2ra-1962/14 — Încasarea prejudiciului cauzat

dosarul nr.2ra-1962/14 prima instanţă: S. Procopciuc, instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, T. Pelin, ÎNCHEIERE 26 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Evtuşenco Ludmila, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Evtuşenco Ludmila împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” şi Strechii Nicolae, intervenient accesoriu Braga Emilia cu privire la încasarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Evtuşenco Ludmila şi admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi emisă o hotărîre nouă de respingere a acţiunii integral, c o n s t a t ă: La 30 noiembrie 2012, reclamanta Evtuşenco Ludmila s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” şi Strechii Nicolae, intervenient accesoriu Braga Emilia cu privire la încasarea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că potrivit p. 1.1. din Contractul din 01.03.2004 „Partea 1 transmite Părţii 2 în proprietate bani în mărime de 240 000 (două sute patruzeci mii) lei, iar Partea 2 se obligă să întoarcă suma de bani primită şi să achite dobînda pe suma împrumutată, în mărimea şi în modul prevăzute de Contract. Invocă reclamanta că în realitate şi-a onorat toate obligaţiile contractuale citate, asumate faţă de Braga Emilia. La rîndul său, Braga Emilia şi-a onorat doar obligaţiile prevăzute pentru anul 2009. Astfel, Evtuşenco Ludmila a primit brazii pentru sărbătorile de iarnă, doar în cantitate de 2 000 metri liniari, în valoare totală de 120 000 lei. Susţine reclamanta că obligaţiile asumate pentru anul 2010 Braga Emilia nu le- a executat, facînd trimitere la circumstanţe care au împiedicat-o să fie corectă faţă de Evtuşenco Ludmila.

La data de 18 ianuarie 2011, Evtuşenco Ludmila s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Braga Emilia şi intervenientul accesoriu Î.S. „Orhei”, în care a solicitat să fie rezoluţionat contractul de împrumut bănesc cu destinaţie determinată din 01 martie 2004 încheiat între Evtuşenco Ludmila (Partea 1) şi Braga Emilia (Partea 2), să fie încasate suma de 120 000 lei drept datorie, suma de 360 000 lei drept dobîndă ratată, 100 000 lei drept venit ratat, 100 000 lei drept prejudiciu efectiv, să fie încasată penalitatea de 0,3% pentru fiecare zi din suma de 360 000 lei, calculată din 18.12.2010 pînă la executarea hotărîrii”. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2011 acţiunea Ludmilei Evtuşenco a fost admisă parţial.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iulie 2012 a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 iunie 2011, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Evtuşenco Ludmila către Braga Emilia, privind rezilierea contractului de împrumut bănesc cu destinaţie determinată 01.03.2004 şi încasarea mijloacelor băneşti, cu pronunţarea unei hotărâri prin care: S-a admis parţial acţiunea Ludmilei Evtuşenco către Braga Emilia. Contractul de împrumut bănesc cu destinaţie determinată din 01.03.2004, încheiat între Evtuşenco Ludmila (Parcea 1) şi Braga Emilia (Partea 2) a fost declarat rezoluţionat. Din contul Emiliei Braga s-a încasat în beneficiul Ludmilei Evtuşenco 100 000 lei.

În restul cerinţelor, acţiunea a fost respinsă cu scutirea Braga Emilia de la plata taxei de stat. Invocă reclamanta că instanţa de apel a constatat că, din recipisa anexată la contractul 01.03.2004 rezultă că, Evtuşenco Ludmila şi-a onorat toate obligaţiile contractuale citate, asumate faţă de Braga Emilia, astfel achitînd lui Braga Emilia la data de 10.03.2004, de 15.03.2005, de 01.01.2006, de 20.03.2007 a cîte 60 000 lei, iar în total suma de 240 000 lei contractaţi. Din aceiaşi recipisa rezultă că Braga Emilia şi-a onorat obligaţiile contractate doar pentru anul 2009, prin transmiterea lui Evtuşenco Ludmila a 2 000 metri liniari de brazi, în valoare de 120 000 lei. În anul 2010 Braga Emilia nu a executat obligaţiile asumate faţă de Evtuşenco Ludmila conform contractului din 01.03.2004, deoarece directorul ÎS „Orhei”, N. Strechii, a emis la 16.11.2010 un ordin conform cărui contractul de arendă nr. 06 din 06.02.2004 încheiat între Î.S.

„Orhei” şi „Braga Emilia” a fost reziliat din momentul înregistrării. Şeful adjunct al Ocolului silvic „Selişte” - Colesnic Ilie a fost obligat a întreprinde toate măsurile legitime în scopul neadmiterii accesului pe terenul nominalizat a transportului şi persoanelor străine, astfel terenul fiind luat sub pază şi protecţie. Acest ordin a reprezentat un obstacol obiectiv, care a împiedicat-o pe Emilia Braga să execute obligaţiile contractuale, pe care le-a avut faţă de Evtuşenco Ludmila, pentru anii 2010 - 2011. Menţionează reclamanta că este în drept să ceară despăgubire de la Î.S. „Orhei” în temeiul prevederilor art. 604 CC al RM, potrivit căruia debitorul răspunde pentru vina reprezentantului său şi a persoanelor cărora le-a încredinţat executarea contractului în aceeaşi măsură ca pentru propria vină dacă legea nu prevede că răspunde terţul.

Prin realizarea acţiunii oblice, Evtuşenco Ludmila consideră că este în drept să înainteze creanţele sale patrimoniale faţă de Î.S.„Orhei” şi Strechii Nicolae, deoarece este legal de a atrage la răspundere materială persoana cu funcţie de răspundere care a activat ilegal în perioada litigioasă în numele Î.S. „Orhei”, care este anume Nicolae Strechii. Avînd în vedere normele citate mai sus şi faptul că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.07.2012, dos. nr. 2a-1698/12, Braga Emilia a fost recunoscută nevinovată de neexecutarea contractului de împrumut din 01.03.2004, încheiat cu Evtuşenco Ludmila, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16.03.2011, dos. nr. 2r-524/11 şi hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18.07.2011, dos.

nr. 2-220/2011, acţiunile Î.S. „Orhei”, din numele lui Strechii Nicolae, au fost recunoscute ca ilegale, îndreptate împotriva lui Braga Emilia şi inevitabil împotriva Ludmilei Evtuşenco, Î.S. „Orhei”, urmează să compenseze prejudiciile în mod corespunzător. Invocă reclamanta că din esenţa contractului, în limitele legale citate, cert este că are dreptul să ceară şi achitarea a 360 000 lei, drept dobîndă (venit) ratată, ceea ce aştepta şi urma să primească Evtuşenco Ludmila de la Braga Emilia dacă nu era să fie împiedicată de Strechii Nicolae, în numele Î.S. „Orhei”, suma formată din diferenţa valorii de 600 000 lei, pentru 8 000 metri liniari de brad pentru sărbătorile de iarnă, a cîte 60 lei pentru unu metru liniar contractat real şi 240 000 lei, suma împrumutului oferit de Evtuşenco Ludmila lui Braga Emilia.

Mai indică reclamanta că potrivit calculelor anexate la acţiune, Î.S. „Orhei” urmează să-i achite în folosul ei suma de 194 400 lei, drept penalitate, pentru perioada 28.05.2012-23.11.2012. Avînd în vedere această normă şi conţinutul pct. 3.2. din Contractul de împrumut bănesc cu destinaţie determinată din 01.03.2004, citat mai sus, solicită şi penalitatea corespunzătoare, calculată din suma de 360 000 lei, neachitaţi pînă acum din vina lui Strechii Nicolae, în numele Î.S. „Orhei”. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 septembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” suma de 360000 lei – dobînda ratată, suma de 100000 lei – venitul ratat, 100000 lei – prejudiciul efectiv, 194400 lei – penalitate şi în total suma de 754400 lei şi 1000 lei taxa de stat achitată de reclamantă.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” plata pentru taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 21632 lei, în rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 10 octombrie 2013, Evtuşenco Ludmila a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 30 septembrie 2013. La 15 octombrie 2013, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Orhei din 30 septembrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, a fost respins apelul declarat de Evtuşenco Ludmila, a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Întreprinderea pentru Silvicultură Orhei”, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 30 septembrie 2013, în partea în care a fost admisă parţial acţiunea şi emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost respinsă integral.

La 30 aprilie 2014, Evtuşenco Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014, casarea hotărîrii Judecătoriei Orhei din 30 septembrie 2013, în partea în care acţiunea a fost respinsă, cu emiterea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurenta Evtuşenco Ludmila a invocat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material. În special, s-a invocat că instanţa de apel a examinat cererea de apel în afara limitelor cererii de apel, iar în urma examinării a creat o situaţie mai dificilă apelantului, decît cea stabilită prin hotărîrea primei instanţe.

Indică recurenta că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, neîntemeiat au respins acţiunea în privinţa lui Strechii Nicolae. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Evtuşenco Ludmila, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Evtuşenco Ludmila se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru