3ra-784/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-784/14 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, Sv. Caitaz DECIZIE 23 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Svetlana Novac Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Magmec” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Magmec”, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 iunie 2013 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 07 mai 2013 SRL „Magmec” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al RM cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii a indicat că la 29 ianuarie 2013, în urma controlului efectuat, de către inspectorii din cadrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost întocmit actul nr. 1-608076, prin care s-a stabilit încălcări a legislaţiei fiscale, în ceea ce priveşte trecerea în cont a sumei T.V.A. aferentă procurării de mărfuri.

Menţionează că conform art. 216 alin. (8) al Codului fiscal, în termen de 15 zile calendaristice a prezentat în scris dezacordul cu acest act, la 06 februarie 2013. Afirmă că ulterior, la 28 februarie 2013, fără a se lua în consideraţie motivele invocate de SRL „Magmec” în dezacordul prezentat împotriva actului nr. 1-608076, de către şeful-adjunct al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, a fost adoptată decizia nr. 107, prin care s-a decis încasarea din contul SRL „Magmec” la bugetul de stat a sumei de: 225802 lei - TVA aferent bugetului pentru perioada L/11/2012, 3597 lei - majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a TVA, 67741 lei - amendă în mărime de 30% pentru diminuarea TVA, 1000 lei - amendă, ca urmare atribuirii incorecte la decontări a TVA.

1 Susţine că la 15 martie 2013, SRL „Magmec” a depus contestaţie împotriva deciziei nr. 107 din 28 februarie 2013, iar ca urmare, la 18 aprilie 2013, de către IFPS a fost adoptată decizia nr. 215, prin care contestaţia respectivă a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocă dezacordul cu actul nr. 1-608076 din 29 ianuarie 2013, decizia nr. 107 din 28 februarie 2013 şi decizia nr. 215 din 18 aprilie 2013, emise de IFPS. Cu referire la prevederile art. 247 al Codului fiscal, invocă că la examinarea cazului de încălcare fiscală, IFPS nu a clarificat dacă SRL „Magmec” a comis într- adevăr o încălcare fiscală, dacă trebuie să fie trasă la răspundere, precum şi nu a clarificat şi alte circumstanţe pentru soluţionarea justă a cazului.

Indică că factura fiscală BV2674885 din 27 noiembrie 2012, a fost eliberată ca urmare a procurării de către SRL „Magmec” de la SRL „Sport LL” mărfuri (cauciucuri), în sumă totală de 226037,33 lei, inclusiv TVA, iar ca urmare a eliberării acesteia, în vederea respectării prevederilor legale fiscale, factura fiscală a fost înregistrată de SRL „Magmec” în Registrul general electronic al facturilor fiscale.

Consideră eronată afirmaţia IFPS precum că au fost încălcate prevederile art. 102 alin. (10), afirmând că din contra societatea în urma primirii facturii fiscale, a înregistrat în Registrul general electronic al facturilor fiscale, factura fiscală BV 2674885 din 27 noiembrie 2012, primită de la SRL „Sport LL”, fiind respectate pe deplin prevederile art. 102 alin. (10). Relatează că conform prevederilor art. 101 alin. (6) al Codului fiscal, inclusiv şi a prevederilor Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la unele aspecte de aplicare a prevederilor legislaţiei fiscale la examinarea litigiilor despre urmărirea impozitelor şi taxelor, aplicarea sancţiunilor de către organele fiscale” nr. 25 din 15 iulie 2002 se menţionează că drept temei legal pentru a trece în cont sumele TVA pe valorile materiale, serviciile procurate serveşte factura fiscală, procurată de furnizor în modul stabilit de la organul autorizat (în redacţia Legii nr. 1389 din 30 noiembrie 2000). În ceea ce priveşte furnizorul, la caz SRL „Sport LL”, afirmă că SRL „Magmec” nu poartă răspundere pentru acţiunile sau inacţiunile altor persoane, şi anume: beneficiarul nu poartă răspundere pentru nerespectarea de către furnizor a cerinţelor legislaţiei contabile şi pentru eschivarea de la îndeplinirea obligaţiunilor fiscale.

Susţine că conform prevederilor art. 1181 alin. (2) Cod fiscal, cumpărătorul are dreptul să verifice corespunderea datelor din factura fiscală eliberată de furnizor cu datele din Registrul general electronic al facturilor fiscale, dar nu e obligat ca în momentul primirii facturii să facă acest lucru, astfel fiind combătută şi afirmaţia precum că SRL „Magmec” a prezentat declaraţia privind TVA pentru perioada L/11/2012 cu date neveridice. Solicită anularea actului nr. 1-608076 din 29 ianuarie 2013, deciziei nr. 107 din 18 februarie 2013 şi a deciziei nr. 215 din 18 aprilie 2013 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chișinău din 21 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de SRL „Magmec”, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă 2 hotărâre, prin care a fost admisă acţiunea şi anulat actul de control fiscal nr. 1- 608076 din 29 ianuarie 2013, decizia nr. 107 din 18 februarie 2013 şi decizia nr. 215 din 18 aprilie 2013, emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în privinţa contribuabilului SRL „Magmec”, mun. Chişinău. La 06 mai 2014, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanțe.

Susţine că decizia integrală a instanţei de apel a recepţionat-o abia la 06 martie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanței de apel, considerând-o neîntemeiată. Menţionează că conform concluziei din decizia recurată, instanţa de apel a considerat că cumpărătorului nu i se poate refuza trecerea în cont a TVA din motivul încălcării termenului de înregistrare a facturii fiscale în Registrul General Electronic al Facturilor Fiscale de către furnizorul mărfurilor, în situaţia în care la momentul sancţionării factura fiscală a fost înregistrată în Registrul General Electronic al Facturilor Fiscale.

Consideră că circumstanţele constatate şi concluziile instanţei sunt eronate şi nu au temei juridic, deoarece în cadrul controlul fiscal efectuat prin metoda verificării faptice de către colaboratorii IFPS s-a constatat că SRL „Magmec” a încălcat prevederile art. 102 alin. (10) din Codul fiscal, prin trecerea în cont a sumei TVA (226037 lei) în baza facturii fiscale seria BV nr. 2674885 din 27 noiembrie 2012, care nu a fost înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale în corespundere cu art. 1181 din Codul fiscal. Indică că conform art. 102 alin. (10) din Codul fiscal, la apariţia condiţiilor stabilite la art. 1181 din Codul fiscal, subiectul impozabil este în drept să treacă în cont suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului pe valorile materiale, serviciile procurate pe teritoriul ţării numai în cazul în care factura fiscală este înregistrată în RGEFF.

Menţionează că societatea în declaraţia privind TVA pentru luna noiembrie 2012 şi-a trecut în cont suma TVA aferentă facturii fiscale seria BV nr. 2674885 din 27 noiembrie 2012, eliberată şi neînregistrată în RGEFF de către SRL „Sport LL”, care de altfel a fost anulat ca plătitor al TVA la 04 ianuarie 2013. Respectiv, prin decizia IFPS nr. 107 din 28 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, a fost calculat suplimentar TVA la buget (225802 lei), calculată majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a TVA (3597 lei), aplicate sancţiunile corespunzătoare pentru diminuarea TVA (67741 lei) şi prezentarea cu informaţii neveridice a declaraţiei privind TVA (1000 lei).

Susţine că conform argumentelor instanţei factura BV nr. 2674885 din 27 noiembrie 2012 eliberată de SRL „Sport LL” a fost înregistrată în RGEFF la 04 februarie 2013, însă instanţa a omis, probabil intenţionat, faptul că potrivit art. 1181 alin. (1) Cod fiscal, factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii în RGEFF de către furnizorul subiect al impunerii cu TVA, iar în cazul dat SRL „Sport LL” nu mai era subiect al impunerii cu TVA la data înregistrării facturii fiscale menţionate. 3 Indică că atât în cererea de chemare în judecată înaintată în prima instanţă cât şi în cererile de apel înaintate la Curtea de Apel Chişinău, SRL „Magmec” nu a invocat acest argument şi respectiv IFPS nu a avut temei şi necesitate de a prezenta confirmarea privind anularea SRL „Sport LL” ca plătitor al TVA.

Consideră că în condiţiile prevederilor din Codul fiscal reiterate mai sus, în cazul în care factura fiscală care cade sub incidenţa prevederilor art. 1181 din Codul fiscal, nu este înregistrată în RGEFF, subiectul impozabil (cumpărătorul) nu are dreptul să treacă în cont suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului pe valorile materiale, serviciile procurate pe teritoriul ţării. Astfel, invocă că în condiţiile în care instanţa a dat aprecieri asupra faptelor care nu s-au dezbătut în procesul judiciar şi a aplicat eronat prevederile din Codul fiscal, judecătorii nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii prin ce au încălcat normele de drept procedural, precum şi au aplicat eronat normele de drept material.

Cât priveşte argumentele instanţei aferente Ordinului IFPS nr. 1388 din 20 august 2013, menţionează că drept urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 172 din 12 iulie 2013, art. 102 alin. (10) din Codul fiscal, a fost completat cu următorul text: „În cazul în care furnizorul mărfurilor, serviciilor nu a înregistrat factura fiscală eliberată în Registrul general electronic al facturilor fiscale sau a înregistrat-o cu depăşirea termenului stabilit la art. 1181 alin. (11), cumpărătorul va avea dreptul la trecerea în cont a sumei TVA în condiţiile stabilite de prezentul articol, cu informarea organului fiscal, în modul şi în termenul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art. 1181”.

Respectiv, prin Ordinul IFPS nr. 1388 din 20 august 2013 „Privind modul de prezentare a informaţiei despre facturile fiscale pasibile înregistrării în Registrul general electronic al facturilor fiscale, care n-au fost înregistrate sau înregistrate cu depăşirea termenului stabilit în art.1181 al Codului fiscal” a fost stabilit modul şi termenul de informare a organului fiscal despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art. 1181 din Codul fiscal.

Susţine că conform pct. 1 din Ordinul nominalizat, contribuabilii înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA au dreptul la trecerea în cont a sumelor TVA în baza facturilor fiscale pasibile înregistrării în RGEFF, dar care nu au fost înregistrate în acesta sau au fost înregistrate cu depăşirea termenului stabilit în art. 1181 al Codului fiscal, cu condiţia prezentării la organul fiscal a informaţiei despre aceste facturi fiscale nu mai târziu de ziua lucrătoare următoare celei în care a expirat termenul stabilit pentru înregistrare, iar în cazul neprezentării organului fiscal a informaţiei despre facturile fiscale neînregistrate sau înregistrate în RGEFF cu depăşirea termenului stabilit, nu se acceptă dreptul la trecerea în cont a TVA în baza facturilor fiscale în cauză.

Menţionează că SRL „Magmec” nu a prezentat la organul fiscal în termenul stabilit, informaţia despre facturile fiscale pasibile înregistrării în RGEFF, dar care nu au fost înregistrate în acesta sau au fost înregistrate cu depăşirea termenului stabilit în art. 1181 al Codului fiscal de către furnizorul SRL „Sport LL”. Remarcă că prevederile pct. 3 din acelaşi Ordin sunt aplicabile agenţilor economici care au respectat prevederile art. 102 alin. (10) din Codul fiscal şi nu şi- au trecut în cont sumele TVA în baza facturilor fiscale pasibile înregistrării în 4 RGEFF, dar care nu au fost înregistrate în acesta sau au fost înregistrate cu depăşirea termenului stabilit în art. 1181 al Codului fiscal.

Prevederile punctului dat nu sunt aplicabile pentru situaţia când agenţii economici au încălcat prevederile art. 102 alin. (10) din Codul fiscal şi au fost sancţionaţi prin decizia organului fiscal asupra cazului de încălcare a legislaţiei. Afirmă că decizia organului fiscal asupra cazului de încălcare a legislaţiei nu poate fi anulată prin depunerea unei declaraţii corectate în modul stabilit de pct. 3 din Ordinul nominalizat. Cu referire la prevederile art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din Codul civil indică că ţinând cont de faptul că decizia IFPS nr. 107 din 28 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, a fost emisă cu mult timp înainte de modificările operate la art. 102 alin. (10) din Codul fiscal prin Legea nr. 172 din 12 iulie 2013, aceste prevederi nu pot modifica condiţiile de constituire a situaţiei juridice constituite anterior.

Susţine că în condiţiile în care Curtea de Apel a aplicat prevederile Ordinului IFPS nr. 1388 din 20 august 2013 asupra deciziei IFPS nr. 107 din 28 februarie 2013 care de altfel conform art. 252 alin. (1) din Codul fiscal urma a fi executată cu mult timp înainte de data intrării în vigoare a acestui ordin, demonstrează odată în plus faptul aplicării eronate a normelor de drept material de către această instanţă. Consideră decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 ilegală, emisă cu aplicarea greşită a normelor de drept procedural şi material. Prin referinţa depusă la 24 iunie 2014 SRL „Magmec” a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil și menţinerea deciziei instanţei de apel din 28 noiembrie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 28 februarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 745 (f. d. 67), iar ultimul susţine că a recepţionat-o la 06 martie 2014. Alte date la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 mai 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, SRL „Magmec” a solicitat anularea actului nr. 1-608076 din 29 ianuarie 2013, deciziei nr. 107 din 18 februarie 2013 şi a deciziei nr. 215 din 18 aprilie 2013 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

5 Fiind investită cu judecarea apelului declarat de SRL „Magmec”, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe şi, casând integral hotărârea primei instanţe, a pronunţat o nouă hotărâre, prin care acţiunea SRL „Magmec” a fost admisă, fiind anulat actul de control fiscal nr. 1-608076 din 29 ianuarie 2013, decizia nr. 107 din 18 februarie 2013 şi decizia nr. 215 din 18 aprilie 2013, emise de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat în privinţa contribuabilului SRL „Magmec”, mun. Chişinău.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel cu referire la Ordinul nr. 1388 din 20 august 2013 al IFPS privind modul de prezentare a informaţiei despre facturile fiscale pasibile înregistrării în Registrul general electronic al facturilor fiscale, care n - au fost înregistrate sau înregistrate cu depăşirea termenului stabilit de art. 118 1 Cod fiscal a reţinut că cumpărătorului nu i se poate refuza trecerea în cont a TVA pe motivul încălcării de către furnizorul de mărfuri a termenului de înregistrare a facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale, iar sancţionarea cumpărătorului pentru încălcarea comisă de furnizor, în situaţia în care la momentul aplicării sancţiunilor fiscale factura fiscală era deja înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale, este total nejustificată.

Instanţa de recurs constată, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe când prima instanţă, justificat pronunţându-se asupra aspectelor importante, având în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii SRL „Magmec”. Astfel, din materialele dosarului rezultă că prin Actul nr. 1-608076 din 29 ianuarie 2013, inspectorii principali ai Direcţiei generale conformare fiscală din cadrul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Valeriu Severin şi Dumitru Şubin, în baza deciziei privind iniţierea controlului fiscal nr. 10/3-2 din 23 ianuarie 2013, efectuând controlul fiscal prin metoda verificării parţiale la contribuabilul SRL „Magmec”, cod fiscal 1003600019147, din mun.

Chişinău, str. Calea Ieşilor, 9 pentru perioada 01 noiembrie 2012 – 30 noiembrie 2012, au depistat încălcarea legislaţiei fiscale şi anume: încălcarea prevederilor art. 102 alin. (10) Cod fiscal, prin trecerea în cont a sumei aferente procurării de mărfuri efectuate în baza facturii fiscale BV nr. 2674885 din 27 noiembrie 2012, factură fiscală care nu este înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale, fapt ce a determinat diminuarea TVA aferentă bugetului pentru perioada L/11/2012 cu 225802 lei precum şi încălcarea prevederilor art. 101 alin. (1) Cod fiscal, prin reflectarea incorectă în Declaraţia privind TVA pentru perioada L/11/2012 a sumei TVA spre plată, ca urmare a reflectării eronate TVA aferentă procurărilor, în temeiul facturii fiscale seria BV nr. 2674885 din 27 noiembrie 2012, care nu a fost înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale, neachitarea în termen a TVA aferentă bugetului pentru perioada L/11/2012.

(f. d. 5) Ca urmare, prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nr. 107 din 28 februarie 2013, s-a decis ca în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (2) Cod fiscal de a încasa la buget la contul 12307010140 în rezultatul controlului: suma de 225802 lei – TVA aferentă bugetului pentru perioada L/11/2012, suma de 3597 lei – majorare de întârziere pentru neachitarea în termen a TVA, conform art. 228 Cod fiscal, suma de 67741 lei 6 (225802 x 30 %) – amendă în mărime de 30 % pentru diminuarea TVA aferent bugetului, conform prevederilor art. 261 alin. (4) din Codul Fiscal, suma de 1000 lei – amendă pentru prezentarea Declaraţiei privind TVA pentru perioada L/11/2012, care conţine informaţii neveridice, conform prevederilor art. 260 alin. (3) Cod fiscal.

(f. d. 7) La 15 martie 2013, împotriva deciziei menţionate, SRL „Magmec” a înaintat o contestaţie către organul emitent, solicitând revocarea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 107 din 28 februarie 2013. (f. d. 8) În urma examinării contestaţiei respective, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a emis decizia nr. 215 din 18 aprilie 2013 prin care a considerat neîntemeiată contestaţia înaintată de SRL „Magmec” în lipsa temeiului legal de modificare sau de anulare a deciziei contestate, menţionând că contribuabilul este obligat să execute decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova nr. 107 din 28 februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei (f. d. 9). Instanţa de recurs, reţine că din actele dosarului şi anume din factura fiscală seria BV nr. 2674885 eliberată la 27 noiembrie 2012, se deduce incontestabil că SRL „Magmec” a cumpărat de la „Sport LL” SRL bunuri în valoare de 1130186,67 lei şi TVA în mărime de 226037,33 lei, în total valoarea livrării cu anexele constituind suma de 1356224 lei (f. d. 10). Conform prevederilor art. 1181 alin. (1) (11) şi (2) Cod fiscal, factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizorul subiect al impunerii cu TVA în Registrul general electronic al facturilor fiscale,

în forma şi în modul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării impozabile cu TVA depăşeşte suma de 100000 lei, factura fiscală eliberată urmează să fie înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale în termen de 10 zile lucrătoare de la data eliberării. Cumpărătorul are dreptul să verifice corespunderea datelor din factura fiscală eliberată de furnizor cu datele din Registrul general electronic al facturilor fiscale. Raportând prevederile enunţate la circumstanţele descrise în speţă, instanţa de recurs relevă că la caz s-a demonstrat în mod cert că factura fiscală seria BV nr. 2674885 eliberată SRL „Magmec” de către furnizorul „Sport LL” SRL nu a fost înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale.

Faptul dat se confirmă prin extrasul din listele facturilor fiscale prezentat de către Direcţia gestionarea documentelor şi arhivare a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat care atestă că agentul economic „Sport LL” SRL, pentru perioada 01 noiembrie 2012 – 25 ianuarie 2013 nu a înregistrat nici o factură fiscală (f. d. 16). Conform art. 102 alin. (10) Cod fiscal, care statuează că la apariţia condiţiilor stabilite la art. 1181, subiectul impozabil este în drept să treacă în cont suma TVA achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului pe valorile materiale, serviciile procurate pe teritoriul ţării numai în cazul în care factura fiscală este înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale.

În cazul în care furnizorul mărfurilor, serviciilor nu a înregistrat factura fiscală eliberată în Registrul general electronic al facturilor fiscale sau a înregistrat-o cu depăşirea termenului stabilit la art.1181 alin.(11), cumpărătorul (beneficiarul) va avea dreptul la trecerea în cont a sumei TVA în condiţiile stabilite de prezentul articol, cu informarea organului 7 fiscal, în modul şi în termenul stabilit de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art. 1181. Având în susţinere prevederile normei suscitate, instanţa de recurs conchide că prima instanţă în mod corect a constatat că SRL „Magmec”, contrar acestor dispoziţii legale, a dispus trecerea în cont a sumei TVA aferente procurării de mărfuri efectuate în baza facturii fiscale BV nr. 2674885 din 27 noiembrie 2012, fără a informa organul fiscal despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art. 1181 Cod fiscal.

Or, în situaţia descrisă, prin prisma normelor legale menţionate, este cert că SRL „Magmec”, care era obligat să verifice corespunderea datelor din factura fiscală eliberată de furnizor cu datele din Registrul general electronic al facturilor fiscale şi să constate dacă aceasta a fost sau nu înregistrată în registru, nu a fost în drept să treacă în cont suma TVA achitată în situaţia în care factura fiscală seria BV nr. 2674885 eliberată de către furnizorul „Sport LL” SRL nu a fost înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale, fapt ce a determinat diminuarea în perioada L/11/2012 a TVA cu 225802 lei şi neachitarea în termen a acesteia.

În asemenea împrejurări, se constată a fi nejustificată reţinerea de către instanţa de apel a Ordinului nr. 1388 din 20 august 2013 privind modul de prezentare a informaţiei despre facturile fiscale pasibile înregistrării în Registrul general electronic al facturilor fiscale, care n-au fost înregistrate sau înregistrate cu depăşirea termenului stabilit în art. 1181 al Codului fiscal.

Aceasta deoarece, potrivit pct. 1 al Ordinului nominalizat, contribuabilii înregistraţi în calitate de plătitori ai TVA au dreptul la trecerea în cont a sumelor TVA în baza facturilor fiscale pasibile înregistrării în Registrul general electronic al facturilor fiscale, dar care nu au fost înregistrate în acesta sau au fost înregistrate cu depăşirea termenului stabilit în art. 1181 al Codului fiscal, cu condiţia prezentării la organul fiscal a informaţiei despre aceste facturi fiscale nu mai târziu de ziua lucrătoare următoare celei în care a expirat termenul stabilit pentru înregistrare. În cazul neprezentării organului fiscal a informaţiei despre facturile fiscale neînregistrate sau înregistrate în RGEFF cu depăşirea termenului stabilit, nu se acceptă dreptul la trecerea în cont a TVA în baza facturilor fiscale în cauză.

Pe când, în speţă nu au fost prezentate probe pertinente care ar demonstra că contribuabilul SRL „Magmec” a prezentat organului fiscal informaţia despre neînregistrarea facturilor fiscale sau înregistrarea acesteia în RGEFF cu depăşirea termenului stabilit la pct. 1 al Ordinului menţionat. Mai mult că nici din cererea de chemare în judecată nu rezultă respectarea de către reclamant a prevederilor Ordinul nr. 1388 din 20 august 2013, ci dimpotrivă în confirmarea cerinţelor sale, reclamantul susţine că acţiunile societăţii sunt legale şi se încadrează întocmai în prevederile art. 102 alin. (10) al Codului fiscal.

În conexiunea celor relatate, se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea SRL „Magmec”, constatând că actele adoptate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi contestate în speţă au fost adoptate cu respectarea normelor legislaţiei în vigoare. 8 Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chișinău din 21 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Magmec” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Svetlana Novac Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 9