2rc-425/14 — Constatarea faptului cu valoare juridică

dosarul nr.2rc-425/14 prima instanţă: M. Ciugureanu DECIZIE 09 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru examinând recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova, societăţii pe acţiuni „Parcul de autobuze din Bălţi”, Întreprinderii de Stat „Cadastru” şi Grincu Olesi, în pricina la cererea administratorului insolvabilităţii Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico – Experimentală Codrul” cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, prin care cererea administratorului insolvabilităţii Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico – Experimentală Codrul” a fost admisă, c o n s t a t ă Administratorul insolvabilităţii Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico – Experimentală Codrul” s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere prin care a solicitat instanţei de a constata dreptul de gestiune al ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” asupra următoarelor bunuri imobile: - nr. cadastral 0131124393 cu suprafaţa de 1,0527 ha; - nr. cadastral 0131124394 cu suprafaţa de 0,2628 ha; - nr. cadastral 0131124300 cu suprafaţa de 2,4652 ha; - nr. cadastral 0131124299 cu suprafaţa de 1,1438 ha;

- nr. cadastral convenţional 0131200528 (situat în sectoarele cadastrale nr: 0131201, 0131202, 0131203, 0131204, 0131205, 0131206) cu suprafaţa de 730,5207 ha; - nr. cadastral convenţional 0131200529 (situat în sectorul cadastral 0131205) cu suprafaţa de 17,3639 ha; - nr. cadastral 0131203001 cu suprafaţa totală de 28,66 ha; - de a obliga Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala ÎS „Cadastru” să radieze menţiunile privind grevarea în favoarea ÎS „Institutul pentru Cercetări în Pomicultură” şi IP „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare” şi să înregistreze ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” ca gestionar asupra bunurilor imobile sus-indicate precum şi de a dispune ÎS „Cadastru” să efectueze menţiunile respective, după care efectele încheierii nr.2c- 156/13 din 07.03.2014 să fie menţinute.

În motivarea cererii a invocat ÎS „Staţiunea Tehnologico - Experimentală Codrul” că este succesor a mai multor entităţi juridice. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, cererea administratorului insolvabilităţii ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” a fost admisă. S-a constatat dreptul de gestiune al ÎS „Staţiunea Tehnologico - Experimentală Codrul” (IDNO: 1008600059490) asupra următoarelor bunuri imobile: nr.cad: 0131124.393 cu suprafaţa de 1,0527 ha; nr.cad: 0131124.394 cu suprafaţa de 0,2628 ha; nr.cad: 0131124.300 cu suprafaţa de 2,4652 ha; nr.cad: 0131124.299 cu suprafaţa de 1,1438 ha; nr.cad: 0131203.001 cu suprafaţa totală de 28,66 ha; nr.cad.convenţional: 0131200528 atribuit de Primăria or.

Codru conform titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 0131200528 din 21.06.2001 (situat în sectoarele cad. nr: 0131201, 0131202, 0131203, 0131204, 0131205, 0131206) cu suprafaţa de 730,5207 ha; nr.cad. convenţional: 0131200529 atribuit de Primăria or. Codru conform titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 0131200529 din 21.06.2001 (situat în sectorul cadastral 0131205) cu suprafaţa de 17,3639 ha; A fost obligat Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala ÎS „Cadastru” să radieze menţiunile privind grevarea în favoarea ÎS „Institutul pentru Cercetări în Pomicultură” şi IP „Institutul Ştiinţifico - Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare” şi să înregistreze ÎS „Staţiunea Tehnologico - Experimentală Codrul” ca gestionar asupra bunurilor imobile indicate în pct.2 al prezentei încheieri.

Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala ÎS „Cadastru a fost obligat să efectueze înscrierile conform prezentei încheieri, după care efectele încheierii Curţii de Apel Chişinău nr.2c-156/13 din 07.03.2014 se vor menţine. La 06 mai 2014, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului şi casarea actului judecătoresc cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea administratorului insolvabilităţii ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul”. În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală şi neîntemeiată.

