2ra-1602/14 — Încasarea salariului restant şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță: S. Namaşco dosarul nr. 2ra-1602/14 instanţa de apel: L. Bulhac, M Guzun, N. Craiu DECIZIE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina reprezentați de avocatul Borta Ala şi Compania de Asigurări „Moldova-Astrovaz” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina împotriva Companiei de Asigurări „Moldova- Astrovaz” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant şi repararea prejudiciului material și moral și la cererea reconvențională a Companiei de Asigurări „Moldova-Astrovaz” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina cu privire la încasarea plăților salariale achitate în surplus și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Companiei de Asigurări „Moldova-Astrovaz” Societate cu Răspundere Limitată, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea inițială și acţiunea reconvențională au fost respinse ca neîntemeiate, c o n s t a t ă La 07 iunie 2010, Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina au depus o cerere de chemare în judecată împotriva CA „Moldova-Astrovagaz” SRL cu privire la încasarea salariului restant și repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acțiunii au invocat că au activat la CA „Moldova-Astrovagaz” SRL, şi anume Stavnicenco Vladimir din 01 mai 2002, în temeiul ordinului nr. 17 în calitate de director, Stavnicenco Lidia a activat din 28 noiembrie 2013, în temeiul ordinului nr. 66, în calitate de agent de asigurări şi Stavnicenco Galina din 01 octombrie 2002, în temeiul ordinului nr. 32 în calitate de agent de asigurare.

Menționează că, în luna decembrie 2009, au depus cereri de concediere din proprie inițiativă, care la 29 decembrie 2009 au fost admise. Invocă însă că până în prezent nu au primit salariul pentru luna noiembrie și decembrie 2009, iar Galinei Stavnicenco nu i-a fost achitată nici indemnizația pentru perioada aflării în concediu medical, fapt prin care i-au fost cauzat prejudiciu material cât și moral or, potrivit prevederilor art. 329 al Codului muncii, angajatorul este obligat să repare prejudiciul material și moral cauzat salariatului, iar conform prevederilor art. 330 al Codului muncii, în caz de reținere a plății salariatului din vina a salariatului a plăților în caz de eliberare cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere 0,1 % din suma neplătită în termen.

La fel, invocă că la concedierea lor, nu le-au fost eliberate nici carnetele de muncă, pe când potrivit art. 66 alin. (5) al Codului muncii, la încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua în care acesta se concediază. Afirmă că, la 15 ianuarie 2010, s-au adresat cu o cerere pârâtului, prin care au solicitat achitarea salariului restant și restituirea carnetelor de muncă, însă cerințele lor nu au fost satisfăcute.

Drept urmare, s-au adresat cu o cerere către Inspecția Muncii, care, a efectuat un control şi în rezultatul căruia, a constatat încălcarea normelor legislației muncii, fapt confirmat prin procesul-verbal de control nr. 0019613 din 03 februarie 2010. Cu referire la prevederile art. 331 Codul Muncii insistă că angajatorul urmează să le repare prejudiciul material cauzat în urma îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor sale prevăzute de contractul individual de muncă, cât și cel moral pe care îl estimează în cuantum de 10 000 lei pentru fiecare.

Solicită reclamanții încasarea de la CA „Moldova-Astrovagaz” SRL în beneficiul lor a salariului restant pentru lunile noiembrie și decembrie şi anume în beneficiul lui Stavnicienco Vladimir suma de 15 766,66 lei, în beneficiul Lidiei Stavnicenco suma de 4 826,67 lei şi în beneficiul Galinei Stavnicenco suma de 7 200 lei, salariul pentru perioada reținerii carnetului de muncă în beneficiul lui Stavnicienco Vladimir suma de 20 901,02 lei, Lidiei Stavnicenco suma de 16 359,18 lei şi Galinei Stavnicenco suma de 21 933,44 lei, salariului pentru perioada aflării în concediul medical în beneficiul Galinei Stavnicenco, încasarea prejudiciului cauzat ca rezultat al reținerii plăților salariul pentru fiecărei zi de întârziere şi anume în beneficiul lui Stavnicienco Vladimir 5 016,5 lei, în beneficiul Lidiei Stavnicenco 286,00 lei și în beneficiul Galinei Stavnicenco 1 473,15 lei, prejudiciul moral în mărime a cîte 10 000 lei pentru fiecare și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 03 ianuarie 2011, CA „Moldova-Astrovagaz” SRL a depus cerere reconvențională împotriva lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina cu privire la încasarea plăților salariale achitate în surplus și repararea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina au activat în cadrul companiei și au beneficiat de mijloace bănești achitate în mod excedentar din cauza unor erori de calcul, însă inițiind o anchetă de serviciu pe marginea corectitudinii calculării plății salariale în beneficul pârâților, a constatat săvârșirea unor plăți greșite, excedentare în beneficiul acestora, plăți care urmează a fi restituite de pîrîți.

