2ra-2218/14 — Restabilirea la lucru

Prima instanţă: O.Melniciuc dosarul nr. 2ra-2218/14 Instanţa de apel: M.Anton, T.Pelin, A.Panov ÎNCHEIERE 6 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Alexandru Cimpoiaş, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Cimpoiaş împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 6 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz”, a fost casată hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 6 iunie 2013 şi a fost pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 4 mai 2012, Alexandru Cimpoiaş a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Chişinău-gaz” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul directorului SRL „Chişinău-gaz” nr. 13 din 21 martie 2012 a fost sancţionat cu concedierea din funcţie conform art. 86 alin. (1) lit. g) şi k) din Codul Muncii. Din conţinutul notei de serviciu din 15 martie 2012, semnat de conducătorul nemijlocit, reiese că el, reclamantul a fost sancţionat pentru faptul că fiind responsabil pentru exploatarea şi siguranţa staţiilor catodice anticorozive, le-a transmis spre păstrare subantreprenorului. Consideră reclamantul ordinul ilegal pe motiv că angajatorul a aplicat sancţiunea cu încălcarea termenului legal prevăzut de art. 206 şi 209 al Codului Muncii.

Menţionează că la 27 decembrie 2011 el, reclamantul a adus la cunoştinţa administraţiei despre lipsa staţiilor catodice din str. Vadul lui Vodă nr. 60 şi nr. 28. Despre acest fapt a fost informat şi CPS Ciocana la 29 decembrie 2011. Odată cu sesizarea organului de poliţie, la întreprindere au fost studiate toate documentele tehnice cu referire la această situaţie, documentele privind ancheta de serviciu s-au perfectat în luna martie 2012. Având în vedere că staţia nu a fost conectată la energia electrică şi lucrările nu au fost duse la bun sfârşit, fapt cunoscut de administraţie şi ţinând cont că au devenit frecvente cazurile de furt al staţiilor catodice, un timp aceste staţii au fost păstrate la depozitul subantreprenorului SRL „Redial”.

Mai târziu însă a fost informat de către reprezentanţii antreprenorului SRL „Promintergaz” că staţiile au fost instalate. În scurt timp după sesizarea organelor de drept, SRL „Promintergaz” recunoaşte că totuşi nu a instalat staţiile catodice. Consideră că în momentul în care se stabileşte o abatere disciplinară, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi consecinţele acesteia. Totodată, trebuia sa se i-a în consideraţie gradul de vinovăţie al salariatului la încălcarea care se invocă, precum şi solicitarea în prealabil a unor explicaţii scrise ale angajatului sau dispunerea unei anchete de serviciu, în scopul constatării circumstanţelor încălcărilor admise de către salariat.

Însă, în cazul dat, angajatorul nu a stabilit gradul lui de vinovăţie şi că nu a suferit nici un prejudiciu, iar acţiunile lui au fost îndreptate doar spre asigurarea integrităţii patrimoniului SRL „Chişinău-gaz", de aceea consideră reclamantul că el nu poate fi sancţionat pentru acţiunile partenerilor de afaceri ai angajatorului. Consideră că în urma acestor acţiuni comise de pârât, acesta urmează să-i repare prejudiciul moral cauzat, suma ce constituie 10 000 lei şi acest cuantum este determinat de importanţa valorii lezate prin acţiunile ilicite ale pârâtului, personalitatea lui, repercusiunile prejudiciului asupra situaţiei sale în colectiv, în familie. Pornind de la aceste raţionamente, consideră reclamantul că suma solicitată în acţiune este justificată şi echitabilă.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul şi-a concretizat cerinţele, cerând anularea ordinului nr. 13 din 21 martie 2012 în partea concedierii cu restabilirea în funcţia de şef al SPCSC, SRL „Chişinău-gaz", încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă în sumă de 19 426 lei 65 banii, încasarea sumei de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 6 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost anulat ordinul directorului SRL „Chişinău-gaz” nr.13 din 21 martie 2012 în partea aplicării sancţiunii disciplinare sub formă de concediere conform art.86 alin. (1) lit. g) şi k) Codul muncii, s-a dispus restabilirea lui Cimpoiaş Alexandru în funcţia de şef al SPCSC al SRL „Chişinău-gaz” cu încasarea de la SRL „Chişinău-gaz” în beneficiul lui Cimpoiaş Alexandru a prejudiciului material cauzat prin privarea de dreptul de a munci în mărime de 19 426 lei 65 bani, prejudiciului moral în mărime de 17 049 lei 06 bani şi cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru achitarea serviciilor juridice în mărime de 5 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 6 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de către SRL „Chişinău-Gaz”, a fost casată integral hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 6 iunie 2013 şi a fost pronunţată o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă. La 27 mai 2014, Alexandru Cimpoiaş, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală. În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece ar fi fost emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

A mai invocat recurentul, că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece aceasta ar fi fost pronunţată, nefiind elucidate pe deplin toate circumstanţele pricinii civile în cauză, iar în cadrul procesului de judecată au fost puse întrebări despre existenţa probelor care în dosar se regăsesc, ca rezultat acestea, nefiind examinate în ansamblul şi interconexiunea lor. Astfel consideră recurentul că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Alexandru Cimpoiaş, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speţă, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Alexandru Cimpoiaş ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul recurentului Alexandru Cimpoiaş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Tamara Chişcă-Doneva Ion Druţă