3ra-748/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: E. Cobzac dosarul nr. 3ra-748/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 17 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Labionda-Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Labionda-Plus” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Labionda-Plus” și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 27 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 17 mai 2013, SRL „Labionda-Plus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 13 februarie 2013 de către inspectorii Direcţiei control fiscal nr.3 a IFS mun. Chişinău la SRL „Labionda-Plus” a fost inițiat controlul fiscal nr. 6208, în rezultatul căruia s-a stabilit încălcarea art. 8 alin. (2), lit. f) Cod Fiscal, manifestată prin neprezentarea la prima solicitare a documentelor de proveniență pentru 2 sticle de băutură alcoolică Jack Daniels de 0,5 1 și prevederilor art. 123 alin.(5) Cod Fiscal prin comercializarea și păstrarea băuturilor alcoolice pasibile marcării cu timbru de acciz, pe care lipsesc timbrele de acciz pentru 2 sticle de wiskey Jack Daniels de 0,5 1 la preţ de 500 lei.

Menționează că, în rezultatul verificării la faţa locului prin metoda operativă prin Decizia nr. 933/3/10 din 07 martie 2013 SRL „Labionda-Plus”, a fost sancţionată cu 50 000 lei pentru comercializarea producţiei alcoolice, pasibile marcării cu timbre de acciz, pe care lipseau timbrele de acciz şi cu 10 000 lei pentru neprezentarea, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală a documentelor de provenienţă a mărfurilor. Susține că Decizia de sancționare a fost contestată la IFS mun. Chişinău, din motivul că controlul efectuat la faţa locului prin aplicarea metodei de verificare 1 operativă de către inspectori al Direcţiei control fiscal nr. 3 a IFS pe mun.

Chişinău a avut loc în afară orelor de lucru şi anume la orele 22 şi 13 minute, fapt constatat însuşi în actul de control, în timp ce potrivit informaţiei oficiale de pe pagina web a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, orele de lucru a acestei instituţii sunt cuprinse de intervalul de timp între 08.00 - 17.00. Mai afirmă că temei juridic de aplicare contribuabilului a amenzii de 50 000 lei în conformitate cu Decizia nr. 933/3/10 din 07 martie 2013 a constituit - comercializarea producţiei alcoolice, pasibile marcării cu timbre de acciz, pe care lipseau timbrele de acciz, însă nici de iure dar şi nici de facto nu a fost constatat faptul comercializării producţiei alcoolice, obiectul cumpărăturii de control stipulate în actul de control fiind doar - servicii hoteliere.

Invocă că la momentul verificării la faţa locului, în hotelul de pe adresa mun. Chişinău, bd. Dacia 3/3, inspectorii au atras atenţia la 2 sticle destupate de wisky Jack Daniels, cu volum a cîte 0,5 1 pe care lipseau timbrele de acciz, dar lipsa timbrului de acciz pe sticlele respective se datorează faptului că sticlele au fost destupate pînă la efectuarea controlului. Mărcile de acciz au fost deteriorate, fiind imposibil ca băutură din sticlă să fie consumată fără deteriorarea integrităţii timbrului de acciz care se aplică pe capacul sticlei. Iar, faptul că aceste două sticle au fost marcate cu timbre de acciz a fost demonstrat prin prezentarea inspectorilor la prima cerere a facturii fiscale FB1773486 din 13 februarie 2012, pe partea verso al căreia sunt indicate numerele timbrelor de acciz, la verificarea acesteia inspectorii aplicind o cratimă în rubrica corespunzătoare al actului de control.

Relatează că în cazul în care se constată faptul păstrării sau comercializării băuturilor alcoolice fără a fi marcate cu timbre de acciz, inspectorii care au întocmit actul de control din 13 februarie 2013, au obligaţia conform art. 33 al. 1 lit. c) al Legii cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice nr. 1100- XIV din 30 iunie 2000, să retragă din circulaţie, în temeiul hotărîrilor organelor abilitate şi în conformitate cu legea, alcool etilic şi producţia alcoolică, în cazul în care producţia nu este marcată, însă reieşind din actul de control din 13 februarie 2013, băuturile menţionate nu au fost ridicate din motivul prezentării actelor, care confirmă aplicarea timbrelor de acciz.

Solicită anularea Deciziei IFS mun. Chișinău nr. 310 din 18 aprilie 2013, pe marginea contestației împotriva Deciziei nr. 933/3/10 din 07 martie 2013, Actului de control nr. 611056 din 13 februarie 2013 și Deciziei IFS nr. 933/3/10 din 07 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către SRL „Labionda-Plus”, anularea actului de control nr. 611056 din 13 februarie 2013, și Deciziei nr. 933/3/10 din 07 martie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 27 septembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 27 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Labionda-Plus” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. 2 În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 5 alin.(2) lit. h) al Legii cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolic, care interzice circulaţia producţiei alcoolice ambalate nemarcate în modul stabilit cu „Timbru de acciz”, cît şi art. 123 alin. (5) şi art.253 alin. (1) Cod fiscal, care reglementează aspecte ce ţin de modul de calculare şi termenele de achitare a accizelor şi împiedicarea activităţii organului fiscal.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 25 aprilie 2014, SRL „Labionda-Plus” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul SRL „Labionda-Plus” a indicat că în cadrul examinării cauzei atît prima instanță cît și instanța de apel au interpretat eronat prevederile art. 128 al.

(1) lit. a) Cod fiscal și neîntemeiat au concluzionat că prevederile normei respective vizează orele de lucru a contribuabilului și nu a colaboratorului fiscal. Insistă că regim de lucru se stabilește persoanelor fizice sau juridice care desfășoară vre-o activitate iar art. 128 al. (1) lit. a) Cod fiscal vizează expres doar o singură persoană juridică – organul fiscal, în timp ce despre contribuabil nu se menționează nimic. Astfel, IFS ca instituie publică are grafic de lucru care produce efecte și asupra angajaților său iar în cazul în care angajații activează în afara orelor de lucru ale instituției pe care o reprezintă acțiunile respective sunt lovite de nulitate.

Mai susține recurentul că instanța de apel eronat a stabilit faptul că băuturile alcoolice supuse verificării nu au fost accizate, or la momentul verificării sticlele erau destupate întrucît băutura se realiza la pahar, iar faptul că sticlele au fost marcate cu timbre de accize se confirmă prin factura fiscală nr. FB 1773486 din 13 februarie 2012, eliberată la data achiziționării mărfii. De asemenea afirmă recurentul că în cadrul examinării cauzei instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată deoarece în cazul în care se constată faptul păstrării sau comercializării băuturilor alcoolice ce nu sunt marcate cu timbre de acciz, inspectorii care au întocmit actul de control din 13 februarie 2013, au fost obligați conform art. 33 al.

(1) al Legii nr. 1100-XIV din 30 iunie 2000 Cu privire la fabricarea și circulația alcoolului etilic și a producției alcoolice să retragă din circulație alcoolul etilic și producția alcoolică în cazul în care producția nu este marcată, însă, băuturile respective nu au fost ridicate din motiv că pe marfa păstrată au fost aplicate timbrele de acciz ceea ce se confirmă prin actele prezentate inspectorilor fiscali. La 22 mai 2014 în adresa intimatului Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Labionda-Plus” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Iar la 13 iunie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Subliniază că simplul dezacord 3 al organului abilitat cu soluţia pronunţată în ordine de apel nu serveşte temei de casare a actului judecătoresc adoptat. La data de 13 iunie 3014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a depus referință asupra recursului declarat de către SRL „Laionda-Plus”, invocînd că recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2,3). Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Labionda-Plus”, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Labionda-Plus” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Labionda-Plus” asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Labionda-Plus” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Labionda-Plus” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 5