a admis pretenţia lui Alexei Bondari cu privire la repararea prejudiciului moral deoarece în cazul din speţă lipseşte cadrul legal de reglementare a prejudiciului moral, instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material şi a emis o concluzie greşită în acest sens.

La caz, nu este probat faptul vinovăţiei lui Adrian Darii şi că anume prin acţiunile acestuia i-au fost cauzate careva suferinţe morale lui Alexei Bondari. În atare circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a casa hotărîrea primei instanţe în partea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi de a emite în această parte o nouă hotărîre de respingere a acestei pretenţii. În rest, soluţia primei instanţe de admitere a pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului material este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi respectării prevederilor art. art. 121, 122 Codul de procedură civilă.

Constată că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 12 alin. (1) şi 6, 118 şi 130 CPC, ceia ce a dus la pronunţarea unei hotărîri nelegitime şi neîntemeiate. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat de către instanţa de apel şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral decizia instanţei de apel şi parţial hotărârea primei instanţe în partea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului 9 moral şi de a emite în această parte o nouă hotărîre de respingere a pretenţiei date, în rest hotărîrea primei instanţe se menţine.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Alexei Bondari. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bender din 11 decembrie 2013 şi parţial hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 29 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexei Bondari împotriva lui Adrian Darii, intervenientul accesoriu Compania internațională de asigurări „Asito” societate pe acțiuni cu privire la repararea prejudiciului material și moral, în partea pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului moral şi se emite în această parte o nouă hotărîre prin care: Se respinge pretenţia lui Alexei Bondari împotriva lui Adrian Darii, intervenientul accesoriu Compania internațională de asigurări „Asito” societate pe acțiuni cu privire la repararea prejudiciului moral.

În rest, hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 29 martie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Oleg Sternioală Maria Ghervas Ion Corolevschi