2ra-2226-14 — Repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: M. Buşuleac dosarul nr. 2ra-2226/14 instanţa de apel: G. Vavrin, I.Dănăilă, T.Dimitriadi ÎNCHEIERE 24 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul de Poliţie Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zgherea Constantin împotriva Inspectoratului de Poliţie Cahul, intervenienţi accesorii Balan Serghei, Consiliul raional Cahul şi Ministerul Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 16 octombrie 2012 Zgherea Constantin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliţie Cahul, intervenienţi accesorii Balan Serghei, Consiliul raional Cahul şi Ministerul Finanţelor al RM cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Zgherea Constantin a menţionat că la 10 septembrie 2011, de către colaboratorul Comisariatului raional de Poliţie Cahul – Balan Sergiu i-a fost întocmit proces – verbal cu privire la contravenţie, în temeiul căruia a fost atras la răspundere contravenţională în baza art. 335 Codul Contravenţional (samavolnicie), fiindu-i aplicată amendă. 1 Indică Zgherea Constantin că nefiind de acord cu procesul – verbal cu privire la contravenţie şi cu decizia agentului constatator a contestat-o în instanţa de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 20 decembrie 2011 a fost încetat procesul contravenţional. Astfel, argumentele precum că pe 07 septembrie 2011 nu a săvîrşit careva ilegalităţi, a rămas fără a fi luate în considerare de către pîrît.

Nevinovăţia sa şi-a demonstrat-o în şedinţa de judecată, iar 4 luni a avut statut de contravenient, şi pe tot acest timp i-au fost pricinuite suferinţe psihice. În cadrul examinării cauzei Zgherea Constantin a depus o cerere de concretizare, solicitînd atragerea în proces a Ministerului Finanţelor şi încasarea în beneficiul său de la Ministerul Finanţelor a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi a cheltuielile de judecată în sumă de 3470 lei. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 24 septembrie 2013 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii de partea pîrîtului Ministerul Finanţelor şi Consiliul raional Cahul. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 30 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de către Zgherea Constantin a fost admisă parţial.

S-a încasat de la Inspectoratul de Poliţie Cahul în beneficiul lui Zgherea Constantin suma de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral, 4000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, 485 lei cu titlu de cheltuieli de transport şi 204,10 lei cu titlu de taxa de stat. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014 s-au respins apelurile declarate de Zgherea Constantin şi de Inspectoratul de Poliţie Cahul, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 22 mai 2014 Inspectoratul de Poliţie Cahul a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţei, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea.

În motivarea recursului Inspectoratul de Poliţie Cahul a invocat că circumstanţele cazului dedus judecăţii nu se încadrează în cazurile reparării prejudiciului material şi moral cauzat persoanei fizice prevăzute de lege, pe motiv că prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XII din 25 februarie 1998, reglementează expres în mod limitativ cazurile şi condiţiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 2 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs, precum că circumstanţele cazului dedus judecăţii nu se regăseşte în limitele Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XII din 25 februarie 1998, nu poate fi reţinut, pe motiv că art. 13 alin. (1) din legea sus menţionată prevede expres că, repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte 3 organe decît instanţa de judecată, se repară de către aceste organe din contul bugetului de stat, iar în cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că Inspectoratul de Poliţie Cahul nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentul invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Cahul ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Inspectoratul de Poliţie Cahul se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru 4