2ra-3161/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: G.Moscalciuc dosarul nr. 2ra-3161/14 instanţa de apel: Sv.Caitaz, A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Axenti Valeriu împotriva Ministerului Justiţiei şi Primăriei municipiului Chişinău privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 prin care s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 05 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 20 septembrie 2013 Axenti Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi Primăriei municipiului Chişinău privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2011 a fost obligată Primăria municipiului Chişinău de a-i transmite în natură în baza actului de transmitere-primire a terenului atribuit lui prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 70/2-7 din 11.04.2007.

Hotărîrea menţionată a fost menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 09 noiembrie 2011. Menţionează reclamantul că la 09.01.2012 a depus în adresa primarului general al municipiului Chişinău cererea nr.A-202/12, solicitînd executarea integrală şi în termen a hotărîrii judecătoreşti, însă Primăria municipiului Chişinău manifestînd un comportament de rea-credinţă şi ignorînd totalmente prevederile legislaţiei în 1 vigoare, a lăsat fără examinare cererea şi pînă în prezent nu execută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2011. Susţine reclamantul că neexecutarea unui timp îndelungat de către Primăria municipiului Chişinău a hotărîrii definitive a instanţei judecătoreşti naţionale, îl împiedică de a intra în posesia terenului atribuit prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 70/2-7 din 11.04.2007, înregistrat în Registrul bunurilor imobile în anul 2007, şi îl privează de posibilitatea de a-şi îmbunătăţi condiţiile de trai, provocîndu-i o stare de frustrare prin violarea drepturilor personale a familiei lui.

Solicită reclamantul, constatarea încălcării termenului rezonabil la executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2011; stabilirea unui termen fix de executare a hotărîrii judecătoreşti şi obligarea Primăriei de a executa în termenul stabilit hotărîream, precum şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Axenti Valeriu la executarea hotărîrii judecătoreşti din 23 iunie 2011 în termen rezonabil şi încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Axenti Valeriu prejudiciul moral în mărime de 19 000 lei, cu respingerea în rest a cerinţelor.

S-a stabilit Primăriei municipiului Chişinău un termen fix de 3 luni de executare a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2011, fiind obligată să execute în termenul de 3 luni hotărîrea judecătorească. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Justiţiei a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiţiei şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 decembrie 2013. La 29 august 2014 Ministerul Justiţiei a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, sau recunoaşterii că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat.

În susţinerea recursului s-a invocat ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrilor contestate prin faptul că a fost interpretat eronat dreptul material ce reglementează aprecierea prejudiciului moral. Susţine că din materialele dosarului nu se constată faptul adresării ulterioare a intimatului către Primăria municipiului Chişinău cu o cerere prin care să solicite informaţii despre executarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2011, la dosar fiind anexată doar cererea sa iniţială din 09 ianuarie 2012. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

2 În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate Ministerul Justiţiei în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 4