2ra-2199/14 — Constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut

dosarul nr.2ra-2199/14 prima instanţă: G.Bivol instanţa de apel: L.Bulgac, N.Craiu, M.Guzun ÎNCHEIERE 10 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valentina Clevadî, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Edu Cristian şi Edu Tatiana, reprezentînd legal şi interesele Anei Edu şi Edu Alexei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Tatiana Edu împotriva lui Cemortan Valerian cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut şi acţiunea reconvenţională înaintată de către Cemortan Valerian împotriva Tatianei Edu, Edu Simion, Edu Elizaveta, Edu Ana, Edu Alexei şi Edu Cristian cu privire la încasarea datoriei şi dobânzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Cemortan Valerian şi casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 05 noiembrie 2013, prin care acţiunea Tatianei Edu a fost admisa, iar cererea reconvenţională a lui Cemortan Valerian a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 19 noiembrie 2008, Edu Tatiana s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva lui Cemortan Valerian cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat, că la 29.08.1997, sub nr.586, Oficiul Stării Civile Chişinău a înregistrat în Registrul de stare civilă căsătoria reclamantei cu Edu Sergiu. În timpul căsătoriei, soţul a agonisit pentru familie bunuri, majoritatea cărora sunt alcătuite din părţi sociale şi acţiuni pe care le deţinea în calitate de asociat sau acţionar în mai multe societăţi comerciale. La rândul lor, aceste societăţi comerciale deţin şi ele părţi sociale şi acţiuni în calitate de asociat şi acţionar în alte societăţi comerciale, care, împreună cu primele dispun de active considerabile. Susţine reclamanta, că în perioada anilor 2006-2008, soţul ei a devenit ţinta unui atac de raideri.

Fiind persecutat tendenţios în diferite instanţe, inclusiv instanţe judecătoreşti, la 18.04.2008, în semn de protest faţă de ilegalităţile admise în activitatea lor de către mai multe instanţe în rezultatul cărora a fost privat de libertate şi ulterior condamnat, soţul reclamantei s-a aruncat de la etajul III al Judecătoriei Râşcani, mun.Chişinău, În consecinţă, la 24.04.2008, a decedat. Menţionează reclamanta că la 29.04.2008, notarul privat E. Constantinescu a deschis dosarul succesoral nr.269022/22, în temeiul deciziei de refuz nr.291/273 din 31.07.2008, notarul i-a refuzat reclamantei în eliberarea certificatului de coproprietar în averea comună dobândită în timpul căsătoriei cu defunctul S.Edu şi în numirea custodelui asupra averii succesorale rămase după decesul acestuia şi care necesită a fi administrată.

Facînd cunoştinţă cu decizia dată, indică reclamanta că a aflat despre faptul că V. Cemortan se pretinde a fi creditor al soţului reclamantei, invocând o creanţă în mărime de 150 000 dolari SUA. Complementar, primind citaţia din 03.11.2008, susţine reclamanta că a aflat despre faptul, că V.Cemortan a acţionat în judecătoria Centru mun.Chişinău pe notarul privat E. Constantinescu şi pe toţi succesorii legali, inclusiv pe reclamantă şi pe copii ei, Edu Alexei şi Edu Ana, solicitând numirea în calitate de custode pe cetăţeanul Gancear Sergiu. Făcând cunoştinţă cu cererea de chemare în judecată şi cu actele care o însoţesc, reclamanta a constatat că V. Cemortan se pretinde a fi creditor faţă de soţul reclamantei în temeiul unui înscris întitulat „Recipisă” datat cu 26.11.2007.

Conform înscrisului, Edu Sergiu şi-a asumat obligaţia să restituie pîrîtului V. Cemortan suma de 150 000 dolari SUA. Consideră reclamanta că respectivul înscris are un conţinut incert şi nu atestă faptul, că S.Edu ar fi primit de la V. Cemortan suma pretinsă de ultimul. Mai mult decît atât, înscrisul este în copie şi conţine corectări care pun la îndoială existenta acestuia. Plus la aceasta, în perioada 06.02.2007-12.10.2007, soţul reclamantei s-a aflat sub arest preventiv, iar în perioada 12.10.2007-19.10.2007, s-a aflat în arest la domiciliu, la el aveau acces doar avocaţii şi rudele. Mai menţionează reclamanta, că în perioada cât au convieţuit împreună cu soţul, dînsa nu l-a cunoscut pe V. Cemortan şi nici nu a cunoscut despre vreo datorie a soţului faţă de ultimul, iar sume băneşti în aşa mărime familia reclamantei nu a avut niciodată.

Faptul transmiterii banilor către S.Edu nu este confirmat, astfel, consideră reclamanta că, pretenţiile lui V. Cemortan sunt nejustificate. Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a înaintat o cerere suplimentară, prin care a concretizat motivele de drept, facînd referire la art. 199(2), art.210, art.322(l), art. 321, art.207(l), art.216, art.217(l), art.220(l) şi art.221(l) Cod Civil al RM. Cere Edu Tatiana, constatarea nulităţii actului juridic exteriorizat prin înscrisul întitulat „Recipisă” datat cu 26.11.2007, în temeiul căruia V. Cemortan se pretinde a fi creditor faţă de soţul Tatianei Edu, Edu Sergiu, invocînd o datorie în mărime de 150 000 dolari SUA. La 14 decembrie 2009, Cemortan Valerian s-a adresat în judecată cu o cerere reconvenţională, care a fost ulterior concretizată(f.d.

71-72, 117-118 vol.I, 137-138 vol.II, f.d.

26-30, 61-65 vol.IV), solicitând încasarea de la Edu Tatiana, Edu Ana, Edu Alexei, Edu Cristian, Edu Simion şi Edu Elizaveta, a datoriei în sumă de 150000 dolari SUA, ce rezultă din contractul de împrumut încheiat între V. Cemortan şi S.Edu la 20.11.2007, încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 113 183 dolari SUA, convertiţi în lei la data executării hotărârii, compensarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 10 000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 50000 lei, din contul cotelor-părţi ale capitalului social rămas după decesul lui S.Edu din societăţile comerciale în care a fost fondator, precum şi a bunurilor înregistrate după S.Edu, şi anume, întreprinderea Alimentaţiei Publice Cafeneaua „Mămăliguţa” S.A., unde S.Edu deţinea 45124 de acţiuni cu valoarea de 1 leu fiecare acţiune, SRL „Valurile Albe”, înregistrată la 10.04.2000, capitalul social a lui Edu Sergiu fiind 366532 lei, SRL ”Sturion-Com”, capitalul social a lui S.Edu fiind de 1613434 lei, întreprinderea Mixtă „Apă Bună”, capitalul social a lui S.Edu fiind de 869 950 lei.

În motivarea acţiunii reconvenţionale, a invocat V. Cemortan că, la 20.11.2007, S.Edu s-a adresat la el cu rugămintea de a-i împrumuta suma de 150000 dolari SUA, invocând drept motiv existenţa unor datorii faţă de alte persoane. Indică V. Cemortan că fiind în relaţii de încredere şi stimă reciprocă, în urma conlucrării cu S.Edu în perioada anilor 1994-2008, a acceptat să-i împrumute acestuia suma de bani cerută, fără a avea dubii în privinţa restituirii împrumutului, ultimul fiind un om de afaceri cu venituri impunătoare. Astfel, menţionează reclamantul că la data de 26.11.2007, în oficiul lui S.Edu, situat în mun. Chişinău, bd. Decebal, 72, V.Cemortan a transmis primului suma de 150000 dolari SUA, totodată, fiind întocmită recipisa, potrivit căreia S.Edu a primit suma de 150000 dolari SUA şi s-a obligat să ramburseze împrumutul pînă la 15.03.2008.

Precizează reclamantul că recipisa a fost semnată personal de către S.Edu. La data de 24.04.2008, S.Edu a decedat, iar în legătură cu acest fapt, la data de 17.07.2008, V.Cemortan s-a adresat cu cerere la notarul care a deschis procedura succesorală asupra patrimoniului defunctului S.Edu, prin care a cerut să fie inclus în rândul creditorilor. Menţionează reclamantul că recipisa din 26.11.2007, care confirmă transmiterea sumei împrumutului, a fost contestată de către T.Edu prin acţiunea iniţială. În context, indică reclamantul că potrivit Raportului de Expertiză nr.428 din 26.02.2010, s-a stabilit, că textul din recipisa este scris de S.Edu, iar textul din recipisa este scris de una şi aceiaşi persoană.

Aşadar, se susţine, s-a constatat cu certitudine că, recipisa din 26.11.2007 a fost scrisă şi semnată de către defunctul Edu Sergiu, iar, întrucât Edu Sergiu a decedat, există pericolul că datoria nu va putea fi rambursată, din motiv că succesorii profită de situaţia incertă la momentul deschiderii succesiunii şi îşi atribuie samavolnic bunurile. Prin încheierea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 18.11.2010, au fost atraşi în calitate de copîrîţi, în cererea reconvenţională înaintată de V.Cemortan, următoarele persoane: - minorii Edu Ana şi Edu Alexei, ambii reprezentaţi de Edu Tatiana; - minorul Edu Cristian, reprezentat de Edu Galina, Edu Simion şi Edu Elizaveta(f.d.181 vol.I). Prin încheierea aceleiaşi instanţe din 28.09.2011 au fost atraşi în proces, în calitate de intervenienţi accesorii, Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sectorul Rîşcani mun.Chişinău şi Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului sectorul Buiucani mun.Chişinău (f.d.

118 vol.II). Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 05 ianuarie 2012, cererea de chemare în judecată depusă de Edu Tatiana împotriva lui Cemortan Valeriu şi cererea reconvenţională înaintată de Cemortan Valeriu către Tatianei Edu, intervenienţi accesorii „Valurile Albe”, SRL, „Sturion-Com” SRL şi „Mămăliguţa” SA, Edu Galina, Edu Cristian, Edu Ana, Edu Alexei, Edu Simion, Edu Elizaveta, au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Hotărîrea, în partea în care a fost respinsă cererea lui Valerian Cemortan către Tatiana Edu privind încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere, a cheltuielilor de judecată şi transmiterea în capitalul social ce a aparţinut lui S.Edu, a fost casată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2012, fiind dispusă admiterea cererii reconvenţionale.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03.10.2012, decizia Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2012, a fost casată integral cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de fond. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28.02.2012, au fost atraşi în proces, în calitate de intervenienţi accesorii, SRL „Apă Bună”, SRL „Valurile Albe”, SRL „Sturion –Com”, S.A.”Mămăliguţa” (f.d.52-53 vol. II). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 05 noiembrie 2013, acţiunea depusă de Tatiana Edu împotriva lui Valerian Cemortan a fost admisă, iar cererea reconvenţională înaintată de Valerian Cemortan împotriva Tatianei Edu, intervenienţi accesorii „Valurile Albe”, SRL, „Sturion-Com” SRL şi „Mămăliguţa” SA, Edu Galina, Edu Cristian, Edu Ana, Edu Alexei, Edu Simion, Edu Elizaveta, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu respectiva hotărîre, la 19 noiembrie 2013, Cemortan Valerian a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii iniţiale şi admiterea cererii reconvenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, apelul declarat de Cemortan Valerian a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 05 noiembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care: S-a respins ca neîntemeiată acţiunea înaintată de Edu Tatiana împotriva lui Cemortan Valerian privind constatarea nulităţii absolute a contractului de împrumut încheiat între Valerian Cemortan şi Edu Sergiu la data de 26 noiembrie 2007. S-a admis cererea reconvenţională înaintată de Cemortan Valerian împotriva Tatianei Edu, Edu Simion, Edu Elizaveta, Edu Ana, Edu Alexei şi Edu Cristian privind încasarea datoriei şi dobânzii de întîrziere.

S-a încasat, în mod solidar, de la moştenitorii legali ai defunctului Sergiu Edu, şi anume, de la Edu Tatiana, Edu Simion, Edu Elizaveta, Edu Ana, Edu Alexei şi Edu Cristian în beneficiul lui Cemortan Valerian datoria în suma de 150 000 (una sută cincizeci mii) dolari SUA, ce rezultă din contractul de împrumut încheiat între Valerian Cemortan şi Edu Sergiu la data de 26 noiembrie 2007 şi dobînda de întîrziere aferentă contractului nominalizat, în sumă de 113 183 (una sută treisprezece mii una sută optzeci şi trei) dolari SUA, în total suma de 263 183 (două sute şaizeci şi trei de mii una sută optzeci şi trei) dolari SUA, convertiţi în monedă naţională la data executării hotărîrii.

S-a dispus ca datoria în suma nominalizată să fie încasată prin: -urmărirea acţiunilor în număr de 45124 (patruzeci şi cinci de mii una sută douăzeci şi patru), cu valoarea nominală de 1 leu fiecare acţiune, deţinute de defunctul Edu Sergiu în Societatea pe acţiuni întreprinderea Alimentaţiei Publice Cafeneaua „Mămăliguţa” S.A., MD14MAMA105; -urmărirea cotei-părţi sociale în mărime de 366532 (trei sute şaizeci şi şase de mii cinci sute treizeci şi doi) lei, deţinută de defunctul Sergiu Edu în capitalul social al Societăţii cu răspundere limitată „Valurile Albe”, cod fiscal 1002600052282; -urmărirea cotei-părţi sociale în mărime de 1613434 (un milion şase sute treisprezece mii patra sute treizeci şi patru) lei, deţinută de defunctul Sergiu Edu în capitalul social al societăţii cu răspundere limitată SRL „Sturion-Com”, cod fiscal 1003600150543. -urmărirea cotei-părţi sociale în mărime de 869950 (opt sute şaizeci şi nouă de mii nouă sute cincizeci) lei, deţinută de defunctul Sergiu Edu în capitalul social al întreprinderii mixte „Apă Bună”, cod fiscal 1003600033103. S-a încasat de la Edu Tatiana, Edu Simion, Edu Elizaveta, Edu Ana Edu Alexei şi Edu Cristian, în mod solidar, în beneficiul lui Cemortan Valerian cheltuielile de judecată: taxa de stat în sumă de 10 000 (zece mii) lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 50 000 (cincizeci de mii) lei,

în total suma de 60 000(şaizeci de mii) lei. La 21 mai 2014, Edu Tatiana, reprezentînd legal şi interesele Anei Edu şi Edu Alexei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe şi dispunerea întoarcerii executării deciziei instanţei de apel, în partea executată. În motivarea recursului, recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurenta că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material şi procedural, şi anume: nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată; a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată; a fost interpretată în mod eronat legea, precum şi alte încălcări.

Astfel indică recurenta că nu au fost aplicate prevederile art. 195, 196 (3), 199 (1) şi (2), 207, 216, 217 (1), 220 (1) Cod Civil. Mai indică recurenta că prin prisma prevederilor 201 Cod Civil, iar în fapt prin ignorarea şi neaplicarea acestora, instanţa de apel nu a constatat dacă a fost încheiat în realitate actul juridic pretins de Intimat, ca fiind valabil. Instanţa de apel, a constatat existenţa creanţei intimatului, bazîndu-se doar pe dubioasa recipisă din 26.11.2007 şi pentru a constata valabilitatea ei a reţinut unica probă - raportul de expertiză. Totodată, în continuarea ideilor expuse supra, indică recurenta că unica normă materială legală pentru dispunerea încasării banilor din contul recurentei şi altor persoane, pe care instanţa de apel a reţinut-o, sunt prevederile art. 572 Cod Civil.

În speţă ar fi vorba de un pretins raport de împrumut, care impune verificarea legalităţii lui prin prisma normelor legale cu privire la obligaţii, cu privire la contract (încheierea, executarea, etc.), cu privire la raportul obligaţional de împrumut. Deşi a abordat raportul dintre intimat şi Edu Sergiu ca fiind un contract de împrumut, instanţa de apel nu a indicat nici o normă care reglementează această relaţie sinalagmatica şi nu a constatat prin probe concludente şi pertinente existenţa elementelor de bază ale împrumutului – transmiterea - predarea banilor dintre Edu Sergiu şi intimat, iar dispunînd încasarea sumelor din contul acţiunilor şi părţilor sociale, ce au aparţinut defunctului Edu Sergiu, instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile şi rigorile de la art. 88 alin. (1), 103,117 (1), 125 Cod de Executare al RM.

Complementar, indică recurenta că motivînd soluţia adoptată, instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile de la art. 151-152 Cod Civil şi nu a aplicat prevederile art. 153 Cod Civil. De asemenea, invocă recurenta că de către instanţa de apel au fost admise pretenţiile din acţiunea reconvenţională, care de către intimat nu au fost formulate ori concretizate la faza examinării pricinii în prima instanţă. La 23 mai 2014, Edu Cristian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe şi dispunerea întoarcerii executării deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului, recurentul au invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

În special, invocă recurentul că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material şi procedural şi anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea, precum şi alte încălcări. Astfel indică recurentul că nu sunt aplicate corespunzător prevederile coroborate din art. art. 195, 196 (3), 199, 201, 207, 216, 217(1), 220 (1), 221, 679, 704, 867 (1) CC RM. Consideră recurentul să precizeze că în perioada de referinţă, Edu Sergiu era psihic vulnerabil, era la evidenţa medicilor psihiatri şi nu se poate vorbi obiectiv despre existenţa discernământului deplin.

Menţionează recurentul că instanţa de apel dispune încasarea pretinselor datorii în beneficiul lui Cemortan Valerian de la Edu Tatiana, Edu Simion, Edu Elizaveta, Edu Ana, Edu Alexei şi Edu Cristian, în mod solidar, deşi nici în cererea iniţială, nici ulterior, în cererile de concretizare intimatul nu a formulat cerinţa de a incasa în mod solidar de la toţi cei vizaţi în decizia contestată, care pe dosar au calitate de intervenienţi accesorii, pîrîtă fiind doar Edu Tatiana. Indică recurentul că potrivit art.372 alin. (3), în apel nu se poate schimba calitatea procedurală a părţilor, temeiul sau obiectul acţiunii şi nici nu pot fi înaintate noi pretenţii. În context, instanţa de apel printr-o justificare ilegală de a încasa solidar sumelor enorme de la „succesorii legali ai defunctului S. Edu”, inclusiv de la Edu Cristian, interpretează eronat art. art. 1444 ,1516 (3) CC RM.

Suplimentar la ilegalităţile descrise mai sus, reţine recurentul că, instanţa de apel, şi-a asumat arbitrar nu doar competenţele unui notar, ci şi ale unui executor judecătoresc, contrar procedurilor legale. Mai indică recurentul că instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile de la art. 151-152 Cod Civil şi nu a aplicat revederile art. 153 Cod Civil. La 01 iulie 2014, Cemortan Valerian a depus referinţă împotriva recursului declarat de Edu Cristian, solicitînd respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. Menţionează intimatul în acest sens, că decizia recurată este legală şi întemeiată, iar argumentele şi temeiurile invocate în recurs sunt nefondate şi declarative.

Consideră intimatul că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii au fost pe deplin constatate, elucidate şi dovedite cu probe veridice şi suficiente. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursurilor, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel apreciind corect normele de drept material. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererile de recurs sunt declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererilor şi casarea deciziei instanţei de apel.

La fel, instanţa de recurs nu a putut constata încălcări comise de către instanţa de apel, care s-ar încadra în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă. Respectiv, Colegiul menţionează că instanţa de apel corect a soluţionat prezenta cauză, corect a apreciat probele anexate la dosar, precum şi nu s-a stabilit vreo eroare a instanţei ierarhic inferioare care ar încălca drepturile şi libertăţile recurenţilor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursurilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Edu Cristian şi Edu Tatiana, reprezentînd legal şi interesele Anei Edu şi Edu Alexei ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, Dispune Recursurile declarate de Edu Cristian şi Edu Tatiana, reprezentînd legal şi interesele Anei Edu şi Edu Alexei se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală