2ra-2106/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S.Balmuş dosarul nr.2ra-2106/14 instanţa de apel: V.Pruteanu, I.Cimpoi, A.Minciuna ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Smochină Raisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Smochină Raisa împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 prin care s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Smochina Raisa şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 03 aprilie 2013 Smochină Raisa s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că potrivit deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2011, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind obligat Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei să acorde informaţia solicitată şi să achite prejudiciul moral în mărime de 500 lei.

Indică reclamanta că prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor din partea executorului judecătoresc şi a debitorului s-a încalcat dreptul la executarea hotărîrii judecătoreşti menţionate. Indică reclamanta, că conform practicii judiciare a Curţii Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, hotărîrea judecătorească nu se finalizează cu pronunţarea, ci cu executarea ei. În acest sens, menţionează că o dată ce hotărîrea de judecată nu va fi executată sau va fi executată cu întârziere va avea loc încălcarea art.6 din Convenţie.

1 Solicită reclamanta, constatarea faptului încălcării drepturilor prevăzute de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea cu titlu de prejudiciul moral pentru neexecutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2011, a sumei de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 mai 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind constatat faptul încălcării dreptului Raisei Smochină la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti irevocabile şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Raisei Smochină cu titlu de prejudiciu moral suma de 500 lei.

În rest pretenţiile s-au respins ca neîntemeiate. Hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către Smochină Raisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2014 s-au respins apelurile declarate de Smochină Raisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 decembrie 2013. La 12 mai 2014 Smochină Raisa a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti în partea furnizării informaţiei solicitate şi indexarea sumei adjudecate şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a cerinţelor. În susţinerea recursului recurentul a invocat că instanţele judecătoreşti nu s-au expus referitor la una din cerinţe şi anume obligarea furnizării informaţiei solicitate şi neîntemeiat au indicat că nu s-au prezentat probe justificative întru suportarea prejudiciului moral solicitat.

Susţine că instanţele de judecată urmau în temeiul art. 585şi 619 CC să admită cerinţele şi să indexeze suma adjudecată, iar argumentele instanţei de judecată de respingere a pretenţiilor sunt ilegale şi neîtemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. La 17 mai 2014 şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că au fost aplicate şi interpretate eronat normele de drept material.

Consideră că nu există justificabilitate legală şi morală în vederea acordării în beneficiul intimatului a sumei de 500 lei din contul bugetului de stat în vederea reparării prejudiciului moral ca efect al neexecutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 26 octombrie 2011, deoarece recurenta-reclamantă nu a întreprins măsurile necesare întru executarea titlului executoriu pin intentarea procedurii de executare silită şi nu a prezentat probe întru demonstrarea cauzării prejudiciului moral. Referitor la termenul declarării recursurilor Colegiul le consideră în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 26 februarie 2014 şi expediată părţilor la 11 martie 2014, astfel, recursurile depuse la 12 mai 2014 şi 17 mai 2014 au fost declarate în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că 2 recursurile declarate de către Smochină Raisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Smochină Raisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase 3 şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Smochină Raisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Smochină Raisa şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4