2ra-1756/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă L. Lupaşco dosarul nr. 2ra-1756/14 instanţa de apel D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 16 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Leonid Blanari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leonid Blanari împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenienţii accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, Valentina Blanari, Olga Draguţan şi Cristina Blanari cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului pin uzucapiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Leonid Blanari şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 14 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 09 decembrie 2011, Leonid Blanari a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenienţii accesorii Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, Valentina Blanari, Olga Draguţan şi Cristina Blanari cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune.

În motivarea acţiunii reclamantul Leonid Blanari a indicat că bunul imobil constituit din casa de locuit şi construcţii accesorii, situate pe adresa mun. Chişinău, str. Constructorilor 22, a fost predat părinţilor reclamantului Iacov Blanari Mihailovici şi Alexandra Blanari cu drept de folosinţă, posesie şi dispoziţie în anul 1952. Acest fapt se confirmă prin adeverinţa pentru dreptul de a stăpâni clădiri în or. Chişinău nr. 3012, eliberată la 30 octombrie 1952 de Biroul Inventarierii Tehnice din Chişinău. În cartea de imobil la fel sunt reflectate toate înregistrările începând cu 28 noiembrie 1955. Cu toate că bunul imobil în cauză şi dreptul de proprietate a fost înregistrat de Biroul Inventarierii Tehnice în anii 50, fapt confirmat prin adeverinţa sus- menţionată, în Registrul bunurilor imobile al Republicii Moldova casa de locuit cu construcţii accesorii este indicată, iar dreptul de proprietate asupra imobilului nu este înregistrat.

1 A mai menţionat că părinţii săi, care au primit imobilul în posesie legitimă şi de bună-credinţă în anul 1952, au decedat mulţi ani în urmă – tatăl său Blanari Iacov Mihailovici la data de 09 februarie 1976, iar mama sa Alexandra Blanari la 17 decembrie 1995. După decesul părinţilor nu a depus declaraţia de acceptare a succesiunii, ci a intrat în posesia patrimoniului succesoral, inclusiv a casei de locuit cu construcţiile accesorii. Din acel moment a locuit în această casă şi locuieşte în ea până în prezent împreună cu toată familia lui. Astfel, consideră că a intrat în posesiunea imobilului ca succesor legal al părinţilor săi şi respectiv ca posesor de bună-credinţă a imobilului. De asemenea menţionează Leonid Blanari că posesiunea imobilului a fost utilă, continuă, liniştită, publică, neprecară.

Din anul 1970 domiciliul său şi a soţiei sale Valentina Blanari este înregistrat pe adresa imobilului – mun. Chişinău, str. Constructorilor, 22. Ca posesor al casei de locuit îşi îndeplineşte toate obligaţiile care decurg din folosinţa acestuia – achită serviciile comunale (contractele comunale sunt încheiate fie pe numele său, fie pe numele soţiei sale), la fel achită şi impozitul pe bunurile imobiliare, posedă bunul imobil public, fără careva pretenţii din partea persoanelor terţe. Cere, Vladimir Blanari recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra bunului imobil – casa de locuit şi construcţiile accesorii ce se află pe terenul cu nr. cadastral 0100408.148 pe adresa mun. Chişinău, str. Construcţiilor 22 şi înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil – casa de locuit şi construcţiile accesorii ce se află pe terenul cu nr. cadastral 0100408.148 pe adresa mun.

Chişinău, str. Construcţiilor 22 în Registrul bunurilor imobile. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi a fost scutit Leonid Blanari de la plata taxei de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Leonid Blanari şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Leonid Blanari, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul Leonid Blanari, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele au aplicat eronat normele de drept material.

Nu este de acord cu concluzia instanţei de apel precum că construcţia în cauză a fost edificată fără autorizaţie de construcţie corespunzătoare eliberată de organul împuternicit, atribuirea terenului lipseşte, precum şi nu a avut loc înregistrarea drepturilor în Registrul bunurilor imobile, fapt confirmat prin planul construcţiei din data de 07 decembrie 2012 unde se menţionează că bunul imobil situat pe adresa str. Construcţiilor 22, mun.

Chişinău sunt efectuate replanificări, reamenajări şi sunt construite anexele lit. A1, A2 şi „a” fără autorizaţie de construire, iar potrivit planului construcţiei din 13 iunie 2011 se menţionează că 2 casa de locuit cu lit. b este construită fără autorizaţie de construire şi atribuirea terenului lipseşte Menţionează că instanţa de apel greşit a concluzionat că întreaga construcţie a fost construită fără autorizaţie de construire, pe când chiar şi din planul din 07 decembrie 2012 reiese că sunt construite fără autorizaţie de construire doar unele anexe ale construcţiei, dar nu construcţia propriu-zisă a casei, indicată în planul respectiv ca lit. A-01.

Cu atât mai mult, indică că instanţei de judecată i-a fost prezentată planul- schemă a imobilului întocmită de Biroul Inventarierii Tehnice în anul 1978 care este identică planului ÎS „Cadastru” din 07 decembrie 2012, fapt care dovedeşte în mod incontestabil că anexele a, A1 şi A2 au fost construite până la anul 1978 şi există acum cel puţin 36 ani. Totodată planul-schemă a imobilului din anul 1978 conţine şi menţiunea arhitectului raionului Octombrie al Chişinăului privind inspectarea anexelor menţionate. Respectiv, construcţiilor-anexelor menţionate, calificate greşit de către instanţele de judecată ca fiind construite neautorizat nu li se aplică legislaţia actuală a Republicii Moldova, inclusiv în partea ce reglementează modul de construire, care a apărut mult mai târziu după ce anexele respective au fost construite, iar în caz contrar ar fi încălcat principiul neretroactivităţii, stabilit prin mai multe norme juridice în vigoare.

Evidenţiază că instanţele judecătoreşti la emiterea hotărârii contestate nu au determinat normele legale corespunzătoare care ar reglementa modul de autorizare a construcţiilor conform situaţiei din anul 1978, limitându-se doar la constatarea faptului că lipsesc autorizaţiile de construire. Mai reiterează faptul că chiar dacă să presupunem că construcţiile-anexele a, A1 şi A2 ar fi neautorizate, atunci construcţia principală, indicată în planul ÎS „Cadastru” la data de 07 decembrie 2012 ca lit. A-01, este o construcţie autorizată şi existenţă cel puţin din anul 1937, date care sunt incluse în Registrul Bunurilor Imobile, fapt confirmat prin documentele numeroase prezentate din OCT Chişinău şi instanţa nu putea să respingă cererea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestei construcţii.

Astfel, respingându-i cererea instanţele de judecată nu şi-au motivat hotărârea adoptată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Leonid Blanari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Leonid Blanari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Leonid Blanari se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4