3ra-835/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Dolghieri 3ra-835/14 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, D. Puşca ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romox-Auto” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Romox-Auto” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 martie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Romox-Auto” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Briceni din 27 decembrie 2013 prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 19 iulie 2013 SRL „Romox-Auto” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că Inspectorul Fiscal de Stat pe raionul Briceni, în persoana Mariei Gamureac si Ina Vornices, a efectuat la data de 14 aprilie 2013 un control fiscal prin verificare operativa la SRL „Romox-Auto”. În urma controlului efectuat s-a întocmit Actul de control nr. 1-625921 din 14 aprilie 2013, în care autoritatea de control a indicat încălcarea legislaţiei fiscale prin neaplicarea maşinei de casa şi control (MCC) la decontări cu clienţi în numerar şi ca urmare, prin decizia nr. 462 din 08 mai 2013 întreprinderii nominalizate i-a fost aplicată amenda în mărime de 50000 lei. SRL „Romox-Auto”, nefiind de acord cu concluziile actului de control, în temeiul art. 216 alin. (8) al Codului fiscal, în termen de 15 zile calendaristice, a prezentat în scris argumentarea dezacordului cu menţiunile privind drepturile contribuabilului încălcate în procesul constatării cât şi adoptării deciziei.

Susţine că la dezacordul depus agentul economic avea dreptul sa anexeze documentele confirmative privind respectarea legislaţiei, dar anexarea documentelor confirmative persoanei cu funcţie de răspundere a agentului economic urma să fie adus la cunoştinţă momentul săvârşirii încălcării de angajatul sau prin indicarea obligatorie a orei comiterii încălcării în actul de control. 1 Declară că la caz, după primirea actului nr. 1-625921 din 14 aprilie 2013 administratorul nu a găsit menţiunile privind ora comiterii încălcării, fapt ce a dus la imposibilitatea verificării benzii de control a MCC şi prezentarea dovezilor Serviciului Fiscal care ar demonstra respectarea prevederilor Codului Fiscal şi a Legii nr. 474 din 28 aprilie 1998. Astfel fiind afirmă că au fost încălcate drepturile contribuabilului stabilite de art. (8) lit. g) din Codul Fiscal.

Menţionează că conform art. 216 pct. 5 din Codul Fiscal la finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal, dar conform art. 222 pct. 1 din Codul Fiscal adică verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului”, astfel din cele expuse rezulta că actul de control fiscal urma sa fie întocmit la fata locului, adică în sat. Colicăuţi, în maşina-taxi cu numărul de înregistrare BR AV 037. Susţine că exista anumite suspiciuni în favoarea faptului ca actul de control fiscal efectuat la data de 14 aprilie 2013 nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 216 pct. 5 din Codul Fiscal la fata locului, ci în incinta Inspectoratului Fiscal cu 2-3 zile mai târziu, reieşind din faptul că scrisoarea de însoţire nr. 32-03-10/797 din 15.04.2013 a fost primita de administratorul - Roman Gerstega la 16 aprilie 2013 (data primirii este reflectata în scrisoare), fără anexarea documentelor menţionate în scrisoare.

Atunci când actul nr. 1-625921 din 14 aprilie 2013 a fost adus la cunoştinţa administratorului la data de 17 aprilie 2013, adică cu o zi mai târziu decât recepţionarea scrisorii de însoţire susmenţionate. Declară că luând în consideraţie faptul nesemnării actului de către persoana care este acuzată în încălcarea legislaţiei fiscale - Denis Bucătaru şi nici de conducătorul întreprinderii la momentul constatării de către colaboratorii fiscali a încălcării legislaţiei, lipsa atât a menţiunii în refuzul semnării actului, cât şi semnăturilor martorilor, precum şi controversele între data primirii actului şi cea aducerii la cunoştinţă, este baza temeinică pentru declararea faptului încălcării procedurii de întocmire şi înmânare a actului de control fiscal, iar ca urmare constatările expuse în actul dat sunt neautentice, fiind încălcate prevederile art. 136 lit. d), art. 8 lit. g), art. 216 pct. 5 din Codul Fiscal al Republicii Moldova.

Afirmă că neluând în consideraţie cele expuse în dezacord cu actul întocmit, ulterior la 08 mai 2013 de către IFS pe raionul Briceni a fost adoptată decizia nr. 462 asupra cazului de încălcare fiscală comisă, în care în afară de menţiunea „am examinat… dezacordul la actul menţionat din 23 aprilie 2013…” nu s-au găsit alte referinţe la dezacordul depus, iar în rezultatul examinării acestuia, faptul care confirmă nerespectarea prevederilor legislaţiei în vigoare în domeniul apărării intereselor contribuabililor şi respectării drepturilor acestora prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) şi art.11 alin. (1) al Codului Fiscal.

Invocă că în dezacordul depus s-au menţionat nuanţele care duc la nulitatea actelor întocmite de colaboratorii fiscali la 14 aprilie 2013, care au fost ulterior examinate în cadrul şedinţei de judecată din Judecătoria Briceni la 03 iunie 2013 şi exprimate în hotărârea acestei cu rezultatul declarării nule a procesului-verbal seria MF nr. 0042925 din 14 aprilie 2013. Totodată reclamantul, invocă că fiind la curent cu declararea procesului- verbal menţionat anulat, ulterior în decizia nr. 541 din 25 iunie 2013 pe marginea 2 contestaţiei împotriva deciziei nr. 462 din 08 mai 2013, şeful IFS pe raionul Briceni face referinţă la procesul-verbal dat ca unul justificativ, ignorând hotărârea Judecătoriei Briceni privind nulitatea acestuia.

Precizează că pe lingă cele menţionate, în decizia pe marginea contestaţiei sunt expuse fapte care nu au bază juridică şi nici cea justificativă şi anume, s-a menţionat faptul invitării administratorului R. Ghersteoga pentru aducerea la cunoştinţă actul întocmit, dar totodată nu este nici un document (citaţie) sau altă confirmare a faptului invitării. Faptul ne înmânării actului se explica prin utilizarea explicaţiilor date de contabilul şef a întreprinderii - V. Daniliuc, în acelaşi moment neavând explicaţiile acesteia în formă scrisă, doar cea verbala, care nu se consideră ca bază justificativă. Declară că autoritatea de control în decizia pe marginea contestaţiei a confirmat faptul de înmânare administratorului a scrisorii de însoţire fără anexarea actului de control, care urma sa fie înmânate pentru aducerea la cunoştinţă a faptelor săvârşite şi fără semnătura persoanelor responsabile.

Apreciază, SRL „Romox-Auto”, decizia Decizia nr. 462 din 08 mai 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni ca fiind eronată, nefondată, adoptată cu multiple încălcări a drepturilor agentului economic şi procedurii de control rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei, a probelor puse la baza emiterii actului administrativ, urmând a fi anulată în totalitate. Declară că la examinarea cazului de încălcare fiscală, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Briceni, nu a clarificat dacă SRL „Romox-Auto” a comis cu adevărat o încălcare fiscală, dacă trebuie să fie trasă la răspundere, la fel nu a clarificat şi alte circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cazului.

Solicită anularea deciziei nr. 462 din 08 mai 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal pe raionul Briceni. Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 27 decembrie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Romox-Auto” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Briceni privind anularea deciziei nr. 462 din 08 mai 2013. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 martie 2014 a fost respins apelul declarat de SRL „Romox-Auto” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 aprilie 2014 SRL „Romox-Auto” reprezentată de administratorul Oxana Gherştioga, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată menționând că ambele instanţe la emiterea acestor hotărâri nu au luat în consideraţie faptul că prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 03 iunie 2013 a fost anulat procesul-verbal seria MF nr.0042925 din 14 aprilie 2013 cu privire la contravenţia prevăzută de art. 293/1 al. (4) Cod contravenţional şi decizia şefului IFS Briceni fără dată, prin care lui Denis Bucătari i-a fost aplicată o sancţiune contravenţională sub formă de amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale în sumă de 1000 lei, cu încetarea procesului contravenţional. 3 Afirmă că prin decizia Curţii de Apel Bălţi acesta hotărâre a fost menţinută fără modificări.

În acest context, consideră că la emiterea hotărârii din 27 decembrie 2013 şi a deciziei din 04 martie 2014 de către instanţele de judecată nu au fost luate în consideraţie hotărârile definitive a instanţelor judecătoreşti şi anume că angajatul „Romox-Auto” SRL Denis Bucătari nu a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 293/1 alin. (4) Cod contravenţional RM, fapt ce duce la nulitatea deciziei nr. 462 din 08 mai 2013. Este de opinia că instanţa de apel a dat o apreciere greşită probelor administrate pe cauza dată, punând la bază declaraţiile lui Denis Bucătaru ridicate cu încălcarea legislaţiei, fapt stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. La 25 iunie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat a depus referinţă, contraargumentând motivele recursului.

A fost menţionat că instanţa de apel şi instanţa de fond au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele din dosar, iar argumentele invocate în cererea de recurs, în esenţa lui, sunt similare argumentelor invocate atât în instanţa de fond cât şi în instanţa de apel şi sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel şi instanţa de fond le- a dat o apreciere corecta, având la baza cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. La fel s-a indicat că cererea de recurs înaintată de SRL „Romox-Auto” nu se încadrează in temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2) (3) şi alin. (4) CPC, iar ca consecinţă solicită ca recursul să fie declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei instanţei de apel la 07 aprilie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Romox-Auto” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Romox-Auto”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Romox-Auto” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de SRL „Romox-Auto” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Ala Cobăneanu 5