2ra-2035/14 — Contestarea refuzului de a da acordul la emigrare

prima instanţă: Sv. Garştea-Bria dosarul nr. 2ra-2035/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, N. Craiu ÎNCHEIERE 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Malîşev Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Ostaşevscaia împotriva lui Malîşev Oleg, intervenient accesoriu Oficiul Botanica al Întreprinderii de Stat CRIS „Registru” cu privire la contestarea refuzului de a da acordul la emigrare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Malîşev Oleg şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 august 2013, c o n s t a t ă La 27 iunie 2013 Ostaşevscaia Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Malîşev Oleg, intervenient accesoriu Oficiul Botanica al Întreprinderii de Stat CRIS „Registru” cu privire la contestarea refuzului de a da acordul la emigrare. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 august 2013 acţiunea a fost admisă, fiind recunoscut drept neîntemeiat refuzul lui Malîşev Oleg de a da acordul la emigrarea Ecaterinei Ostaşevscaia din Republica Moldova. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 apelul declarat de către Malîşev Oleg a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 25 aprilie 2014 Malîşev Oleg a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că la emiterea hotărîrilor instanţele de judecată au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material. La 27 mai 2014 în adresa Ecaterinei Ostaşevscaia a fost expediată copia recursului declarat de către Malîşev Oleg cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoana vizată nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, recursul examinîndu-se astfel în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 14 februarie 2014 şi recepţionată de către recurent la 24 februarie 2014. Astfel, ţinînd cont de termenul rezonabil în care înştiinţarea a ajuns la destinaţie, prin intermediul serviciului ÎS „Poşta Moldovei”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Malîşev Oleg în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Malîşev Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material 2 sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel. Iar, invocarea de către recurent a faptului că Curtea de Apel Chişinău a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii este pur declarativă, expusă la general doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că fiica Ostaşevscaia Ecaterina are drept scop de a părăsi ţara, eschivîndu-se în aşa mod de obligaţiile de întreţinere faţă de dînsul, deoarece în cazul din speţă recurentul-pîrît nu a probat inaptitudinea sa de a munci, pentru care fapt necesită sprijin material din partea intimatei-reclamante în sensul art. 80 Codul familiei şi eschivarea acesteia de la obligaţiile faţă de părinte. Or, potrivit art. 11 al. (4) din Legea nr. 269 din 09 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, cetăţenii Republica Moldova care vor să se domicilieze în alte ţări obţin paşaportul sau documentul de călătorie după ce şi-au onorat obligaţiunile patrimoniale faţă de alte persoane fizice şi juridice, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Iar, potrivit p. 126 din Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013, pentru autorizarea emigrării solicitantul depune la subdiviziunile ÎS ,,CRIS ,,Registru”, MDOC cererea însoţită de mai multe documente, inclusiv şi declaraţia părinţilor solicitantului care rămîn cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova, depusă în scris în faţa persoanei responsabile de recepţionarea cererii sau autentificată notarial, din care să rezulte clar lipsa obligaţiilor legale neonorate de către solicitant faţă de părinţi. În cazul în care solicitantul nu poate obţine din anumite motive declaraţiile specificate la prezentul punct, acesta prezintă decizia instanţei de judecată definitivă şi irevocabilă privind lipsa obligaţiilor legale neonorate faţă de persoanele vizate sau privind dreptul la plecare fără acordul acestora.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în 3 speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Malîşev Oleg ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Malîşev Oleg se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4