3ra-266/23 — contestarea actului administrativ

3ra-266/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra–266/23

2-2-20101628-01-3ra-13032023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Blanari Leonid, înlocuit de

succesorii săi în drepturi Blanari Valentina, Draguțan Olga și Luțic Cristina,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Blanari Leonid împotriva Consiliului municipal Chișinău, terț

Agenția Servicii Publice privind anularea actului administrativ individual

defavorabil,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău

c o n s t a t ă:

La 18 august 2020, Blanari Leonid a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, persoană terță Agenția Servicii Publice

privind anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/13-11 din 10 iunie

2020 „Cu privire la transmiterea în proprietate privată a terenului din str.

Constructorilor, 22, dlui Leonid Blanari”.

În motivare a invocat că, la 31 iulie 2020, a parvenit scrisoarea Direcției

generale arhitectură, urbanism și relații funciare 2 nr. 01/1-09-1625 din

27.07.2020, prin care i s-a adus la cunoștință decizia Consiliului mun. Chișinău

nr. 7/13-11 din 10.06. 2020 cu privire la transmiterea în proprietate privată a

terenului din str. Constructorilor 22, solicitându-i-se să elibereze o parte din

terenul aflat în folosința sa, dat fiind că acesta a fost recunoscută proprietatea

municipală.

Această decizie are ca efect limitarea esențială a drepturilor lui asupra

terenului aferent casei sale de locuit, în urma emiterii deciziei contestate suprafața

terenului transmisă în proprietate a fost micșorată cu 2/3 din cea avută în posesie,

iar altele porțiuni de teren au fost declarate proprietatea municipală, dar și au fost

instituite și servitute pe terenul transmis în proprietatea reclamantului, fără niciun

fel de recompensă.

Menționează că, studiind efectele, motivele și temeiurile declarate de

autoritatea publică locală la emiterea actului administrativ contestat, se observă că

decizia contestată nu corespunde normelor imperative, nici din punct de vedere a

1

procedurii emiterii deciziei contestate, nici din punct de vedere a aplicării

normelor materiale aplicabile în coraport cu circumstanțele faptice ale cazului.

Astfel, s-a adresat Primăriei mun. Chișinău în anul 2016 cu cerere privind

privatizarea terenului cu suprafața de 0,17 ha amplasat în or. Chișinău str.

Constructorilor 22, nr. cadastral 0100408.148, aferent casei din aceeași adresă, nr.

cad. 0100408.148.01.

Ulterior a fost informat de către Direcția generală arhitectură, urbanism și

relații funciare despre necesitatea prezentării actelor doveditoare care atestă

dreptul său de proprietate asupra terenului cu suprafața de 0,17 ha și să

coordoneze schema propusă a hotarelor terenului.

Prin cererea nr. 7682 din 15.11.2017 a prezentat Direcției actele ce atestă

dreptul său de proprietate asupra terenului cu suprafața de 0,17 ha, și anume:

contract de vânzare-cumpărare din 25.09.1937, adeverință pentru dreptul de a

stăpâni clădiri nr. 3012 din 30.10.1952, certificatele de moștenitor legal din

26.07.2016, precum și a insistat asupra transmiterii în proprietate a întregului

teren cu suprafața de 0,17 ha.

Reclamatul a indicat că, primind proiectul de decizie prin care terenul a fost

divizat în mai multe loturi cu instituirea proprietății municipale asupra unora din

ele, a depus la Direcție cererea nr. 8459 din 19.12.2017 prin care și-a retras

semnătură de pe schema coordonată a loturilor de teren - anexa la proiectul de

decizie, manifestându-și dezacordul cu schema de formarea loturilor pe terenul

propriu.

De asemenea și-a mai manifestat dezacordul cu proiectul de decizie și cu

schema Direcției, prin cererea prealabilă nr. B2058/1/18 din 26.02.2018.

În mod clar, s-a opus emiterii deciziei de divizare a terenului aferent casei

sale, ceea ce impune autoritatea publică să respecte garanțiile legale prevăzute în

procedurile administrative, care însă nici pe aproape nu au fost respectate.

Circumstanțele cazului arată că autoritatea publică locală în cadrul

procedurii administrative a pregătit un proiect de act administrativ care limitează

drepturile sale, având caracterul defavorabil.

În timp ce reclamantul, printr-un șir de cereri, nr. 7682 din 15.11.2017, nr.

8459 din 19.12.2017 și nr. B-2058/1/18 din 26.02.2018, și-a expus clar

dezacordul cu atribuirea în proprietate a unei treimi din terenul care se află în

posesia sa, a prezentat probele doveditoare, el a avut dreptul legitim ca poziția sa

să fie ascultată și luată în vedere la adoptarea actului administrativ.

Depunând cererea privind privatizarea terenului în anul 2016, documentele

privind dezacordul cu proiectul de decizie în anul 2017, nu a putut să cunoască că

poziția sa nu a fost acceptată de autoritatea publică locală și că proiectul de

decizie, în pofida dezacordului său, va fi inclus în ordinea de zi a consiliului

local.

Susține că, chiar dacă proiectul de decizie defavorabilă a fost inclus în

ordinea de zi, prin prisma art. 94 Cod administrativ, autoritatea publică locală a

avut obligație să-l informeze despre data și ora examinării proiectului de deciziei

de către Consiliul mun. Chișinău, ca să-i asigure dreptul la o poziție scrisă sau

verbală în cadrul audierii prevăzute de lege, ca înainte de adoptarea acestui act

consilierii să cunoască despre ilegalitățile comise în cadrul procedurii

administrative.

2

Însă, nu a fost înștiințat nici într-un mod despre examinarea proiectului de

decizie favorabilă, astfel, pârâtul a încălcat grav procedură prevăzută de lege,

ceea ce atrage ilegalitatea actului administrativ contestat.

În opinia reclamantului, decizia adoptată nu vede nici un fel de transpunere

și apreciere a poziției sale în decizia emisă, combaterea probelor prezentate de el

în apărarea poziției sale, pârâtul a ignorat în mod deliberat poziția, reclamantul de

parcă aceasta nici nu ar fi expusă.

Confruntând acțiunile pârâtului cu ceea ce este prevăzut în lege, conchide că

pârâtul nu a îndeplinit obligația de a motiva decizia în mod complet, ceea ce în

sensul art. 118 alin. (3) se sancționează cu declararea ilegalității actului contestat.

La emiterea deciziei contestate pârâtul a încălcat grav și prevederile

Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipale, aprobat prin

decizia nr. 3/23 din 02.04.2013, care prevede la pct. 68, că, autoritatea

administrației publice locale decide separarea terenurilor aferente caselor de

locuit doar în cazul în care terenul este divizibil în baza propunerii, soluției

specializate în urbanism, acordului semnat de părți și autentificat notarial.

În cazuri litigioase, inclusiv asupra cotei-pârți de teren, la cererea

persoanelor interesate, decide instanța de judecată în modul stabilit de lege.

Accentuează că, norma citată a Regulamentului municipal prevede clar că, în

procedură de divizare a terenului aferent casei de locuit autoritatea publică locală

poate diviza în lipsa acordului autentificat al proprietarului casei de locuit doar pe

cale judiciară.

Evidențiază că, prin cererea nr. 8459 din 19.12.2017, cererea prealabilă

înregistrată sub nr. B-2058/1/18 din 26.02.2018, și-a manifestat expres

dezacordul cu divizarea terenului, astfel, autoritatea publică locală pentru a emite

decizia contestată, urma să parcurgă procedura judiciară, însă și această obligație

nu a îndeplinit-o, lipsindu-l de dreptul la apărare, încălcând principiile

fundamentale care prevăd respectarea proprietății private, art. l. Protocol nr. l la

CEDO. Aceasta la fel denotă ilegalitatea vădită a actului administrativ contestat.

Menționează că, în cadrul procedurii administrative a prezentat documentele

justificative care probează că cel târziu începând cu anii 1930 întreaga suprafață a

lotului de pământ din str. Constructorilor 22, mun. Chișinău a făcut parte din

averea familiei reclamantului, acest teren fiind în posesia familiei reclamantului

de când acesta s-a născut și unde locuiește până la bătrânețe, cu familia sa, copii,

nepoții.

Dreptul de proprietate asupra acestui teren după familia reclamantul a fost

recunoscut chiar și de diferite regime din țara noastră de-a lungul anilor:

autoritățile românești au legalizat drepturile până în 1940, autoritățile sovietice în

perioada 1940-1991, eliberând documentele privind confirmarea dreptului de

proprietate. Indică că, posedând acest teren mai mult de 80 ani, nu poate fi de

acord că acum, în societate democratică, printr-o decizie ilegală, să fie deposedat

de partea majoră a terenului său, cu toate că dispune de toate actele ce confirmă

drepturile asupra întregii suprafețe a terenului, și anume: contract de vânzare-

cumpărare din 25.09.1937, pe numele părinților săi, Iacov și Alexandra Blanaru,

prin care a fost cumpărată averea imobilă, inclusiv terenul cu suprafață de circă

1100 mp, suburbia Poșta Veche, or. Chișinău, autentificat de Tribunalul județului

Lapușna din 25.09.1937; adeverință pentru dreptul de a stăpâni clădiri nr. 3012

3

din 30.10.1952, pe numele Iacov Blanari și Alexandra Blanari, eliberată în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 25.09.1937 și certificatului Comitetului

executiv al Consiliului orășenesc Poșta Veche nr. 275 din 29.09.1948, prin care s-

a confirmat dreptul de proprietate individuală asupra casei, împreună cu sectorul

de pământ, cu suprafață de 2254 mp; certificatele de moștenitor legal din

26.07.2016, prin care se atestă că Blanari Leonid este succesorul în drept al

părinților săi decedați, Iacov și Alexandra Blanari.

Comunică că, nu poate înțelege de ce documentele enumerate, veridice și

valabile, nu au fost acceptate fără vreun motiv clar de autoritatea publică locală ca

dovadă a dreptului legal al său asupra întregii suprafețe aferent casei sale.

Susține că, conform art. 11 Cod funciar, autoritățile administrației publice

locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de 5 proprietate:

trec în proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe

gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația.

Întreaga suprafață a terenului aferent casei de locuit deja a fost atribuită lui

în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 25.09.1937 și certificatului

Comitetului executiv al Consiliului orășenesc Poșta Veche nr. 275 din

29.09.1948, fapt care nu poate fi negat.

Iar, conform pct. 62 al Regulamentului privind gestionarea resurselor

funciare municipale, aprobat prin decizia nr. 3/23 din 02.04.2013, în căzui în care

se depistează terenuri supranormă ocupate în lipsa actelor justificative de către

proprietarii caselor de locuit, pot fi folosite pentru amplasarea unor noi

construcții.

Notează că, în cazul de față a prezentat toate actele justificative care atestă

temeinicia posesiei întregii suprafețe a terenului aferent casei sale, în asemenea

caz este neveridică și abuzivă motivarea din decizia contestată precum că, lipsește

informația despre suprafața documentată a terenului atribuit anterior

beneficiarului funciar.

Dimpotrivă, toate actele respective au fost prezentate și puse la dispoziția

autorității publice locale. Evidențiază că, în urma emiterii deciziei contestate a

fost lezat grav în dreptul de proprietate, fiind deposedat de bunurile aflate în

posesie, în timp ce autoritatea publică locală i-a atribuit doar 602 mp din întreagă

suprafață de 1766 mp, mai mult sunt instituite, fără acordul reclamantului și

servitutele pe suprafața de 40 mp pe terenul transmis în proprietatea, ceea ce la fel

afectează posibilitatea folosirii obișnuite a terenului propriu.

Reclamantul solicită anularea ca ilegală a deciziei Consiliului mun. Chișinău

nr. 7/13-11 din 10.06.2020 cu privire la transmiterea în proprietate privată a

terenului din str. Constructorilor 22 dlui Leonid Blanari.

Prin hotărârea din 04 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Blanari Leonid și s-a menținut hotărârea din 04 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea deciziei pronunțate, Curtea de Apel Chișinău a reținut că,

Leonid Blanari este proprietarul construcției din str. Constructorilor, 22 mun.

Chișinău, iar autoritatea publică locală este proprietarul terenului cu nr. cadastral

4

0100408148, pe care este amplasată construcția proprietate privată a lui Leonid

Blanari.

Instanța de judecată a apreciat critic argumentul invocat de reclamant și

reprezentantul său precum că, Leonid Blanari a moștenit și terenul cu nr. cadastral

0100408148, cu suprafața de 0,17 ha, care s-a aflat în proprietatea privată a

părinților săi, în temeiul actelor autentificate de autoritățile României.

Registrul bunurilor imobile, aferent terenului cu nr. cadastral 0100408148,

nu conține alte înscrieri decât dreptul de proprietate al autorității publice locale,

înscris în temeiul deciziei Primăriei municipiului Chișinău nr. 29/14-5 din

26.12.2002.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, Consiliul municipal Chișinău, adoptând

decizia nr. 7/13-11 din 10.07.2020, a transmis dlui Leonid Blanari în proprietate

privată, ca urmare a vânzării-cumpărării la prețul normativ, terenul nr. 1 cu

suprafața de 602 mp (inclusiv 40 mp - servitute) din str. Constructorilor, 22, nr.

cadastral 0100408148, pentru exploatarea și deservirea casei de locuit particulare

și a construcțiilor accesorii, corespunzător planului lotului anexat.

Instanța de apel a reiterat că, la moment Leonid Blanari deținea în posesiune

un teren mai mare de 602 mp, autoritatea publică locală nu avea dreptul și nici

obligațiunea de ai transmite în proprietate lui Leonid Blanari o porțiune de teren

mai mare, ca urmare a vânzării-cumpărării la prețul normativ.

Porțiunea de teren atribuită în proprietate privată lui Leonid Blanari, ca

urmare a vânzării-cumpărării la prețul normativ, se încadrează în limitele stabilite

de art. 11 Cod funciar: în orașe - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localități rurale

- pînă la 0,12 hectare.

Conform planului geometric al bunului imobil, este evident că construcțiile

care aparțin cu drept de proprietate lui Leonid Blanari sunt amplasate anume pe

porțiunea de teren atribuită în proprietate privată prin decizia Consiliului

municipal Chișinău nr. 7/13-11 din 10.07.2020.

La fel, a menționat că Leonid Blanari nu a contestat decizia Primăriei

municipiului Chișinău nr. 29/14-5 din 26.12.2002, prin care terenul enunțat a fost

declarat ca proprietate municipală, cu toate că actului administrativ enunțat a fost

notificat în Registrul bunurilor imobile încă la 31.12.2002, fapt confirmat prin

extrasul din 16.08.2016, prezentat de însăși Leonid Blanari.

Astfel, instanța de apel a stabilit că, nu se neagă dreptul lui Blanari Leonid

de a i se atribui în proprietate privată și porțiunile de teren care depășesc limita

atribuită de 602 mp, însă doar la un preț comercial și numai în urma unei

proceduri de licitație publică.

În situația de față, nici dl Leonid Blanari, nici persoanele de la care ultimul a

moștenit construcțiile din str. Constructorilor, 22 mun. Chișinău, nu dispun de

careva acte de atribuire a terenului enunțat pentru exploatarea construcțiilor

enunțate.

Adeverința nr. 3012 din 30.10.1952 doar atestă că, Iacov Blanari este

proprietarul construcțiilor amplasate pe un teren de 2254 mp, care se află în

folosință, însă acest act nu stipulează că anume o asemenea suprafața a fost

atribuită de careva autorități publice pentru exploatarea și deservirea imobilului.

De altfel, în contextul celor enunțate, instanța de apel a conchis că instanța

de fond corect a aplicat normele de drept care se referă speței, a dat apreciere

5

completă obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces, motiv pentru care a respins apelul și a menținut

hotărârea primei instanțe.

La 23 februarie 2023 Leonid Blanari, reprezentat de avocatul Perebicovscaia

Maria a depus recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

recurate și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, instanța de apel nu a

aplicat în modul corespunzător prevederile art.59 al. (1) din Legea cadastrului

bunurilor imobile Nr. 1543/1998, care prevede drepturile asupra bunurilor

imobile apărute anterior intrării în vigoare a prezentei legi și neînscrise în

registrul bunurilor imobile se consideră valabile.

De asemenea, s-a ignorat faptul că dreptul recurentului asupra imobilului în

cauză a apărut în anul 1937, cu 65 ani înainte de a. 2002 (când s-a înregistrat

dreptul de proprietate publică în cadrul înregistrării masive) și nu a fost stins nici

pînă în prezent.

Astfel, chiar dacă dreptul de proprietate asupra terenului în cauză nu s-a

înregistrat în registrul cadastral, valabilitatea dreptului apărut în anul 1937, care

se garantează de art.59 al. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile Nr.

1543/1998.

Aceeași apreciere arbitrară instanța de apel a dat-o și altui act important ce

confirmă dreptul recurentului asupra terenului - adeverința pentru dreptul de a

stăpâni clădiri nr. 3012 din 30 octombrie 1952 eliberat de Sovetul Orășenesc al

Deputaților Truditorilor din Chișinău.

În această adeverință s-a indicat că imobilul de pe str. Stroitelei cu nr.22 este

înregistrat în Biroul recensământului tehnic al or. Chișinău după Blanari Iacov

Mihail și Blanari Alexandra Chirii cu dreptul de proprietate individuală asupra

clădirii de casă cu sectorul de pământ cu suprafața de 2254 m.p. în decizie

instanța de apel indică că “Blanari Iacov era proprietarul construcțiilor amplasate

pe terenul cu suprafața de 2254 m.p., în adeverință nefiind executate mențiuni că

anume o asemenea suprafața a fost atribuită de careva autorități publice pentru

exploatarea și deservirea imobilului enunțat.

Instanța de apel a refuzat să ia în considerare titlul de posesie și folosință

asupra terenului prezentat de recurent pe motiv că lipsesc careva mențiuni că

suprafața dată a fost atribuită în scopul exploatării și deservirii imobilului enunțat,

ceea ce este și o concluzie absurdă.

Prin adeverința nr. 3012 din 30 octombrie 1952 se atestă cert dreptul de

proprietate al lui Blanari Iacov și Blanari Alexandra asupra terenului cu suprafața

de 2254 m.p., de aceea în document nici nu putea fi menționat că terenul a fost

transmis în posesia părinților recurentului pentru exploatarea și folosința

construcțiilor, nefiind necesară transmiterea în posesie a terenului aflat deja în

proprietate.

Cu toate acestea, adeverința dată atestă că dreptul ascendenților lui Blanari

Leonid de a se folosi, dispune și poseda suprafața de 2254 m.p., care este mai

mare decât suprafața actuală a terenului cu nr. 0100408148

6

Refuzul instanței de apel de a accepta dreptul juridic valabil al recurentului

doar pe motiv că lipsesc anumite mențiuni formale, care nici nu trebuiau incluse

reieșind din esența actului juridic de dobândire a terenului și din cadrul legal în

vigoare la data emiterii adeverinței în anul 1952, submină grav principiul

securității raporturilor juridice, promovat consecvent de jurisprudența CtEDO.

Motivele formale ale instanței de apel, care stau la baza refuzului acceptării

adeverinței nr. 3012 din 30 octombrie 1952 ca proba dreptului recurentului la

întreaga suprafața a terenului cu nr.0100408148, nici nu au fost invocate de către

autoritatea publică locală, și, născute de instanța de apel, reprezintă un pretext

formal de a anihila pe cale nelegitimă dreptul recurentului asupra terenului - ceea

ce evident afectează legalitatea deciziei primite

Astfel, la examinarea cererii depuse la Consiliul mun. Chișinău privind

efectuarea lucrărilor de inventariere a terenului aferent casei sale organele

autorității publice locale, iar ulterior instanțele judecătorești la examinarea

prezentului litigiu, erau obligate să ia în considerare documentele confirmative

ale recurentului privind titlu de deținere a terenului dat și fără necesitatea

recurentului de a contesta deciziei Primăriei municipiului Chișinău nr. 29/14-5

din 26.12.2002.

Aceste acte doveditoare atestă dreptul de proprietate ca nu este încetat/stins

pînă în prezent și răstoarnă cert dreptului prezumtiv al autorității publice locale

stabilit în urma înregistrării masive. Nu există nicio normă juridică care ar afecta

forța juridică a acestor documente, care deși sunt întocmite zeci de ani în urma, își

mențin valabilitatea.

Prin urmare, poziția instanței de judecată de a apăra drepturile valabile ale

recurentului asupra terenului în cauză doar pe motivul necontestării de acesta a

deciziei Primăriei municipiului Chișinău nr. 29/14-5 din 26.12.2002 este vădit

ilegală și denotă aplicarea neconformă a legislației materiale.

Recurentul ca deținător al terenului vizat nu a încălcat nicio normă sau

obligațiune legală ca să fie putea sancționat cu stingerea dreptului de proprietate,

neavând nici obligația conform legii de a contesta decizia Primăriei din a. 2002,

care a stabilit conform art. 6/1 Cod Funciar dreptul provizoriu pînă la

identificarea deținătorului de teren sau pînă la declararea bunului fără stăpân.

Concluzia instanței de apel în această parte privind “suprafața de maxim

0,07 ha” este vădit eronată, întrucât ipoteza din art.11 Cod Funciar care prescrie

limitele suprafeței terenurilor atribuite de cel mult 0,07 ha vizează “familiile nou-

formate”, așa cum se prevede în al doilea alineat al articolului 11 Cod Funciar, și

această ipoteză nu are nimic comun cu situația recurentului.

Recurentul pretinde la realizarea drepturilor sale prin prisma primului alineat

din art.11 Cod Funciar, care prevedea trecerea în proprietatea cetățenilor a

sectoarelor de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li s-au

atribuit în conformitate cu legislația.

Având actele de atribuire conforme legislației - contractul de vânzare-

cumpărare din anul 1937 și adeverința din anul 1952, în sensul primului alineat

art.11 Codul Funciar recurentul susține că are dreptul la toata suprafața atribuită

anterior, iar limită de suprafața de maxim 0,07 ha evident nu-i este aplicabilă,

fiind invocată de instanța în mod vădit eronat de către instanța de apel.

7

Un alt argument al instanței de judecată precum că cadrul legal nu ar

incumba în sarcina autorității publice locale obligația de a audia persoana care a

depus cererea de privatizare a terenului aferent casei de locuit, contravine art. 94,

95 Cod Administrativ, mai ales în cazul recurentului, care a fost supus unui act

administrativ defavorabil în urma divizării întregii suprafețe a terenului aferent

casei sale în trei loturi de teren, două dintre care s-au declarat proprietatea

municipală

Decizia adoptată de Consiliul Mun. Chișinău așa și nu conține motivarea pe

marginea argumentelor invocate de recurent, fapt care contravine art. 118 al.3

Cod Administrativ, însă acest fapt a fost ignorat de instanța de apel.

Instanța de apel nu a examinat și nu s-a expus privitor la încălcarea de către

Consiliul mun. Chișinău a Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare

municipale, prin adoptarea unei decizii privind divizarea terenului aferent casei

de locuit al recurentului în lipsa acordului recurentului.

Pct. 68 din Regulamentul dat prevede că “autoritatea administrației publice

locale decide separarea terenurilor aferente caselor de locuit doar în cazul în care

terenul este divizibil, în baza propunerii (soluției) specializate în urbanism,

acordului semnat de părți și autentificat notarial. în cazuri litigioase, inclusiv

asupra cotei-părți de teren, la cererea persoanelor interesate, decide instanța de

judecată în modul stabilit de lege.

Dispunerea divizării pe cale extrajudiciară, autoritatea publică locală și-a

depășit propriile competențe, comițând o ilegalitate clară și din acest punct de

vedere: hotarele loturilor de teren formate, servitutea instituită au fost stabilite în

mod unilateral și au afectat interesele recurentului, fără un temei juridic.

Recurentul a susținut că, neaplicarea de către instanța de apel a pct. 68 din

Regulamentul privind gestionarea resurselor funciare municipale constituie un

viciu esențial al decizie.

La 18 ianuarie 2024, Draguțan Olga a depus recurs suplimentar împotriva

deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii depusă de Blanari Leonid.

La 18 ianuarie 2024 Draguțan Olga a depus cerere privind înlocuirea părții

în proces în temeiul art.70 Cod de procedură civilă. A solicitat dispunerea

înlocuirii reclamantului Blanari Leonid cu moștenitorii stabiliți conform

certificatului de moștenitor nr.1-242 din 17.10.2023 și anume Blanari Valentina,

Draguțan Olga și Luțic Cristina.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2024, s-a admis

cererea depusă de Draguțan Olga, cu privire la înlocuirea lui Blanari Leonid cu

succesorii săi în drepturi Blanari Valentina, Draguțan Olga și Luțic Cristina.

S-a înlocuit Blanari Leonid, decedat la 12 februarie 2023, cu succesorii în

drepturi Blanari Valentina, Draguțan Olga și Luțic Cristina.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

8

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia în prezenta cauză de contencios

administrativ la 25 ianuarie 2023.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat la adresa de

e-mail a avocatului recurentului, Perebicovscaia Maria copia dispozitivului

deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău la 26 ianuarie 2023, iar

decizia motivată la 31 ianuarie 2023, fapte confirmate prin extrasele din poșta

electronică, anexate la dosar (f.d.19/20, Vol. II).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul este depus în conformitate cu dispozițiile art. 245 Cod administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul inițial și recursurile suplimentare

depuse de Blanari Leonid și Draguțan Olga, în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ,

în special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse

la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea temeiurilor admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului

administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01

septembrie 2023), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu

admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca

atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ (în

vigoare până la 01 septembrie 2023), recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control

de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

9

al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023).

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Blanari

10

Leonid, înlocuit de succesorii săi în drepturi Blanari Valentina, Draguțan Olga și

Luțic Cristina.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Blanari Leonid, înlocuit de succesorii săi în drepturi

Blanari Valentina, Draguțan Olga și Luțic Cristina, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

Dosarul nr. 3ra–266/23

2-2-20101628-01-3ra-13032023

11

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând cererea depusă de Draguțan Olga privind suspendarea examinării

cauzei de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Blanari Leonid (înlocuit de succesorii săi în drepturi Blanari Valentina,

Draguțan Olga și Luțic Cristina) împotriva Consiliului municipal Chișinău, terț

Agenția Servicii Publice privind anularea actului administrativ individual

defavorabil,

c o n s t a t ă:

La 18 august 2020, Blanari Leonid a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, persoană terță Agenția Servicii Publice

privind anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/13-11 din 10 iunie

2020 „Cu privire la transmiterea în proprietate privată a terenului din str.

Constructorilor, 22, dlui Leonid Blanari”.

Prin hotărârea din 04 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Prin decizia din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul depus de Blanari Leonid și s-a menținut hotărârea din 04 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 23 februarie 2023 Leonid Blanari, reprezentat de avocatul Perebicovscaia

Maria a depus recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

recurate și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 18 ianuarie 2024, Draguțan Olga a depus recurs suplimentar împotriva

deciziei din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii depusă de Blanari Leonid.

La 18 ianuarie 2024 Draguțan Olga a depus cerere privind înlocuirea părții în

proces în temeiul art.70 Cod de procedură civilă. A solicitat dispunerea înlocuirii

reclamantului Blanari Leonid cu moștenitorii stabiliți conform certificatului de

moștenitor nr.1-242 din 17.10.2023 și anume Blanari Valentina, Draguțan Olga și

Luțic Cristina.

12

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2024, s-a admis

cererea depusă de Draguțan Olga, cu privire la înlocuirea lui Blanari Leonid cu

succesorii săi în drepturi Blanari Valentina, Draguțan Olga și Luțic Cristina

S-a înlocuit Blanari Leonid, decedat la 12 februarie 2023, cu succesorii în

drepturi Blanari Valentina, Draguțan Olga și Luțic Cristina.

La 13 iunie 2024, Draguțan Olga a depus cerere prin care a solicitat

suspendarea examinării cauzei.

În motivarea cererii de suspendare a indicat că, este strict necesară

suspendarea, deoarece pe rolul Judecătoriei Chișinău se află cauza civilă intentată

de Draguțan Olga și Luțic Cristina împotriva Consiliului mun. Chișinău privind

rectificarea datelor Registrului bunurilor imobile privind terenul cu nr. cadastral

0100408148.

Astfel, la moment există o cauză conexă cu prezenta cauză și rezultatele

cauzei conexe vor influența direct prezentul litigiu, întrucât emiterea actului

administrativ, contestat în acuză, este bazat pe faptul că ar fi proprietar

necondiționat și exclusiv al terenului dat și nu ar avea nevoie de acordul

proprietarilor casei de locuit de pe teren, pentru dispunerea divizării terenului.

Obiectul acțiunii în rectificare depusă la 31 mai 2024, vizează radierea

dreptului de proprietate al Consiliului mun. Chișinău asupra terenului.

Respectiv, prin acțiunea dată este pusă în discuție însuși dreptul de

proprietate asupra terenului, înregistrat anterior după Consiliului mun. Chișinău,

în temeiul deciziei nr. 29/14-5 din 26 decembrie 2002, iar eventuala admitere a

acțiunii în rectificare și radiere dreptului de proprietate, ridică dubii privind

legalitatea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.7/13 din 10 iunie 2020.

Studiind cererea depusă de Draguțan Olga privind suspendarea examinării

cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea

înaintată urmează a fi respinsă din următoarele motive.

În conformitate cu art. 261 lit. h) din Codul de procedură civilă la cererea

participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda

procesul în cazul în care cauza nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei

alte cauze conexe.

Recurenta Draguțan Olga a depus cerere de suspendarea a cauzei de

contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Blanari Leonid (înlocuit de succesorii săi în drepturi Blanari Valentina, Draguțan

Olga și Luțic Cristina) împotriva Consiliului municipal Chișinău, terț Agenția

Servicii Publice privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

invocând ca temei de drept prevederile art. 261 lit. h) din Codul de procedură

civilă.

Drept motiv, a invocat că prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 07 iunie 2024, în temeiul art. 168 Cod de procedură civilă, s-a pus pe

rolul instanței cauza civilă, intentată la acțiunea depusă de Draguțan Olga și Luțic

Cristina împotriva Consiliului municipal Chișinău privind rectificarea datelor din

Registrul bunurilor imobile. Cauza civilă a fost fixată pentru data de 12 noiembrie

2024, ora 12:30.

Astfel, în opinia recurentei cauza respectivă este conexă cu prezenta acuză,

iar soluționarea cauzei de față depinde de soluția ce se va da în cauza ce face

13

obiectului privind rectificarea datelor din Registrul bunurilor imobile, respectiv ,

va influența direct prezentul litigiu.

Analizând motivele expuse în cererea cu privire la suspendarea examinării

cauzei, Completul de judecată reține că, acestea nu conțin argumente justificative

care ar confirma necesitatea admiterii acestora, fapt ce impune respingerea ei.

Or, cauza civilă, depusă de Draguțan Olga și Luțic Cristina împotriva

Consiliului municipal Chișinău privind rectificarea datelor din Registrul bunurilor

imobile abia a fost pusă pe rolul instanței, iar prezentul litigiul se examinează deja

în faza de recurs.

Instanța de recurs reține că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 261

lit. h) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 269-270 din Codul de procedură civilă și art. 195 Cod

administrativ Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se respinge cererea depusă de Draguțan Olga privind suspendarea

examinării cauzei de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Blanari Leonid (înlocuit de succesorii săi în drepturi Blanari

Valentina, Draguțan Olga și Luțic Cristina) împotriva Consiliului municipal

Chișinău, terț Agenția Servicii Publice privind anularea actului administrativ

individual defavorabil.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

14