Indică recurentul, în acest sens, că terenurile asupra cărora s-a pronunţat instanţa de judecată, fac parte din domeniul public al statului a căror apartenenţă la domeniul public al statului se deduce atît din prevederile art. 4 alin. (1) Legea nr. 91 – XVI din 05 aprilie 2007, privind terenurile proprietate publică şi delimitate lor, cît şi din Legea nr. 668 – XIII din 23.11.1995. Subliniază recurentul că potrivit prevederilor art. 2 alin. (5) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitate lor, terenurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrare ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau municipale.

Darea în administrare se efectuează, după caz, prin hotărîre de Guvern, prin decizie a consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal). Mai specifică recurentul că patrimoniul care a stat la baza fondării ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” nu putea conţine şi dreptul de a administra terenurile din domeniul public al statutului, întrucît pe de o parte ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” nu este succesor al întreprinderilor şi instituţiilor care figurează în Lista din Legea nr. 668/1995, iar pe de altă parte, IP „Institutul Ştiinţifico - Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare” nu-i aparţine dreptul de a da în administrare terenurile din domeniul public al statului, drept care îl exercită exclusiv Guvernul Republicii Moldova.

Indică recurentul că potrivit art. 40 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, în conformitate cu Codul de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită (Legea nr. 668/95) şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului. În acelaşi timp, art. 2 alin. (1) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, stabileşte că terenurile din domeniul public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează: (...) b) nu pot fi supuse executării silite.

Astfel, ţinînd cont de faptul că terenurile din speţă fac parte din domeniul public al statului, consideră recurentul că instanţa de insolvabilitate, eronat şi-a întemeiat încheierea pe prevederile art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilităţii, întrucît acest articol reglementează ipoteza bunurilor din masa debitoare, iar în speţă este vorba de bunuri care nu pot face parte din masa debitoare. Mai susţine recurentul că art. 117 din Legea insolvabilităţii se aplică în cazul intentării procedurii falimentului faţă de debitor, pe cînd ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” se află în proces de restructurare. La fel, invocă recurentul că art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilităţii, se aplică doar în ipoteza bunurilor neînscrise în registrul public, iar instanţa de insolvabilitate, contrar acestei dispoziţii, a aplicat articolul faţă de bunuri înscrise în Registrul bunurilor imobile.

La 06 mai 2014, societatea pe acţiuni „Parcul de autobuze din Bălţi” a declarat recurs nemotivat împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului şi casarea actului judecătoresc. La 07 mai 2014, Întreprinderea de Stat „Cadastru” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului şi casarea actului judecătoresc cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea administratorului insolvabilităţii cînd ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul”. La 24 iunie 2014, ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” a depus referinţă la recursurile indicate mai sus, solicitînd respingerea acestora şi menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate.

Indică intimatul că încheierea instanţei de insolvabilitate este legală şi întemeiată, au fost apreciate corect circumstanţele cauze, iar recursurile declarate împotriva actului judecătoresc în cauză, sunt neîntemeiate, argumentele invocate fiind nefondate, avînd drept scop inducerea în eroare a instanţei de recurs. La 02 iulie 2014, societatea pe acţiuni „Parcul de autobuze din Bălţi” a declarat recurs desfăşurat împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, care în completarea recursului nemotivat depus la 06 mai 2014, solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii administratorului insolvabilităţii ÎS „Staţiunea Tehnologico-experimentală Codrul”, Lungu Marcel. În motivarea recursului, recurentul a invocat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală şi neîntemeiată.

Indică recurentul, în acest sens, că administratorul insolvabilităţii eronat pretinde , în cererea sa, că o întreprindere de stat poate avea „în gestiune” terenuri de stat, şi respectiv, solicitarea de constatare a dreptului de gestiune a ÎS „Staţiunea Tehnologico-experimentală Codrul” asupra mai multor terenuri este ilegală. Menţionează recurentul că potrivit pct. 22 al Hotărîrii Guvernului nr. 1451 din 24.12.2007, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, întreprinderilor de stat, terenurile agricole se atribuie întreprinderilor de stat prin hotărîre de Guvern, pregătită de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi avizată de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Mai menţionează recurentul că art. 117 al Legii insolvabilităţii, aplicat de instanţa de insolvabilitate, nu este aplicabil speţei, deoarece articolul se referă, în primul rînd, la procedura falimentului, iar ÎS „Staţiunea Tehnologico- experimentală Codrul” se află în procedura reorganizării şi în al doilea rînd, la bunurile ce nu sunt înregistrate, înregistrarea cărora poate fi efectuată în baza încheierii instanţei de insolvabilitate, în speţă, bunurile imobile litigioase sunt înregistrate în Registrul bunurilor imobile pe alte persoane juridice. Într-o altă ordine de idei, indică recurentul că potrivit art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii, dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

Complementar, susţine recurentul că probele pe care se bazează ÎS „Staţiunea Tehnologico-experimentală Codrul” nu pot fi acceptate de către instanţa de insolvabilitate. Învederează recurentul că ÎS „Staţiunea Tehnologico-experimentală Codrul” nu poate fi considerată succesor în drepturi a IP „Institutul ştiinţifico-practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare”. Conform Hotărîrii Guvernului nr. 761 din 24.06.2008, IP „Institutul ştiinţifico-practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare” a fondat ÎS „Staţiunea Tehnologico-experimentală Codrul”, dar nu s-a reorganizat în aceasta. Totodată, indică recurentul că nu au fost atrase în proces persoanele interesate. La 07 iulie 2014, Grincu Olesi a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea actului judecătoresc şi remiterea pricinii la rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală şi neîntemeiată, deoarece art. 117 al Legii insolvabilităţii, nu stabileşte exact în ce condiţii administratorul insolvabilităţii poate să înainteze în instanţa de judecată, care examinează procedura de insolvabilitate, demersuri privind constatarea deţinerii în gestiune economică bunuri imobile. Administratorul nu poate solicita aceste demersuri înaintea planului procedurii de restructurare, iar ulterior să fie înaintat un atare demers în instanţă. Consideră recurentul că art. 117 al Legii insolvabilităţii, prevede că administratorul insolvabilităţii trebuia să se adreseze cu o cerere de acest fel în instanţa de drept comun.

La 08 iulie 2014, ÎS „Staţiunea Tehnologico-experimentală Codrul” a depus referinţă la recursurile sus enumerate, prin care solicită respingerea acestora. Indică intimatul, în acest sens, că la 26 iunie 2014, a avut loc şedinţa judiciară la care prin Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost confirmat Planul procedurii de restructurare a ÎS „Staţiunea Tehnologico-experimentală Codrul”, care a fost acceptat de Adunarea creditorilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de Grincu Olesi ca depus tardiv şi de a admite recursurile declarate de SA „Parcul de autobuze din Bălţi”, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova şi ÎS „Cadastru”, să caseze încheierea instanţei de insolvabilitate şi să restituie pricina spre rejudecare.

În conformitate cu art. 427 lit. a) şi b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea precum şi să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Colegiul constată că încheierea Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 24 aprilie 2014, iar Grincu Olesi a depus recursul împotriva acesteia la 07 iulie 2014 şi, prin urmare, recursul se consideră depus peste termenul legal.

Într-o altă ordine de idei, în temeiul art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilităţii, sub aspectul prevederilor căruia a fost adoptată încheierea contestată, încheierea poate fi contestată de orice persoană interesată. SA „Parcul de autobuze din Bălţi”, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova şi ÎS „Cadastru” au declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, la 06 şi respectiv, 07 mai 2014, recursurile considerîndu-se depuse în termen.

Astfel, din materialele dosarului s-a stabilit că administratorul insolvabilităţii Întreprinderii de Stat „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere prin care a solicitat instanţei de a constata dreptul de gestiune al ÎS „Staţiunea tehnologico-experimentală Codrul” asupra bunurilor imobile: nr. cadastral 0131124393 cu suprafaţa de 1,0527 ha; nr. cadastral 0131124394 cu suprafaţa de 0,2628 ha; nr. cadastral 0131124300 cu suprafaţa de 2,4652 ha; nr. cadastral 0131124299 cu suprafaţa de 1,1438 ha; nr. cadastral convenţional 0131200528 (situat în sectoarele cadastrale nr: 0131201, 0131202, 0131203, 0131204, 0131205, 0131206) cu suprafaţa de 730,5207 ha; nr. cadastral convenţional 0131200529 (situat în sectorul cadastral 0131205) cu suprafaţa de 17,3639 ha; nr. cadastral 0131203001 cu suprafaţa totală de 28,66 ha; precum şi de a obliga Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala ÎS „Cadastru”, să radieze menţiunile privind grevarea în favoarea ÎS „Institutul pentru Cercetări în Pomicultură” şi IP „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare” şi să înregistreze ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codrul” ca gestionar asupra bunurilor imobile sus-indicate precum şi, de a dispune ÎS „Cadastru” să efectueze menţiunile respective,

după care efectele încheierii nr.2c- 156/13 din 07.03.2014 să fie menţinute. Drept rezultat, Curtea de Apel Chişinău la 24 aprilie 2014 a emis o încheiere prin care cererea administratorul insolvabilităţii ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” a fost admisă. Nefiind de acord cu actul judecătoresc, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova, SA „Parcul de autobuze din Bălţi” şi ÎS „Cadastru” au declarat recurs. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează următoarele.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) al Legea insolvabilităţii, scopul prezentei legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit. Acestea fiind citate, Colegiul învederează că satisfacerea creanţelor creditorilor este realizată din contul patrimoniului debitorului. Potrivit art. 39 alin. (1) din aceeaşi lege, masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.

Potrivit prevederilor art. 117 alin. (17) din lege, bunul din masa debitoare neînscris în registrul public se vinde numai după ce administratorul insolvabilităţii/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registrul public respectiv. Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanţei de insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare juridică. Astfel, Colegiul precizează că în conformitate cu prevederile art. 284 Cod civil, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice şi juridice determinate.

Toate bunurile persoanei fizice sau juridice fac parte componentă a patrimoniului ei. Potrivit art. 290 alin. (1) şi (2) Cod civil, dreptul de proprietate şi alte drepturi reale asupra bunurilor imobile, grevările acestor drepturi, apariţia, modificarea şi încetarea lor sînt supuse înregistrării de stat. Înregistrarea de stat a drepturilor asupra bunurilor imobile este publică.

Ţinînd cont de cele sus-citate, instanţa de recurs sesizează că din încheierea instanţei de insolvabilitate, dar şi din materialele anexate la prezentul dosar nu reiese că patrimoniul intimatului, indubitabil, ar urma să conţină şi terenurile enumerate supra, ori viceversa, se constată că terenurile aparţin domeniului public al statului şi în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (5) Legea nr. 91 – XVI din 05 aprilie 2007, privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, terenurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrare ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau municipale.

Darea în administrare se efectuează, după caz, prin hotărîre de Guvern, prin decizie a consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal). Se reţine că potrivit Anexei nr. 1 pct. 3 a Hotărîrii de Guvern nr. 761 din 24 iunie 2008, cu privire la optimizarea infrastructurii sferei ştiinţei şi inovării din sectorul agroalimentar, Întreprinderea de Stat „Institutul de Pomicultură”, Întreprinderea de Stat „Institutul de Viticultură şi Vinificaţie”, Centrul pentru Culturi Nucifere, Institutul de Tehnologii Alimentare, Subdiviziunile pentru culturi legumicole şi cartof ale Institutului de Fitotehnie „Porumbeni”, au fost supuse procedurii de reorganizare prin contopire, fiind creată Instituţia publică „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”.