Menționează că prin ordinul nr. 66 din 28 noiembrie 2003, Stavnicenco Lidia, soția administratorului reprezentanței Bălți, Stavnicenco Vladimir la solicitarea celui din urmă, a fost angajată în funcția de agent de asigurări, în obligațiile căreia întrau încheierea din numele societății a contractelor de asigurare cu clienții Companiei şi eliberarea în baza acestora polițelor de asigurare corespunzătoare, care constituie formulare de strictă evidență cu încasarea în beneficiul pîrîtei a primelor de asigurare. Însă, pentru întreaga perioada de activitate a Lidiei Stavnicenco, aceasta nu a ridicat blanchete de strictă evidență și prin urmare, nu dispunea de posibilitatea de a încheia contracte de asigurare, întru executarea obligațiilor asumate.

Afirmă că lipsa activității Lidiei Stavnicenco se confirmă și prin explicațiile angajaților filialei mun. Bălți, care au indicat că pârâta efectua în cadrul companiei doar lucrări de dereticare periodică a oficiului, pe când efectuarea acestor lucrări nu au fost atribuite în obligațiile agentului de asigurare. Susține că, deși pârâta nu a executat pe întreaga perioadă de activitate în cadrul companiei nici o obligație asumată, nu a recepționat blanchete de strictă evidență, nu a încheiat contracte de asigurarea cu asigurații, acesta totuși a fost inclusă în lista calculelor comisioanelor agenților de asigurări, separat de alți agenți ce dispuneau de contracte încheiate, fără a exista vreun temei legal sau vre-o dispoziție a angajatorului de a fi inclusă în listele ce reflectă sume contractelor încheiate de agenți de asigurări.

Insistă că sumele achitate Lidiei Stavnicenco, au fost calculate eronat în baza datelor prezentate de către Stavnicenco Vladislav, soțul acesteia, care potrivit raportului comisiei de anchetă din 29 decembrie 2009, constituie, pentru anul 2009 suma de 66663,07 lei, pentru anul 2008 suma de 51923,51 lei, pentru anul 2007 suma de 43207,12 lei, pentru anul 2006 suma de 45379,45 lei, iar în total 207173,15 lei, sumă care s-a datorat unei erori de calcul admisă în urma prezentării de către Stavnicenco Vladislav a rapoartelor eronate referitoare la lucrul efectuat. La fel invocă că Stavnicenco Vladimir a fost angajat în calitate de director al reprezentanței Bălți a Companiei în temeiul ordinului nr. 20 din 01 mai 2002, mărimea salariului fiind stabilit în sumă de 1130 lei.

Menționează că pe parcursul anilor 2007-2009 pârâtul Stavnicenco Vladimir a beneficiat de sume achitate în avans în mărime totală de 95 166,46 lei, care au fost calculate și achitate ultimului greşit, deoarece dânsul nu a încheiat contracte de asigurare, însă s-a inclus deliberat în lista agenților beneficiari ai comisionului pentru realizarea serviciilor de asigurare, fără a dispune de vre-un temei legal pentru a primi comisionul menționat. Dat fiind faptul că, pârâtul nu a participat la încheierea contractului de asigurare, acesta nu a dispus de dreptul de a beneficia de comisionul stabilit, beneficiind în cadrul exercitării funcției de administrator un salariu de funcție în mărime de 2700 lei lunar inclusiv și premiu, considerând că urmează a fi restituite de către pârât sumele achitate eronat ce constituie o îmbogățire fără justă cauza a acestuia din contul companiei.

De asemenea invocă că Stavnicenco Galina, fiica lui Stavnicenco Vladimir, a fost angajată în calitate de agent de asigurare în temeiul ordinului nr. 32 din 01 octombrie 2002, mărimea salariului fiindu-i stabilită în sumă de 900 lei. Susține că, în urma examinării calculelor plăților salariale efectuate în contul Galinei Stavnicenco în perioada anului 2009, s-a depistat că acesteia de asemenea i-au fost efectuate plăți excesive, calculate eronat în mărime de 62 94,2 lei, fără existența unui temei juridic pentru aceasta, considerând că sumele achitate pârâtei, la fel constituie o îmbogățire fără justă cauză și urmează a fi restituite.

Relatează că efectuarea eronată a calculelor plăților salariale a pârâților se confirmă prin raportul de serviciu privind calculele contabile emis la 29 decembrie 2009 și prin raportul comisiei de anchetă emis la 29 decembrie 2009, din conținutul cărora rezultă expres că în calculele plăților salariale au fost eronat indicate valorile salariului de funcție al acestora, precum și au fost greșit calculate comisioanele pentru contractele de asigurare încheiate de aceștia, motiv pentru care aceste sume urmează a fi restituite Companiei de către pîrîrți. La fel, menționează că, pe întreaga perioadă de activitate pîrîții, au prestat necalitativ obligațiile de muncă, or, cuantumul datoriilor debitoare ale asiguraților lor au crescut în ultimele luni de activitate a acestora în mărime de peste 2 mil.

lei, pe când și Stavnicenco Galina şi Stavnicenco Vladimir nu au întreprins nici o măsură în vederea redresării situației create. Mai indică că, Stavnicenco Vladimir şi Stavncicenco Galina, intenționat au dezinformat majoritatea asiguraților companiei precum că compania este în faliment și nu va mai activa, solicitând acestora de a nu face achitări cu compania, acțiuni care au dus la majorarea datoriilor debitoare față de companie, iar în cumul, acțiunile pârâților au dus la știrbirea imaginii societăți şi reducerea încasărilor de pe urma contractelor de asigurare, motiv pentru care consideră necesară încasarea din contul lui Stavnicenco Vladimir și Stavnicenco Galina în beneficiul Companiei a cîte 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Solicită încasarea din contul lui Stavnicenco Vladimir în beneficul Companiei a sumei de 95 166,46 lei cu titlu de surplus la plata salarială și a sumei de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, din contul Lidiei Stavnicenco în beneficul Companiei a sumei 20 7173,15 lei cu titlu de plăți salariale achitate eronat și din contul Galinei Stavnicenco a sumei de 62 94,2 lei, cu titlu de surplus la plata salarială și a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cât şi cheltuielile de judecată aferente examinării pricinii.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 31 octombrie 2011, acțiunea inițială a fost respinsă, iar acțiune reconvențională a fost admisă parțial, fiind încasat din contul lui Stavnicenco Vladimir în beneficiul CA „ Moldova-Astrovagaz” SRL suma de 95 166,46 lei cu titlu de surplus la plata salarială, din contul Lidiei Stavnicenco în beneficul CA „Moldova-Astrovagaz” SRL suma de 20 7173,15 lei cu titlu de plăți salariale achitate eronat şi din contul Galinei Stavnicenco în beneficiul CA „Moldova-Astrovagaz” SRL suma de 6294,2 lei, cu titlu de surplus la plata salarială. Totodată, a fost încasat în beneficiul CA „ Moldova-Astrovagaz” SRL din contul lui Stavnicenco Vladimir suma de 2885 lei, din contul lui Stavnicenco Lidia suma de 6215 lei, din contul lui Stavnicenco Galina suma de 189 lei cu titlu de cheltuii de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălţi din 04 septembrie 2012, a fost admis apelul declarat de Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina, casată integral hotărârea primei instanțe şi restituită pricina spre rejudecare în Judecătoria Centru mun. Chișinău conform competenței jurisdicționale teritoriale. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 02 iulie 2013, acțiunea inițială a fost admisă parțial, fiind încasat din contul CA „ Moldova-Astrovagaz” SRL în beneficul lui Stavnicenco Vladimir salariul restant în mărime de 15 796,66, salariul pentru perioada reținerii carnetului de muncă în mărime de 20901,02 lei şi penalitatea pentru întârzierea achitării salariului în mărime de 2016,5 lei, în beneficiul Galinei Stavnicenco salariul restant în sumă de 7 200 lei, salariul pentru reținerea carnetului de muncă în mărime de 16 359,18 şi penalitatea pentru întârzierea achitării salariului în mărime de 2 286,00 lei şi în beneficiul Lidiei Stavnicenco salariul restant în mărime de 4 826,67 lei, salariul pentru perioada reținerii carnetului de muncă în mărime de 21933,44 lei și penalitatea pentru întârzierea achitării salariului în mărime de 1 473,15 lei.

Totodată, s-a încasat din contul CA „Moldova-Astrovagaz” SRL în beneficiul lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei şi taxa de stat în mărime de 2873,77. În rest acțiunea inițială şi acțiunea reconvențională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de către CA „Moldova-Astrovagaz” SRL, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărârea, prin care acțiunea inițială şi acțiunea reconvențională au fost respinse ca fiind neîntemeiate. La 27 martie 2014, Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina reprezentaţi de avocatul Ala Bortă, au declarat recurs împotriva decizie instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Menționează că instanța de apel la emiterea deciziei a respins ca probă răspunsurile Inspecției Muncii din 13 februarie 2010, prin care a fost confirmat faptul că intimatul nu le-a achitat salariul cuvenit și nu le-a eliberat carnetele de muncă în ziua eliberării din serviciu, pe motiv că în acestea nu sunt reflectate concret sumele bănești care urmau a fi achitate, însă consideră că Inspecția Muncii nu este obligată să calculeze sumele bănești care urmau a fi achitate.

Totodată este neîntemeiată şi aprecierea critică a procesului-verbal de control a Inspecției Muncii din 03 februarie 2010, deoarece nu a fost combătută prin alte probe, mai mult prescripția și procesul-verbal sunt acte constatatoare care nu au fost contestate de către angajator, în ordinea contenciosului administrativ, respectiv sânt izvor probatoriu incontestabil până la proba contrară. Mai indică că, instanța de apel nu a luat în considerației faptul că la baza calculării salariilor restante ce urmau a fi încasate în folosul lor sunt și răspunsurile primite de la Inspectoratul fiscal Bălți privind veniturile totale din 15 septembrie 2010, inclusiv și extrasele din cont de la Banca de Economii ale acestora, privind salariul lor.

Consideră că instanța de apel eronat a concluzionat precum dînșii au refuzat primirea carnetelor de muncă, pe motiv că nu li s-au achitat integral plățile salariale, deoarece la dosar nu a fost anexat nici un act cu privire la refuzul lor de a primi carnetele de muncă, cu atât mai mult că potrivit prevederilor Codului muncii, în cazul refuzului, carnetul de muncă se expediază prin aviz la domiciliul salariatului. Afirmă că în ordinile de angajare prezentate de pârât lipsesc înscrieri privind mărimea salariului și lipsește semnătura lor, astfel consideră că ordinile indicate sunt ilegale. Susține că sunt lipsite de temei afirmațiile intimaților precum că Stavnicenco Vladmiri a prezentat rapoarte eronate de încasare a mijloacelor bănești pentru sine pentru Stavnicenco Galina şi Stavnicenco Lidia, deoarece sumele bănești indicate în rapoarte urmau să corespundă cu sumele real încasate, care împreună cu rapoartele erau transmise în contabilitate.

Insistă că intimatul urma să probeze existența umor greșeli de calcul în salariile achitate recurenților nu numai prin rapoartele anchetei de serviciu dar şi prin alte acte de control, care sunt prioritare şi obligatorii în activitatea economică financiară a companiei de asigurare. La fel şi afirmațiile intimatului precum că lor le-au fost calculate și achitate salariile greșit în avans care au dus la îmbogățirea fără just temei sunt declarative, deoarece în cazul care intimatul cunoștea acest fapt, urma să se adreseze faţă de salariați cu acordul lor în vederea reținerii din salariu, sau în caz contrar, urmau să se adreseze în instanța de judecată.

De asemenea invocă că pretențiile Companiei de Asigurări cu privire la încasarea din contul lor a sumelor bănești care i-au fost achitate în avans, urmează a fi respinse pe motivul expirării termenului de prescripție, or intimatul invocă că anume sumele bănești au fost calculate greșit și achitate în avans pe perioada anilor 2006-2007. La 22 aprilie 2014, CA „Moldova-Astrovagaz” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel şi anume în partea respingerii acțiunii reconvenționale cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de admiterea acţiunii și încasarea din contul intimaților în beneficiul său a cheltuielilor de judecată în legătură cu examinarea prezentului litigiu.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o neîntemeiate și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel a reținut drept temei faptul că unicul act pe care ar fi întemeiată cererea reconvențională este raportul anchetei de serviciu, ce ar fi un act unilateral, însă, consideră că în cazul dat instanța de apel s-a limitat doar la expunerea formală a motivelor de respingere a cererii reconvenționale, prin ce a admis încălcarea prevederilor art. 5 CPC şi art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale privind încălcarea dreptului de acces la libera justiției.

Afirmă că raportul anchetei de serviciu a fost întocmit întru respectarea art. 342 alin.(2) al Codului muncii, iar instanța urma să țină cont de faptul că raportul dat a fost întocmit în baza actelor primare anexate la dosar, prezentate în original în prima instanță, prin care se confirmă cert primirea de către intimați a unor salarii mai mari de cât cele aferente funcțiilor deținute de aceștia, plăți ce s-a datorat unei erori de calcul. Indică că prima instanță, contrar afirmațiilor sale, a aplicat eronat prevederile art. 151 al Codului Muncii și a admis eronat pretențiile intimaților în vederea încasării compensației pentru reținerea carnetului de muncă, deoarece în registru de evidență a carnetelor de muncă a fost indicat că intimații au recepționat carnetele de muncă în ziua eliberării din serviciu și prin urmare, restituirea acestora nu poate fi imputată companiei.

Menționează că la materialele cauzei au fost anexată scrisoarea SA „Exim-Asit” nr.700 din 18 august 2010, din conținutul căreia rezultă că intimații au fot angajați în cadrul acestei societăți din 01 ianuarie 2010, astfel în cazul dat nu se întrunesc temeiurile stabilite la art. 151 al Codului muncii, iar intimații nu mai dispun de posibilitatea de a solicita repararea prejudiciilor în condițiile în care norma citată stabilește expres că astfel de prejudicii pot fi solicitate doar în cazul imposibilității angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu. Menționează că la materialele cauzei lipsesc probe prin care s-ar confirma cauzarea intimaților prin acțiunile sale suferințe psihice sau fizice, cu atât mai mult legislația muncii dispune încasarea prejudiciului moral doar în cazul restabilirii angajatului în funcție, astfel, consideră neîntemeiate şi pretențiile intimaților cu privire la încasarea prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 28 ianuarie 2014, a fost expediată în adresa recurenților la data de 13 februarie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire (f. d. 94 Vol. II), însă date care confirma şi recepţionarea hotărîrii de către recurenţi, la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 27 martie 2014 şi respectiv la 22 aprilie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva CA „Moldova-Astrovaz” SA, Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina au solicitat încasarea salariului restant pentru lunile noiembrie și decembrie 2009, salariului pentru perioada reținerii carnetului de muncă, salariului pentru perioada aflării în concediul medical, încasarea prejudiciului cauzat ca rezultat reținerii plăților salariul pentru fiecărei zi de întârziere şi repararea prejudiciul moral.

La rîndul său, CA „Moldova-Astrovaz” SA a depus cerere reconvenţională împotriva lui Stavnicenco Valdimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina solicitînd încasarea plăților salariale achitate în surplus, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii inițiale dispunînd încasarea din contul CA „ Moldova- Astrovagaz” SRL în beneficul lui Stavnicenco Vladimir a salariului restant în mărime de 15 796,66, salariului pentru perioada reținerii carnetului de muncă în mărime de 20901,02 lei şi penalității pentru întârzierea achitării salariului în mărime de 2016,5 lei, în beneficiul Galinei Stavnicenco a salariului restant în sumă de 7 200 lei, salariului pentru reținerea carnetului de muncă în mărime de 16 359,18 şi penalității pentru întârzierea achitării salariului în mărime de 2 286,00 lei şi în beneficiul Lidiei Stavnicenco salariului restant în mărime de 4 826,67 lei, salariului pentru perioada reținerii carnetului de muncă în mărime de 21 933,44 lei și penalității pentru întîrzierea achitării salariului în mărime de 1 473,15 lei.

Totodată s-a încasat din contul CA „Moldova-Astrovagaz” SRL în beneficiul lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei şi taxa de stat în mărime de 2 873,77, în rest acțiunea inițială şi acțiunea reconvențională au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Judecând apelul declarat de către CA „Moldova-Astrovaz” SA instanţa de apel motivat şi amplu argumentat, pronunţându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii, temeinic a ajuns la concluzia admiterii apelului, ilegalităţii hotărârii primei instanţe şi corect a emis o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii inițiale și acțiunii reconvenționale ca fiind neîntemeiate.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că în baza ordinului nr. 20 din 01 mai 2002, Stavnicenco Vladimir a fost angajat în cadrul CA „Moldova-Astrovaz” SA în calitate de director al reprezentanței Bălți cu un salariu lunar de 1130 lei, ulterior salariul funcției fiind de 2 700 lei lunar (f.d. 114). Prin ordinul nr. 32 din 01 octombrie 2002 Stavnicenco Galina a fost angajată în cadrul CA „Moldova-Astrovaz” SA în calitate de manager cu salariul funcției de 900 lei, ulterior conform statelor de personal salariul fiind de 1800 lei (f.d. 115). Iar, prin ordinul nr. 66 din 28 noiembrie 2003 Stavnicenco Lidia a fost angajată în cadrul CA „Moldova-Astrovaz” SA în funcția de agent de asigurări fără stabilirea unui salariu fix (f.d.

116). Tot materialul probator atestă că prin ordinul nr. 175 din 29 decembrie 2009, Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Ludmila, Stavnicenco Galina au fost concediați din funcțiile deținute în baza cererilor depuse din proprie inițiativă (f.d. 116), iar la data de 07 iunie 2010 s-au adresat în instanța de judecată solicitînd încasarea salariului restant și repararea prejudiciului material și moral cauzat prin neachitarea salariului restant la ziua eliberării din serviciu și prin reținerea carnetelor de muncă, invocînd rezultatele controlului efectuat de Inspecția Muncii și constatările procesului-verbal de control al Inspecției Muncii nr. 0019613 din 03 februarie 2010 și răspunsurile Inspecției Muncii din 13 februarie 2010. Conform art. 10 alin.(2) lit. h) Codul muncii, angajatorul este obligat să plătească integral salariul în termenele stabilite la art. 142 Codul muncii.

Iar, în conformitate cu art. art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Cu referire la prevederile normei enunţate, instanţa de recurs reţine că deși Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Ludmila, Stavnicenco Galina invocă că la eliberarea din funcție angajatorul nu le-a achitat integral plățile salariale, însă ultimii nu au făcut dovada faptului neachitării în beneficiul său a plăţilor salariale de către CA „Moldova-Astrovaz” SRL pentru perioada noiembrie – decembrie 2009 și nu au prezentat probe incontestabile, întru apărarea dreptului pretins în acest sens.

Or, procesul-verbal de control și răspunsurile Inspecției Muncii întocmite în lipsa actelor primare, la care fac referire recurenţii în susţinerea pretenţiilor înaintate, nu sunt suficiente întru admiterea acestora, nefiind, de altfel confirmate şi sumele solicitate de a fi încasate, pe cînd instanţa prin prisma art. 130 al. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor, este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 328 Codul muncii, care indică că partea contractului individual de muncă repară prejudiciul material pe care l-a cauzat celeilalte părţi în urma acţiunii sau inacţiunii sale ilegale şi culpabile, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel, însă fiecare parte a contractului este obligată să dovedească cuantumul prejudiciului material care i-a fost cauzat. Pe cînd cum s-a constatat la caz Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Ludmila, Stavnicenco Galina, nu au prezentat nici o probă care ar confirma neachitarea salariului de către angajator, sau cauzarea prejudiciului în urma altor n sau inacţiuni. Conform art. 66 alin. (5) Codul muncii, la încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din serviciu.

Conform art. 151 al Codului muncii, dacă eliberarea carnetului de muncă este reţinută din vina angajatorului, salariatului i se plăteşte salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă. În acest caz, salariul mediu se achită fostului salariat de către fostul lui angajator conform acordului scris dintre părţi, iar în caz de litigiu - în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. Din sensul prevederilor legale citate rezultă că răspunderea angajatorului pentru reţinerea eliberării carnetului de muncă survine numai în cazul când se face dovada vinovăţiei acestuia în eliberarea carnetului de muncă şi imposibilitatea salariatului de a se angaja la o altă unitate din motivul lipsei carnetului de muncă.

La caz prezintă relevanță actul CA „Moldova-Astrovaz” SA din 29 decembrie 2009, privind refuzul de a lua cunoștință de ordinul de concediere, lista privind lipsa datoriilor la salariu, actelor privind ancheta de serviciu și primirea carnetului de muncă din care rezultă că Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Ludmila, Stavnicenco Galina au refuzat să primească carnetele de muncă pe motiv că nu li s-au achitat toate plățile salariale (f.d. 83 Vol.) Prin urmare se constată lipsa probelor pertinente şi veridice care ar confirma vinovăţia CA „Moldova-Astrovaz” SRL în eliberarea carnetelor de muncă lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Ludmila şi Stavnicenco Galina, de altfel, nefiind prezentate nici probe care ar confirma că după eliberarea din serviciu cei din urmă au fost lipsiți de posibilitatea de a se angaja la o altă unitate şi de a munci.

Dimpotrivă, recurenţii au fost angajaţi în cadrul unei alte Companii de Asigurări, fapt ce se confirmă prin scrisoare SA „Exim-Asin” nr. 700 din 18 august 2010, în timp ce art. 151 Codul muncii, stabileşte expres că astfel de prejudicii pot fi solicitate doar în cazul imposibilităţii angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu. Colegiul consideră legală și concluzia instanței de apel privind respingerea cerințelor reclamanților cu privire la repararea prejudiciului material și moral în temeiul art. art. 329, 330 alin. (2) Codul muncii, deoarece cerințele invocate în acest sens nu se încadrează în prevederile legale enunțate, astfel fiind lipsite de suport legal.

La caz, independent de acest aspect, instanţa de recurs reţine că conform legislaţiei muncii în vigoare compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului de către angajator, poate avea loc doar în cazul transferului sau eliberării nelegitime din serviciu, cât şi în cazul privării ilegale de posibilitatea de a munci (art. art. 90, 329 Codul muncii), însă în speță asemenea circumstanțe nu au fost stabilite. Totodată, cu referire la cerințele înaintate de CA „Moldova-Astrovaz” SRL cu privire repararea încasarea plăților salariale achitate în surplus și repararea prejudiciului moral, Colegiul consideră că instanța de apel justificat a concluzionat că acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Aceasta deoarece, circumstanțele cauzei atestă că deși reclamanții au activat în cadrul CA „Moldova-Astrovaz” SRL din perioada 2002 – 2009, iar angajatorul invocă că în perioada de activitate aceștia au prestat necalitativ serviciile de muncă, pe întreaga perioadă de activitate în privința acestora angajatorul nu a emis nici un ordin de sancționare, prin care s-ar fi constatat că Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina nu-și execută corespunzător obligațiunile de serviciu sau nu corespund funcțiilor deținute.

Iar, raportul comisie de anchetă din 29 decembrie 2009, prin care s-a constatat că reclamanților li s-au achitat sume la salariu în surplus, nu constituie temei de admitere a cerințelor înaintate, cu atît mai mult că acesta este un act unilateral întocmit de către CA „Moldova-Astrovaz” SRL în ziua concedierii lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina după depunerea cererii cu privire la concedierea din proprie inițiativă și solicitarea achitării salariului restant. Alte argumente invocate de recurenţi, în susţinerea poziţiei sale, se combat cu cele invocate mai sus, fiind similare celor invocate pe parcursul examinării cauzei, asupra căror instanţa de apel s-a expus în mod explicit şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de prima instanţă, având la bază cumulul de probe, administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurenţilor precum că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs.

Astfel fiind instanţa de recurs reţine că instanţa de apel în situaţia dedusă judecării corect au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii iniţiale şi celei reconvenţionale şi respingerii acestora ca neîntemeiate. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se resping recursurile declarate de către Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina reprezentați de avocatul Borta Ala şi Compania de Asigurări „Moldova-Astrovaz” Societate pe Acţiuni.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina împotriva Companiei de Asigurări „Moldova-Astrovaz” Societatea cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant şi repararea prejudiciului material și moral și la cererea reconvențională a Companiei de Asigurări „Moldova-Astrovaz” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva lui Stavnicenco Vladimir, Stavnicenco Lidia și Stavnicenco Galina cu privire la încasarea plăților salariale achitate în surplus și repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva