2ra-2163/14 — Privind încasarea îndemnizatiei unice si repararea prejudiciului moral

prima instanță: E.Palanciuc dosarul nr.2ra-2163/14 instanța de apel: N.Budăi, V.Pruteanu, I.Muruianu ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Ilașco Valentin împotriva Ministerului Finanțelor, intervenienți accesorii Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău privind încasarea îndemnizației unice, plata suplimentară pentru întârzierea achitării îndemnizației unice și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014,prin care a fost respins apelul declarat de către Ilașco Valentin, admis apelul declarat de către Ministerul Finanțelor, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 octombrie 2013 și adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, a c o n s t a t a t: La 03.07.2013 reclamantul Ilaşco Valentin s-a adresat cu acțiune împotriva Ministerului Finanțelor, intervenienților accesorii Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău, solicitând încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor, a plății îndemnizației unice de concediere, egală cu produsul înmulțirii salariului lui mediu lunar la numărul de ani complet lucrați în funcţia de judecător, ce constituie suma de 71200 lei, plata suplimentară pentru întârzierea achitării îndemnizației unice în mărime de 16304,80 lei pentru perioada 22.02.2013 până la 08.10.2013 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei. În motivarea acțiunii a indicat că prin Decretul Președintelui RM nr.303 din 08.10.96 a fost numit în funcţia de judecător pe un termen de cinci ani la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, iar prin Decretul Președintelui RM nr.291 din 30.10.2001 a fost numit în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

A menționat, că la 28.01.2013 a depus cerere de demisie pe motiv de boală, care a fost admisă prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.96/4 din 29.01.2013, iar prin Decretul Președintelui RM sub nr.499 din 13.02.2013, publicat în Monitorul Oficial din 22.02.2013 a fost eliberat din funcţia de judecător al Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău conform cererii depuse. Conform certificatului eliberat de Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău pentru 16 ani compleți de muncă înmulțiți cu 4450 lei salariul lunar, la data concedierii şi eliberării carnetului de muncă, Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău urma să-i achite indemnizația în cauză ce constituie 71200, care nu i-a fost achitată din motivul că bugetul instanţei nu dispune de această sumă.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.241/9 din 12.03.2013 a fost acceptat demersul președintelui interimar al Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău referitor la alocarea suplimentară în anul 2013 a sumei de 90068 lei pentru achitarea îndemnizației unice reclamantului, propunând Parlamentului RM alocarea suplementară în anul 2013 a acestei sume Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, totodată hotărârea dată fiind expediată Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției şi Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău. În referință, Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiuni ca fiind nefondată şi neîntemeiată, iar Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a susținut cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 09.07.2013 pricina civilă a fost transmisă Curţii de Apel Chişinău pentru soluționarea chestiunii privind strămutarea cauzei la o altă instanță în conformitate cu art.43 al.(2) lit.f) CPC. Prin încheierea Curţii de Apel mun. Chişinău din 30.07.2013 pricina civilă a fost transmisă pentru examinare în fond la Judecătoria Centru mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08.10.2013, acţiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Ministerul Finanțelor în beneficiul lui Ilaşco Valentin îndemnizația unică de concediere în sumă de 71200 lei, în rest acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20.02.2014, a fost respins apelul declarat de către Ilașco Valentin, admis apelul declarat de către Ministerul Finanțelor, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 08.10.2013 și adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, în folosul lui Ilaşco Valentin, suma de 71200 lei cu titlu de îndemnizație unică de concediere, în rest, acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. S-a dispus neexecutarea hotărâri judecătorești, în legătură cu faptul achitării lui Ilaşco Valentin a sumei adjudecate. La 12.05.2014, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău a declarat recurs în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei pentru cunoștință este datată cu 17.03.2014, însă date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei nu sunt, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 20.02.2014 ca neîntemeiată cu reexaminarea cauzei în fond şi respingerea pretenţiilor reclamantului.

În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(3) lit.c) CPC, precum că la examinarea pricinii instanța de apel a încălcat normele de drept procedural și anume a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Recurentul a menționat că Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, fiind instanţa în care a activat Ilaşco Valentin, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu, dar nu în calitate de pârât, iar prin decizia instanței de apel s-a dispus încasarea sumei solicitate de dl Ilaşco Valentin din contul Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău, care a avut calitatea procesuală de intervenient accesoriu.

Astfel, recurentul a invocat precum că instanța de apel a interpretat în mod eronat art.art: 67 alin.(l), 68 CPC, deoarece coroborând aceste prevederi legale nu poate fi pusă în executarea intervenientului accesoriu hotărârea judecătorească pronunțată, fiindcă însăși calitatea de intervenient accesoriu presupune că prin adoptarea unei hotărâri pe marginea cauzei civile, acestuia îi pot fi influențate 2 drepturile sau obligațiile față de una din părți. Aceasta este rațiunea atragerii lui în proces, respectiv nefiind în deplinătatea drepturilor, precum este reclamantul sau pârâtul. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu dispozițiile art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurent, Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, precum că decizia instanței de apel este neîntemeiată, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute. Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Ilașco Valentin împotriva Ministerului Finanțelor, intervenienți accesorii Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, 3 Judecătoria Rîșcani mun.

Chișinău privind încasarea îndemnizației unice, plata suplimentară pentru întârzierea achitării îndemnizației unice și repararea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ala Cobăneanu Oleg Sternioală 4