Ulterior acestui proces, Instituţia publică „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare” a fondat ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul”. Potrivit pct. 2 al Hotărîrii de Guvern nr. 761 din 24 iunie 2008, cu privire la optimizarea infrastructurii sferei ştiinţei şi inovării din sectorul agroalimentar, se stabileşte că organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării, create ca rezultat al reorganizării sînt succesoare de drepturi ale profilurilor respective acreditate, pînă la expirarea termenelor de valabilitate ale certificatelor de acreditare şi vor exercita calitatea de fondatori ai staţiunilor tehnologico-experimentale, prevăzute în anexa nr.2., care la rîndul ei stabileşte, la pct. 4, că fondator al ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul” este Instituţia publică „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”.

Coroborînd cele expuse, Colegiul constată că intimatul nu a fost gestionar al terenurilor care anterior au aparţinut întreprinderilor reorganizate prin hotărîre de Guvern în IP „Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”, care a şi creat ÎS „Staţiunea tehnologico – experimentală Codrul”. În context, Colegiul menţionează că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, terenurile din domeniul public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date numai în administrare, în concesiune, în arendă sau în locaţiune în condiţiile legii; b) nu pot fi supuse executării silite; asupra lor nu se pot constitui garanţii reale; c) nu pot fi dobîndite de terţi prin uzucapiune.

Astfel, potrivit art. 40 alin (1) din Legea insolvabilităţii, nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, în conformitate cu Codul de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului. Prin urmare, Colegiul menţionează că terenurile asupra cărora intimatul a solicitat dreptul de gestiune şi radierea din Registrul bunurilor imobile a menţiunii privind grevarea, nu pot fi incluse în masa debitoare a intimatului. Mai mult ca atît, potrivit art. 40 alin. (1), (2) din Legea insolvabilităţii nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, în conformitate cu Codul de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului.

Dimpotrivă, dacă în masa debitoare există bunuri excluse din circuitul civil, administratorul insolvabilităţii notifică proprietarul lor. Acesta este obligat să ridice bunurile în termen de 30 de zile calendaristice din momentul notificării. În cazul încălcării acestui termen, proprietarul trebuie să restituie cheltuielile de întreţinere a bunurilor excluse din circuitul civil. Într-o altă ordine de idei, Colegiul reţine că potrivit art. 5 alin. (2) şi (3) al legii sus-citate, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Instanţa pe al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate circumstanţele relevante cauzei.

Rezumînd, în contextul cerinţelor legii cu privire la competenţa exclusivă a curţilor de apel ca instanţe de insolvabilitate, la examinarea recursurilor împotriva încheierilor instanţelor de insolvabilitate, instanţa de recurs, nu ar avea dreptul de a soluţiona prin decizie problema în fond, or prin aceasta, ar deroga de la prevederile legale privind competenţa exclusivă a instanţelor de insolvabilitate la judecarea în cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce ţin nemijlocit de masa debitoare. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că Grincu Olesi a depus recursul peste termenul legal acordat pentru efectuare respectivei proceduri, recursul urmează a fi respins ca depus tardiv.

Cît priveşte recursurile declarate de SA „Parcul de autobuze din Bălţi”, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova şi Întreprinderii de Stat „Cadastru”, avînd în vedere că Curtea de Apel Chişinău nu a examinat toate circumstanţele relevante cazului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea instanţei de insolvabilitate ilegală şi neîntemeiată, în legătură cu ce recursurile indicate, urmează a fi admise, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014 şi trimisă pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău care, în procesul examinării repetate a cauzei, urmează să ţină cont de cele menţionate supra.

În conformitate cu art. 427 lit. a) şi b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Grincu Olesi ca depus tardiv. Se admit recursurile declarate de societatea pe acţiuni „Parcul de autobuze din Bălţi”, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova şi Întreprinderea de Stat „Cadastru”. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, în pricina la cererea administratorului insolvabilităţii Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico – Experimentală Codrul” cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică, cu trimiterea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru