3r-138/2014 — Contestarea actului administrativ, repunerea în dreptul pretins, repararea prejudiciului material si moral etc.

prima instanță: A.Andronic dosarul nr.3r-138/14 instanța de apel: L.Popova, M.Moraru, M.Guzun DECIZIE 02 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componență: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Dumitru Mardari, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Prisăcaru Ion, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Prisăcaru Ion împotriva Primăriei orașului Codru, intervenient accesoriu Braghiş Larisa privind contestarea actului administrativ, anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, contractului de vânzare-cumpărare, repunerea în dreptul pretins, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 12 mai 2014, prin care a fost respinsă cererea depusă de către Prisăcaru Ion privind emiterea unei decizii suplimentare, c o n s t a t ă: La 26.04.2010 reclamantul Prisăcaru Ion a înaintat acțiune împotriva Primăriei or.

Codru, intervenient accesoriu Opincă Elena privind contestarea actului administrativ. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 04.05.2006 a încheiat cu Opincă Elena contract de vânzare-cumpărare a terenului pentru construcție locativă cu nr. cadastral 0131129373. La momentul cumpărării, vânzătorul, Primăria or. Codru, şi firma intermediară nu i-au comunicat despre existența alunecărilor de teren pe sectorul de pământ cumpărat şi imposibilitatea efectuării lucrărilor de construcție. Ulterior, la 21.05.2008, când reclamantul s-a adresat la Primăria or. Codru să-i elibereze certificat de urbanism pentru construcția casei individuale, i s-a comunicat verbal că în zona dată sunt alunecări de teren, iar certificatele de urbanism vor fi eliberate numai după efectuarea lucrărilor de prevenire a alunecărilor de teren, care, însă, nu au mai fost făcute până în prezent.

La 26.03.2010 s-a adresat Primăriei or. Codru cu cerere prin care a solicitat să i se elibereze certificat de urbanism, însă cererea a fost respinsă prin decizia nr.5/23 din 28.05.1997 cu motivarea interzicerii construcțiilor până la soluționarea problemelor legate de alunecările de teren, fără să indice când vor fi soluționate. Ulterior, reclamantul a depus cerere de modificare şi concretizare a acțiunii, solicitând anularea deciziei nr.5/23 din 28.05.1997, anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.015185 eliberat la 16.06.1997, contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu Braghiş Larisa prin reprezentantul Opincă Elena nr.3136 la 04.05.2006 a lotului de pământ destinat pentru construcție locativă nr.97, nr. cadastral 0131129373, cu suprafaţa totală 0,0664 ha situat în mun.

Chişinău, or. Codru, cu restituirea bunului Primăriei or. Codru, radierea dreptului de proprietate asupra acestui lot de teren din Registrul bunurilor imobile, încasarea costului terenului conform actului de evaluare în sumă de 711000 lei, prejudiciului moral în mărime de 30000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20.06.2011, acţiunea a fost admisă parțial. S-a dispus anularea parțială a deciziei Consiliului şi a Primăriei or. Codru mun. Chişinău nr.5/23 din 28.05.1997 în partea ce se referă la Braghiş Larisa. S-a anulat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.015185 eliberat de Primăria or.

Codru la 26.06.1997, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Prisăcaru Ion şi Braghiş Larisa prin intermediul reprezentantului Opincă Elena sub nr.3136 la 04.05.2006 a lotului de pământ destinat pentru construcție locativă nr.97, nr. cadastral 0131129373, cu suprafaţa 0,0664 ha, situat în mun. Chişinău, or. Codru, cu returnarea lotului dat Primăriei or. Codru. S-a dispus radierea dreptului de proprietate asupra terenului din Registrul bunurilor imobile. S-a încasat în mod solidar de la Primăria or. Codru şi Consiliul or. Codru în beneficiul lui Prisăcaru Ion suma de 711000 lei ce constituie costul de piață al terenului şi prejudiciul moral în mărime de 30000 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2012, a fost restituit apelul declarat de Primăria şi Consiliul or. Codru ca fiind depus peste termen. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01.08.2012, a fost respins recursul declarat de Primăria şi Consiliul or. Codru şi menținută încheierea din 03.04.2012. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20.12.2013, a fost admisă cererea depusă de Primăria şi Consiliul or. Codru cu privire la corectarea erorii materiale admise în titlu executoriu nr.3ca-16/11 din 20.06.2011, emis de către Judecătoria Centru mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17.02.2014, a fost admis recursul declarat de către Prisăcaru Ion, casată integral încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 20.12.2013, fiind respinsă cererea Consiliului şi Primăriei or. Codru cu privire la corectarea erorilor din titlu executoriu nr.3ca-16/11 din 20.06.2011. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12.05.2014, a fost respinsă cererea lui Prisacaru Ion privind emiterea unei decizii suplimentare. La 02.06.2014, recurentul Prisacaru Ion a contestat cu recurs încheierea instanței de apel din 12.05.2014, indicând că nu este de acord cu respingerea cererii de emitere a deciziei suplimentare, deoarece consideră că este emisă cu încălcarea legislației procesual civile şi urmează a fi casată cu remiterea cauzei la rejudecare. A motivat că s-a adresat în judecată la 24.03.2014 pentru emiterea unei decizii suplimentare referitor la încasarea de la Primăria şi Consiliul or.

Codru a cheltuielilor de judecată și taxa de stat, însă instanţa de recurs nu a soluționat această problemă. Recurentul menționează că instanța de apel nu a anunțat recurentul despre data şi ora examinării cererii, iar prin decizia din 17.02.2014, Curtea de Apel Chişinău a omis să se expună asupra cheltuielilor de judecată, contrar prevederilor art.94 CPC. În acest context, recurentul a invocat art. 250 alin.(1), lit.c) CPC, și anume că instanţa care a pronunțat hotărârea poate, din oficiu sau la cererea participanților la proces, să emită o hotărâre suplimentară dacă nu a rezolvat problema repartizării între părți a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunțe asupra cererilor cu privire la cheltuielile de judecată.

Conform prevederilor art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei 2 pentru cunoștință este datată cu 15.05.2014, însă date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei nu sunt. Conform art. 426 alin.(3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea pârților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis și casată încheierea instanței de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Din materialele dosarului s-a constatat cu certitudine că prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20.06.2011, acţiunea a fost admisă parțial. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2012, a fost restituit apelul declarat de Primăria şi Consiliul or.

Codru ca fiind depus peste termen. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01.08.2012, a fost respins recursul declarat de Primăria şi Consiliul or. Codru şi menținută încheierea din 03.04.2012. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20.12.2013, a fost admisă cererea depusă de Primăria şi Consiliul or. Codru cu privire la corectarea erorii materiale admise în titlu executoriu nr.3ca-16/11 din 20.06.2011, emis de către Judecătoria Centru mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17.02.2014, a fost admis recursul declarat de către Prisăcaru Ion, casată integral încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20.12.2013, fiind respinsă cererea Consiliului şi Primăriei or.

Codru cu privire la corectarea erorilor din titlu executoriu nr.3ca-16/11 din 20.06.2011. La 24.03.2014, Prisacaru Ion, reprezentat de avocatul Berzoi Ruslan, a depus cerere la Curtea de Apel Chişinău, solicitând emiterea unei decizii suplimentare în privința cheltuielilor de judecată a fi încasate de la Primăria şi Consiliul or. Codru, taxa de stat şi cheltuielile de asistență juridică, indicând că instanţa de recurs nu a soluționat această chestiune. Însă, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12.05.2014, a fost respinsă cererea depusă în numele lui Prisacaru Ion privind emiterea unei decizii suplimentare. La 02.06.2014, recurentul Prisacaru Ion a contestat cu recurs încheierea instanței de apel din 12.05.2014, deoarece consideră că este emisă cu încălcarea legislației, deci urmează a fi casată cu remiterea cauzei la rejudecare.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea instanței de apel din 12.05.2014 prin care a fost respinsă cererea lui Prisacaru Ion privind emiterea unei decizii suplimentare referitor la cheltuielile de judecată ca fiind neîntemeiată din următoarele considerente. În conformitate cu art. 94 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional pârții respinse din pretențiile reclamantului.

Potrivit art. 250 alin.(1), lit.a) coroborat cu lit.c), alin.(2) și (4) CPC, instanţa care a pronunțat hotărârea poate, din oficiu sau la cererea participanților la proces, să emită o hotărâre suplimentară dacă: 3 a) nu s-a pronunțat asupra unei pretenție în a cărei privință participanții la proces au prezentat probe şi au dat explicații; c) nu a rezolvat problema repartizării între părți a cheltuielilor de judecată. Problema pronunțării unei hotărâri suplimentare poate fi pusă în termenul executării silite a hotărârii. Instanţa emite, după examinare în ședință de judecată, hotărârea suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de CPC. Încheierea judecătorească de respingere a cererii de emitere a unei hotărâri suplimentare se supune recursului.

În conformitate cu art. 273 CPC, pentru fiecare ședință de judecată în primă instanţa şi în instanţa de apel, precum şi pentru fiecare act de procedură îndeplinit în afara ședinței, se întocmește proces-verbal. Din materialele cauzei rezultă că Prisacaru Ion, prin intermediul avocatului Berzoi Ruslan, a solicitat la 24.03.2014 instanței de apel emiterea unei hotărâri suplimentare, în vederea soluționării chestiunii cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat și pe care a solicitat instanței să fie încasate de la Primăria şi Consiliul or. Codru. Prin decizia din 17.02.2014, instanța de apel nu s-a expus asupra cheltuielilor de judecată, iar prin încheierea din 12.05.2014 a respins cererea depusă în numele lui Prisacaru Ion privind emiterea unei decizii suplimentare referitor la clarificarea cestiunii cheltuielilor de judecată suportate în prezenta cauză.

Conform art. 270 CPC, în încheierea judecătorească se indică: locul şi data emiterii; denumirea emitentului, numele membrilor completului de judecată şi al grefierului; date despre participanţii la proces, obiectul litigiului sau pretenţia înaintată; problema asupra căreia se emite; motivele care au determinat concluziile instanţei şi legea guvernantă; dispoziţia instanţei; ordinea şi termenul de atac al încheierii dacă este susceptibilă de atac. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) şi (3) lit. e) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. În conformitate cu art. 432 alin. (5) Codul de procedură civilă, temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată, reieșind din materialele cauzei, că instanța de apel a emis încheierea din 12.05.2014, pe marginea cererii depuse de Prisacaru Ion în vederea emiterii unei hotărâri suplimentare, cu încălcarea art. 250 alin.(2) CPC, adică nu a examinat în ședință de judecată cererea respectivă, nu a înștiințat părțile despre data, locul și ora ședinței ce urma să aibă loc și nu a întocmit proces-verbal al ședinței de judecată.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a încălcat normele de procedură cu privire la obligativitatea întocmirii procesului-verbal al şedinţei judecătoreşti, ceea ce constituie temei de casare a încheierii instanţei de apel din 12.05.2014. Colegiul reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, cum drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de 4 sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).

Având în vedere cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că prin încheierea din 12.05.2014 instanța de apel a respins cererea lui Prisacaru Ion privind emiterea unei decizii suplimentare cu încălcarea dispozițiilor procedurale. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral încheierea instanţei de apel din 12.05.2014 şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art. 424 alin. (2), art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Prisăcaru Ion.

Se casează încheierea Curţii de Apel Chișinău din 12 mai 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Prisacaru Ion privind emiterea unei decizii suplimentare, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală 5