2ra-1740/14 — Repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă: Gh. Gorun dosarul nr: 2ra-1740/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî Ala Cobăneanu examinând recursului declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Viorel Agachi împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Comisariatului General de Poliţiei mun.

Chişinău, Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 06 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 07 octombrie 2011, Viorel Agachi reprezentat de către Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Ministerului Afacerilor Interne al RM, Comisariatului General de Poliţiei mun. Chişinău şi Procuraturii Generale a RM cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral, apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.

În motivarea acţiunii a indicat că la 20 iulie 2005, ora 15.00, ofiţerii Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău, Valeriu Caşcaval, Ion Palii, Gheorghe Alexei, Anatol Ivanov şi alţii l-au reţinut pe Agachi Viorel la domiciliul său pe str. Bogdan Voevod, 2/1, ap. 32, mun. Chişinău şi l-au escortat în incinta Comisariatului General de Poliţie. Menţionează că de la ora 15:30 până la ora 23:10, Agachi Viorel a fost torturat, în biroul de lucru a ofiţerului Valeriu Caşcaval, cu o deosebită cruzime pentru a recunoaşte infracţiunile care nu le-a comis şi a depune declaraţii mincinoase în privinţa lui Gheorghe Străisteanu.

A fost lovit de către ofiţerul Ion Palii cu capul de perete ca urmare început să sângereze, a fost strangulat cu un prosop umed si bătut cu o bâtă de baseball în burtă de către ofiţerul Valeriu Caşcaval, a fost atârnat pe o bară de metal cu mâinile si picioarele legate împreună la spate, o mască de gaze a fost pusă pe capul lui supapa de aer fiind închisă din timp, un fir electric a fost ataşat la 1 unul dintre degetele de la picioarele sale şi altul plasat sub masca de gaze prin care îi erau administrate şocuri electrice. În timp ce atârna pe bara de metal a fost bătut pe tălpile de la picioare, până când şi-a pierdut cunoştinţa. Afirmă că la ora 23:10, data 20 iulie 2005, ofiţerul Anatol Ivanov a întocmit un proces-verbal de reţinere şi l-a escortat în Izolatorul de Detenţie Provizorie a Comisariatului General de Poliţiei mun.

Chişinău. Susţine că la 22 iulie 2005 judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Centru mun. Chişinău a emis o încheiere şi un mandat de arest pe numele lui Viorel Agachi pe un termen de 10 zile. La 25 iulie 2005 Serviciul de presă a Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău a publicat un comunicat de presă în care a indicat: „în urma investigaţiilor operative, efectuate de către angajaţii poliţiei criminale a Comisariatului General de Poliţie, la 20 iulie, în flagrant, a fost reţinută o grupare criminală, care practica furturile din automobile prin „metoda moscovită”. Reţinuţii: locuitorul satului Ţigăneşti, raionul Străşeni pe nume Gheorghe Străisteanu în vârstă de 51 ani şi băştinaşul orăşelului Călăraşi Viorel Agachi, anterior judecat, în vârstă de 31 ani, au fost documentaţi pe parcursul mai multor luni…

După cum a relatat unul din ţinuţi, gentuţele şi documentaţia furată erau aruncate, iar banii şi alte bunuri materiale „dobândite” erau împărţite egal între complici”. Menţionează că la comunicatul de presă au fost ataşate două poze cu Gheorghe Străisteanu şi Viorel Agachi. Mass-media din Moldova a reiterat acest comunicat în aceeaşi zi. Mai indică că la 27 iulie 2005 judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Centru mun. Chişinău, A. Botnar, a emis o încheiere şi un mandat de arest prin care a prelungit termenul de arest cu 20 de zile. La 18 august 2005 judecătorul de instrucţie prelungeşte termenul de arest în privinţa lui Agachi Viorel încă cu 30 de zile. Iar la 29 august 2005 dosarul penal a fost expediat pentru examinare în fond în Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău. Afirmă că în perioada 20 iulie - 29 august 2005, Viorel Agachi a fost scos din Izolatorul de Detenţie Provizorie şi escortat în birourile de lucru a colaboratorilor Comisariatului General de Poliţie, unde a fost supus torturii de 27 de ori. Susţine că de la 29 august 2005 până la 20 noiembrie 2006 (1 an şi 3 luni) Viorel Agachi a fost deţinut în stare de arest în Penitenciarul 13 mun. Chişinău fără vre-un mandat de arest sau încheiere judecătorească. Doar la data de 21 noiembrie 2006 judecătorul Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, Iurie Bejenaru a emis o încheiere prin care a dispus eliberarea unui mandat de arest pe numele lui Viorel Agachi pe un termen de 90 de zile. Iar la 01 februarie 2007 judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău Iurie Bejenaru, la comandă, a emis o sentinţă vădit ilegală prin care la condamnat pe Viorel Agachi la 12 ani de închisoare. Indică că la 04 iulie 2011, peste 6 ani de la reţinere şi arestare, Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a emis o decizie irevocabilă prin care Viorel Agachi a fost achitat pe motiv că faptele nu au fost comise de dânsul. Susţine că în urma acţiunilor vădit ilicite ale procurorilor şi instanţelor judecătoreşti, Viorel Agachi a fost condamnat şi deţinut în stare de arest ilegal, în condiţii inumane şi degradante, în Izolatorul de Detenţie Provizorie al Comisariatului 2 General de Poliţie şi în izolatorul de Urmărire Penală al Penitenciarului 13 mun.

Chişinău, 5 ani, 11 luni şi 16 zile. Consideră că în pofida art. 4 (Drepturile şi libertăţile omului) şi 21 (Prezumţia nevinovăţiei) din Constituţia RM, la art. 6.2 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art. 8 (prezumţia nevinovăţiei) Cod procedură penală şi Codul Principilor de Etică Profesională al jurnalistului din RM, Serviciul de presă a Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău şi a Procuraturii Generale, la comandă, au răspândit informaţie defăimătoare despre Viorel Agachi prin toate mijloacele de informare în masă, fiind învinuit ilegal în comiterea unei infracţiuni deosebit de grave prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod penal, care prevede o pedeapsă maximă cu închisoarea de până la 25 ani, în urma căreia a suferit psihic şi fizic enorm îmbolnăvindu-se grav.

Declară că acţiunile ilegale ale procurorilor se manifestă prin încălcarea art. 124 din Constituţia RM, art. 51 şi 52 din Codul de procedură penală Astfel fiind, indică că prin hotărârea interlocutorie din 21 decembrie 2009 şi decizia irevocabilă din 04 iulie 2011 a Plenului şi Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie s-a constatat cu certitudine că procurorul în Procuratura mun. Chişinău, Ion Gîrneţ, vădit a protejat şi a participat la fabricarea dosarului penal în privinţa lui Viorel Agachi şi la ilegalităţile comise de ofiţerii de poliţie Anatol Ivanov, Ion Palii, Valeriu Caşcaval şi Gheorghe Alexei. De asemenea, reclamantul a invocat că instanţa de judecată a întreprins acţiuni ilegale, manifestate prin încălcarea prevederilor art. 26 Cod procedură penală.

În acest context invocă că ex-preşedintele Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, Iurie Bejenaru, a executat o comandă directă a ex-preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Vorornin, s-a folosit de protecţia şefului statului care la decorat cu ordinul „Meritul Civic” şi la condamnat pe Viorel Agachila 12 ani de închisoare. Prejudiciile morale cauzate prin acţiunile ilegale ale procurorilor şi judecătorilor, le estimează în sumă de 3250000 lei sau 200000 Euro şi se bazează, în special, pe următoarele acţiuni ilegale: condiţiile de detenţie, suferinţele psihice şi fizice cauzate prin detenţia în condiţii inumane şi degradante a izolatoarelor de detenţie. Referitor la aceste circumstanţe declară că au fost încălcate prevederile art. 215 şi art. 323 alin. (1) din Codul de executare al RM.

