2ra-2286-14 — Restabilirea conductei de gaz ş.a.

prima instanţă: L. Curcă dosarul nr. 2ra-2286/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Popova, M. Guzun ÎNCHEIERE 24 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Crugleanco Raisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia împotriva Raisei Crugleanco, intervenient accesoriu SRL „Cimişlia – Gaz” cu privire la restabilirea conductei de gaz, înlăturarea obstacolelor în folosirea conductei de gaz, încasarea prejudiciului material şi cererea reconvenţională înaintată de către Crugleanco Raisa împotriva lui Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia privind încasarea prejudiciului cauzat prin distrugerea gardului şi deposedarea lotului de teren, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 19 august 2011 Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia au depus cerere de chemare în judecată împotriva Raisei Crugleanco cu privire la restabilirea conductei de gaz care alimentează casa de locuit nr. 1 din str. Crasnoarmeiscaia din or.

Basarabeasca, încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. În motivarea acţiunii Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia au menţionat că în luna noiembrie 2007 cu acordul Raisei Crugleanco a fost instalată conducta de gaze, care 1 alimenta casa unde locuieşte. Ulterior, Crugleanco Raisa de sinestătător a distrus conducta de gaze prin ce a sistat alimentarea casei de locuit situată pe adresa or. Basarabeasca, str. Crasnoarmeiscaia, 1. Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia susţine că Crugleanco Raisa prin acţiunile sale i-a pricinuit pagubă morală în mărime de 10000 lei. Solicită Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia ca Crugleanco Raisa să-i restabilească conducta de gaze care alimentează casa de locuit de pe adresa or.

Basarabeasca, str. Crasnoarmeiscaia, 1 şi să-i achite prejudiciul moral cauzat în mărime de 10000 lei. La 19 septembrie 2013 Crugleanco Raisa a înaintat cerere reconvenţională împotriva lui Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia privind încasarea prejudiciului cauzat prin distrugerea gardului în mărime de 1000 lei, prin deposedarea lotului de teren în sumă de 5000 lei, cu încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Ca temei s-a invocat că, lotul de pămînt pe care a fost instalată conducta de gaze îi aparţine cu drept de proprietate, iar Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia fără a dispune de actele necesare şi fără acordul ei, în procesul de instalare a conductei de gaze, au distrus gardul, conectîndu-se la reţeua de gaze.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 04 octombrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia s-a admis parţial. S-a obligat Crugleanco Raisa să repare conducta de gaz ce alimentează cu gaze naturale casa de locuit situată în or. Basarabeasca, str. Krasnoarmeiscaia, 1. S-a obligat Crugleanco Raisa ca pe viitor să nu creeze obstacole la funcţionarea gazoductului ce trece pe teritoriul proprietăţii sale. S-a încasat de la Crugleanco Raisa în beneficiul lui Cneazev Igor şi Cneazeva Taisia în contul recuperării cheltuielilor de judecată 102 lei. În rest acţiunea s-a respins. Cererea reconvenţională înaintată de către Crugleanco Raisa s-a respins ca nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014 s-a respins apelul declarat de Crugleanco Raisa, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 22 mai 2014 Crugleanco Raisa a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea şi admisă cererea reconvenţională. În motivarea recursului Crugleanco Raisa a invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond au încălcat normele de drept material şi le-au aplicat eronat pe cele puse la baza deciziei şi hotărîrii, ca urmare a faptului că nu a aplicat legea care trebuia aplicată, precum şi a admis alte încălcări decît cele stabilite în partea ce ţine de administrarea probelor.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 2 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, precum că instanţa de apel şi instanţa de fond au încălcat normele de drept material şi le-au aplicat eronat pe cele puse la baza deciziei şi hotărîrii, ca urmare a faptului că nu a aplicat legea care trebuia aplicată, precum şi a admis alte încălcări decît cele stabilite în partea ce ţine de administrarea 3 probelor, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, or aprecierea instanţei de apel este condiţionată de particularităţile litigiului, care au fost determinate şi apreciate cu argumentări adecvate, bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Conform art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentul invocat de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Mai mult ca atît colegiul menţionează că, în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi care circumstanţe impune concluzia respectivă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. În recursul declarat nu se regăseşte argumentul cu privire la încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Astfel, instanţa de recurs notează că Crugleanco Raisa nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca 4 fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Crugleanco Raisa ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Crugleanco Raisa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 5