2ra-2487/14 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-2487/14 Prima instanţă: Judecătoria Anenii Noi (jud. Iu. Moldovan) Instanţa de apel:Curtea de Apel Bender (jud. M. Antonov, Gr. Druguş, S. Vrabii)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 30 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către A.O. „Speranţa-Todireşti” împotriva deciziei din 25 martie 2014 a Curţii de Apel Bender, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de A.O. „Speranţa-Todireşti” împotriva lui Grozav Nicolae cu privire la încasarea sumei, c o n s t a t ă : La data de 15 mai 2013 A.O. „Speranţa-Todireşti” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grozav Nicolae cu privire la încasarea taxei de conectare la reţeaua de gaze naturale în mărime de 4 615 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a invocat că în anul 2002 a fost înfiinţată A.O. „Speranţa-Todireşti” care îşi desfăşoară activitatea conform prevederilor statutului adoptat de Adunarea de constituire la data de 21.03.2002, iar la data de 25.04.2002 a fost înregistrată de către Ministerul Justiţiei al RM sub nr. 2201. Susţine reclamantul că scopul şi sarcinile asociaţiei este de a contribui la dezvoltarea socială, economică şi culturală a comunităţii, precum şi asigurarea durabilităţii apeductului, gazoductului şi a altor obiecte ale infrastructurii statului. S-a mai invocat că în scopul realizării dispoziţiilor statutare a fost construit şi apoi luat la balanţa sa gazoductul din sat.Todireşti, r-nul Anenii Noi cu preţul de 1 mln.

270 mii lei. Reieşind din costul gazoductului, a fost stabilit cuantumul necesar de plată pentru conectarea gospodăriilor sat. Todireşti, r-nul Anenii Noi la gazoduct, această sumă fiind de 4 615 lei. Dat fiind faptul că pîrîtul Grozav Nicolae este locuitor al sat.Todireşti a conectat la reţeaua de gaz gospodăriile ce-i aparţin cu drept de proprietate cu nr. cadastral 1046118010.01 şi 1046118810.02, fără a achita suma necesară şi obligatorie pentru serviciile prestate. Astfel, încălcând flagrant drepturile 1 patrimoniale ale asociaţiei. Reiterează că la solicitările asociaţiei adresate pîrîtului privind achitarea serviciilor de conectare, pîrîtul a refuzat categoric să le achite. Astfel, reieşind din faptul că pîrîtul refuză benevol să achite suma datorată, asociaţia a solicitat încasarea din contul lui Grozav Nicolae în beneficiul său a sumei de 4615 lei, ce constituie taxă de conectare la reţeaua de gaze naturale şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2013 a judecătoriei Anenii Noi, acţiunea înaintată de A.O. „Speranţa-Todireşti” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La data de 03 decembrie 2013 A.O. „Speranţa-Todireşti” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia din 25 martie 2014 a Curţii de Apel Bender s-a admis apelul declarat de A.O „Speranţa-Todireşti” şi s-a menţinut hotărîrea din 05 noiembrie 2013 a judecătoriei Anenii Noi. Nefiind de acord cu decizia pronunţată, la data de 11 iunie 2014 A.O. „Speranţa-Todireşti” a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanţele de judecată au emis hotărîri ilegale, fiind încălcate normele de drept material şi aplicată o lege ce nu trebuia a fi aplicată. Intimatul nu a depus referinţă la recursul înaintat de către A.O. „Speranţa- Todireşti”. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind 2 încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către A.O. „Speranţa-Todireşti” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de A.O. „Speranţa-Todireşti” împotriva deciziei din data de 25 martie 2014 a Curţii de Apel Bender. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală 3