Susţine că Viorel Agachi a fost deţinut intenţionat, contrar legii, în Izolatorul de Detenţie şi Izolatorul de Urmărire Penală al Penitenciarului-13 mun. Chişinău timp de 5 ani, 11 luni şi 16 zile, ca urmare s-a îmbolnăvit grav. Totodată precizează că în perioada 20 iulie – 29 august 2005 a fost ţinut în arest în Izolatorul de Detenţie al Comisariatului General de Poliţie. Camerele în care a fost deţinut erau supraaglomerate, întunecoase, murdare şi caniculare. Nu exista nici o lumină naturală, ci numai un bec foarte slab, care ardea permanent. Ventilaţia nu funcţionata în modul corespunzător şi deţinuţilor le era permis să fumeze în cameră, care era infectată cu insecte şi şobolani. Deţinuţilor li se permitea să facă duş cu apă rece doar odată la douăzeci de zile.

Susţine că au fost încălcate în privinţa lui Viorel Agachi şi prevederile art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului care prevede că „nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante”, art. 24 din Constituţia RM (Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), art. 10 din Cod procedură penală (Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane).

3 Făcând referire la prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, indică că Viorel Agachi a fost învinuit în comiterea unei infracţiuni deosebit de gravă prevăzută de art.195 alin. (2) Cod penal - însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma care a fost săvârşită (art. 186-192), se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani şi în baza acestei legi i-a stabilit o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 11 ani, cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Afirmă că încălcările procesuale comise au fost extrem de grave, toate declaraţiile au fost obţinute prin tortură, probele falsificate, urmărirea secretă a fost efectuată ilegală, foto-video fabricate. De asemenea explică că până la fabricarea dosarului penal, arestarea şi condamnarea lui Viorel Agachi, era o persoană sănătoasă, iar în perioada de detenţie ilegală a suferit psihic şi fizic, fapt ce i-a pus în pericol viaţa şi sănătatea, deoarece în permanenţă erau executate indicaţiile procurorilor şi ca rezultat s-a îmbolnăvit grav. În temeiul acestor circumstanţe şi a normelor de drept sus enunţate, estimează prejudiciul moral cauzat în sumă de 3520000 lei sau 200000 Euro, sumă care reiese din detenţia ilegală pe parcursul perioadei de 5 ani, 11 luni şi 16 zile.

Referitor la prejudiciul material, menţionează că salariul mediu lunar ratat pe perioada de 5 ani, 11 luni şi 16 zile, conform certificatului Biroului Naţional de Statistică, câte 3054 lei lunar x la 72 de luni în baza art. 8 lit. c) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 = 219888 lei, plus 15,5 % din 219888 lei în baza art. 585, art. 619 Cod civil şi conform datelor Băncii Naţionale privind rata de refinanţare = 34082 lei, în total 253970 lei. Solicită încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Viorel Agachi cu titlu de prejudiciu material suma 253970 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 3250000 lei sau 200000 Euro,cauzat prin acţiunile ilicite ale procurorilor şi instanţelor judecătoreşti, obligarea Procuraturii Generale a RM, Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău să emită un comunicat de presă analogic celui din data de 25 iulie 2005 şi 04 iulie 2007 prin care să dezmintă informaţia defăimătoare răspândită în privinţa lui Viorel Agachi, să prezinte scuzele oficiale, în formă scrisă, să difuzeze scuzele oficiale prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea şi condamnarea lui şi încasarea în beneficiul lui Viorel Agachi din contul: Ministerului Afacerilor Interne - 500000 lei, Comisariatului General de Poliţie - 500000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin răspândirea informaţiei defăimătoare în urma cărora a suferit psihic şi fizic enorm. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2012 a fost atras în calitate de copârât Ministerul Justiţiei al RM. În cadrul susţinerilor orale Viorel Agachi, reprezentat de către avocatul Petru Drăguţan a solicitat admiterea parţială a cererii, încasarea salariului pentru anul 2005 -9445 lei, 2006 -26640 lei, 2007-32353 lei, 2008-39150 lei, 2009 – 41940 lei, 2010-43836, 2011-18263 în total suma constituie 211267 lei şi încasarea prin intermediul Ministerul Finanţelor al RM cu titlu de prejudiciul moral sumei de 500000 lei. 4 Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 06 aprilie 2012 a fost admisă parţial acţiunea şi încasat din contul Bugetului de Stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Viorel Agachi 72000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi prejudiciul material, 211267 lei cu titlu de salariu ratat, în total 283267lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Viorel Agachi şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013 a fost restituită cererea de apel declarată de Ministerul Finanţelor al RM împotriva hotărârii primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, casată integral încheierea instanţei de apel din 30 aprilie 2013 şi restituită pricina spre judecarea apelului în fond la Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 a fost respinsă cererea de apel a Ministerului Finanţelor al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 19 februarie 2014 Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel din 10 decembrie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel din 10 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri prin care pretenţiile lui Viorel Agachi faţă de Ministerul Finanţelor al RM să fie respinse integral. În motivarea recursului a invocat că în speţă nu este o sentinţă de achitare integrală, Viorel Agachi fiind achitat doar pe art. 186 alin. (5) Codul penal, iar în privinţa art. 195 alin. (2) Cod penal, sentinţa fiind în vigoare. Deoarece faptul încetării procesului penal în baza art. 290 alin. (1) Cod penal nu constituie temei de reabilitare care ar oferi intimatului dreptul la repararea cărorva prejudicii.

Consideră că în asemenea împrejurări, este evident că Viorel Agachi nu poate pretinde la repararea prejudiciului cauzat. Afirmă că Viorel Agachi nu poate pretinde nici la plata salariului ratat. Menţionează că din materialele cauzei rezultă că Viorel Agachi a fost angajat în câmpul muncii de la 13 martie 2005, iar reţinut de organele de drept la 20 iulie 2005. Prin urmare, consideră că se prezumă că la momentul reţinerii Viorel Agachi ar fi avut calitatea de salariat. În asemenea situaţie,acesta urma să prezinte probe privind cuantumul salariului avut până la reţinere în vederea determinării prejudiciului cauzat. Cu referire la art. 118 CPC, susţine că Viorel Agachi nu a prezentat probe privind mărimea salariului primit până la reţinere şi astfel, instanţele de judecată urmau să respingă această pretenţie ca fiind una neprobată.

Indică că instanţele de judecată au calificat că conform circumstanţelor pricinii, Viorel Agachi a fost şomer şi au dispus încasarea salariului mediu. Consideră că instanţele de judecată s-au bazat în mod greşit pe certificatul Biroului Naţional de Statistică nr.09-06/268 din 24 noiembrie 2010 care conţine informaţia cu privire la salariul mediu lunar al unui lucrător pe mun. Chişinău. Menţionează că conform art. 8 alin. (3) lit. c) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, persoanelor care nu au lucrat din motive neîntemeiate, cuantificarea prejudiciului reparaţii se calculează pornindu-se de la salariul mediu pe ţară în anul respectiv. 5 Remarcă că instanţele inferioare incorect au aplicat legea, acestea urmau să facă referire la salariul mediu pe ţară în anul respectiv şi nu la salariul mediu al unui lucrător pe mun.

Chişinău, care evident este unul mai mare. În cazul în care instanţa va considera că ar fi corectă soluţia de acordare a salariului ratat, solicită revizuirea calculării salariului luând în consideraţie prevederile Legii nr. 129-XVII din 23 decembrie 2009, Legii nr. 128-XVIII din 23 decembrie 2009 şi prevederilor fiscale privind reţinerea impozitelor stabilite de legislaţia fiscală în vigoare. Consideră că la emiterea hotărârii contestate, instanţele inferioare urmau să ţină cont şi de prevederile art. 1423 Cod civil, conform căruia unul din criteriile care stau la bază evaluării mărimii prejudiciului moral îl constituie caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice cauzate persoanei vătămate.

La rândul său, la stabilirea caracterului şi gravităţii suferinţelor urmează a fi luată în consideraţie şi personalitatea reclamantului. Atrage atenţia instanţei asupra faptului că anterior Viorel Agachi a fost condamnat. De asemenea, susţine că la determinarea prejudiciului moral instanţele urmau să respecte şi criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale, echitabile, adică în aşa fel trebuie să fie stabilite încât să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat. Menţionează că a făcut cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 la 30 decembrie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului, la 23 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 3651 (f. d. 247), iar recurentul susţine că a făcut cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, la 30 decembrie 2013. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 19 februarie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa deciziile instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, Ministerului Afacerilor Interne al RM, Comisariatului General de Poliţiei mun.

Chişinău şi Procuraturii Generale a RM, Viorel Agachi reprezentat de către Gheorghe Străisteanu a solicitat încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Viorel Agachi cu titlu de prejudiciu material suma 253970 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 3250000 lei sau 200000 Euro, cauzat prin acţiunile ilicite ale procurorilor şi instanţelor judecătoreşti, obligarea Procuraturii Generale a RM, Ministerul Afacerilor Interne al RM şi Comisariatul 6 General de Poliţie mun.

Chişinău să emită un comunicat de presă analogic celui din data de 25 iulie 2005 şi 04 iulie 2007 prin care să dezmintă informaţia defăimătoare răspândită în privinţa lui Viorel Agachi, să prezinte scuzele oficiale, în formă scrisă, să difuzeze scuzele oficiale prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea şi condamnarea lui şi încasarea în beneficiul lui Viorel Agachi din contul: Ministerului Afacerilor Interne - 500000 lei, Comisariatului General de Poliţie - 500000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin răspândirea informaţiei defăimătoare.

Tot din cererea de chemare în judecată rezultă că solicitând prejudiciul moral, reclamantul Viorel Agachi a invocat prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, deţinerea în condiţii inumane şi degradante în izolatoarele de detenţie , precum şi prevederile art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, încasând din contul Bugetului de Stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Viorel Agachi suma de 72000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi prejudiciul material, 211267 lei – cu titlu de salariu ratat iar în total 283267 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În susţinerea soluţiei sale instanţa a reţinut, prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, faptul că Viorel Agachi s-a aflat în stare de arest în legătură cu condamnarea lui ilegală din data de 20 iulie 2005 până la data de 04 iulie 2011, când a fost achitat, astfel estimând suferinţele morale în mărime de 72000 lei. Judecând apelul declarat de către Viorel Agachi instanţa de apel, prin decizia din 13 noiembrie 2012 a găsit necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, considerând că prima instanţă a elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, a apreciat obiectiv probele administrate la dosar şi a adoptat o hotărâre întemeiată, prin care a admis parţial acţiunea.

La fel, instanţa de apel examinând apelul declarat de Ministerul Finanţelor al RM, prin decizia din 10 decembrie 2013 a considerat necesar de a-l respinge şi a menţine hotărârea primei instanţe, reţinând în acest sens că prima instanţă a elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, a apreciat obiectiv probele administrate la dosar şi a emis o hotărâre întemeiată, iar argumentele invocate de Ministerul Finanţelor nu pot fi reţinute deoarece la determinarea răspunderii statului pentru acţiunile ilicite ale organelor de anchetă, procuratură şi instanţelor judecătoreşti, a fost stabilit cu certitudine încălcarea şi tragerea la răspundere neîntemeiată a lui Viorel Agachi.

Se constată şi faptul că în motivarea ambelor decizii instanţa de apel, cu referire la prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, a reţinut că suma de 72000 lei acordată de prima instanţă cu titlu de prejudiciu moral permite înlăturarea completă a consecinţelor acţiunilor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată confirmată prin hotărârea din 21 decembrie 2009. La caz, instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, decizia instanţei de apel conţine o motivare arbitrară, iar concluziile sunt expuse într-o formă evazivă, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare.

7 Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. Totodată în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi şi dispoziţiilor conţinute în art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel judecând apelul a trecut superficial asupra problemelor ce au fost ridicate de apelant împotriva hotărârii primei instanţe.

Astfel, prin prisma normelor enunţate, reieşind din specificul acţiunii ce ţine de încasarea prejudiciului moral în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei acesteia, la caz, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica cerinţele formulate în acest sens şi prin prisma particularităţilor instituite de Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, inclusiv şi faptului dacă Viorel Agachi întruneşte condiţiile de reabilitare, care i-ar oferi dreptul la repararea prejudiciului material în baza acestei legi.

Or, unul din argumentele de bază invocate de către Ministerul Finanţelor al RM atât în cadrul examinării cauzei în fond cât şi în cererea de apel, argument în privinţa cărui instanţa de apel, de altfel, nici nu s-a expus, este faptul că nu există o sentinţă de achitare integrală a lui Viorel Agachi, ultimul fiind achitat doar pe art. 186 alin. (5) Codul penal, pe când pe art. 290 alin. (1) CP acesta nu a fost achitat, dar procesul a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală, în acest sens făcând referire la sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 februarie 2007, decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2010 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 2011. Instanţa de recurs consideră că aceste circumstanţe urmau a fi supuse unei analize şi verificări minuţioase, întru stabilirea existenţei temeiului de reabilitare a lui Viorel Agachi, care ar acorda dreptul la despăgubire, prin stabilirea cuantumului despăgubirii prejudiciului material şi moral, în sensul în care se pretinde. De altfel, aici este de menţionat că a rămas fără examinare de către instanţa de apel şi argumentul recurentului Ministerul Finanţelor ce ţine de aplicarea incorectă de către prima instanţă a legii la calcularea prejudiciului material ca salariu ratat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Deşi, alin. (3) al normei enunţate specifică concret care încălcări sau erori se consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4) menţionează că săvârşirea şi altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de 8 către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar alin. (5) al normei date prevede că aceste temeiuri se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

Raportând la caz prevederile legale menţionate, instanţa de recurs constată că la examinarea prezentei cauze instanţele de judecată ierarhic inferioare au comis şi alte încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii şi anume nu s-au pronunţat pe marginea tuturor cerinţelor invocate de către Viorel Agachi, astfel, temeiul dat urmând a fi luat în consideraţie de către instanţa de recurs din oficiu.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs va reţine că din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că pe lângă invocarea încălcării prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, Viorel Agachi pretinde la repararea prejudiciului moral invocând şi încălcarea prevederilor art. 3 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi anume că în perioada reţinerii ilegale a fost supus actelor de tortură pentru a recunoaşte infracţiunile care nu le-a comis, precum şi detenţia în condiţii inumane şi degradante a izolatoarelor de detenţie.

Cu toate acestea prima instanţă nu s-a expus pe marginea acestor invocări, cum, de altfel, a trecut peste ele şi instanţa de apel. Or, instanţele de judecată ierarhic inferioare au estimat prejudiciul moral în mărime de 72 000 lei pentru suferinţele lui Viorel Agachi doar prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, lege care, însă, nu acoperă şi art. 3 al Convenţiei, care spune că „nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante”.

Greşeala dată a instanţelor de judecată se impune a fi corectată cu atât mai mult cu cât la caz se constată că Viorel Agachi, prin cererea nr. 9204/08 din 14 februarie 2008 s-a plâns Curţii Europene pentru Drepturile Omului pe violarea de către statul Republica Moldova a art. 3 al Convenţiei şi anume că a fost supus actelor de tortură, în scopul de a extrage o confesiune (f. d. 16), iar prin comunicarea Curţii Europene a Drepturilor Omului la cererea susmenţionată, Guvernului Republicii Moldova i-au fost adresate mai multe întrebări inclusiv şi întrebarea dacă Viorel Agachi a fost supus unor rele tratamente în încălcarea articolului 3 al Convenţiei (f. d. 17 - 22). În această ordine de idei se constată că, deşi hotărârea primei instanţe are un conţinut incomplet, instanţa de apel judecând apelurile nu a constatat neajunsurile din hotărârea primei instanţe, nu s-a expus asupra acestora, prin urmare, se stabileşte că şi judecarea apelurilor a fost efectuată în mod superficial, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale sub imperiul căror urma a fi judecată prezenta cauză.

Sub aspectul celor relatate, fiind cert că constatările instanţei de apel nu conţin o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiilor la care s-a ajuns, fiind comise şi alte încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii, instanţa de recurs este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar şi verifica temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege, fapt ce impune casarea atât a deciziei instanţei de apel din 9 13 noiembrie 2012 cât şi celei din 10 decembrie 2013 cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral deciziile Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 şi din 10 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Viorel Agachi împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Comisariatului General de Poliţiei mun. Chişinău, Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî Ala Cobăneanu 10