2rc-397/14 — Recunoaşterea dreptului

prima instanţă: O.Melniciuc instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrca, S.Arnaut dosarul nr.2rc-397/14 DECIZIE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Nicolae Clima Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către avocatul Burlac Cristina în interesele lui Moroga Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL SB Fainex împotriva CCL 312 şi Moroga Ion cu privire la recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei şi obligarea la transmiterea imobilelor şi cererea reconvenţională depusă de CCL 312 către SRL SB Fainex privind declararea nulităţii tranzacţiilor, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost admis parţial cererea lui Moroga Ion privind scutirea achitării taxei de stat, nu s- a dat curs cererii de apel şi s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor, c o n s t a t ă La 04 aprilie 2012, SRL SB Fainex a depus cerere de chemare în judecată împotriva CCL 312 şi Moroga Ion cu privire la recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei şi obligarea la transmiterea imobilelor.

Pe parcursul examinării cauzei CCL 312 a înaintat o acţiune reconvenţională către SRL SB Fainex privind declararea nulităţii tranzacţiilor. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 noiembrie 2013 acţiune iniţială a fost admisă. A fost recunoscută valabilă tranzacţia de împăcare din 20.10.2009, încheiată între CCL 312 şi SRL SB Fainex. S-a obligat CCL 312 să transmită în proprietatea SRL SB Fainex bunurile imobile cu suprafeţele de 160 m.p din str. Ceucari 5/1, 319,9 m.p din str. Ceucari 5/6, 319, 9 m.p din str. Ceucari 5/7 mun.Chişinău şi a fost încuviinţată înregistrarea acestora în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a SRL SB Fainex. S-a încasat de la CCL 312 în beneficiul SRL SB Fainex taxa de stat în mărime de 3000 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 47 000 lei.

Cererea reconvenţională depusă de CCL 312 către SRL SB Fainex privind declararea nulităţii tranzacţiilor a fost respinsă ca neîntemeiată. Ne fiind de acord cu hotărîrea nominalizată mai sus, la 18 decembrie 2013 Moroga Ion a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 20 noiembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată depusă de SRL SB Fainex împotriva CCL 312 şi Moroga Ion cu privire la recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei din 20 octombrie 2009 în partea transmiterii de către CCL 312 firmei SRL SB Fainex în proprietate încăperea din subsolul blocului locativ cu suprafaţa de 160 m.p, situat în mun.Chişinău, str.Ceucari 5/1 să fie respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior la 09 aprilie 2014 Moroga Ion a solicitat scutirea de la plata taxei de stat din motivul situaţiei financiare dificile. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 s-a admis cererea înaintată de Moroga Ion privind scutirea de la plata taxei de stat. S-a scutit parţial Moroga Ion de la plata taxei de stat, micşorînd taxa de stat de la 25 000 lei la 10000 lei. Nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Moroga Ion, acordîndu-i-se termen pentru a prezenta dovada de plată a taxei de stat pînă la 21 mai 2014, ora.12.00 în sumă de 10000 lei. I s-a explicat apelantului dacă nu va lichida neajunsurile stabilite de instanţă în termenul acordat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 24 aprilie 2014 avocatul Burlac Cristina în interesele lui Moroga Ion a conestat-o cu recurs, solicitînd casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri privind scutirea integrală a lui Moroga Ion de la plata taxei de stat, şi remiterea cauzei spre examinare în fond în instanţa de apel. În susţinerea recursului recurenta a invocat ilegalitatea încheierii contestate, menţionînd că Moroga Ion îşi apără interesele referitor la încăperea din subsolul blocului locativ cu suprafaţa de 160 m.p, situat în mun.Chişinău, str.Ceucari 5/1, şi potrivit tranzacţiei din 20 octombrie 2009, preţul acestui subsol fiind estimat de părţi la suma de 472 305,40 lei, ceea ce se impune cu o taxă de stat pentru instanţă în mărime de 10 626,87 lei.

Astfel, reieşind că, instanţa de apel l-a scutit pe Moroga Ion de 626 lei, 87 lei, impunîndu-l să achite suma de 10 000 lei în contextul în care a constatat că nu dispune de surse financiare, deoarece nu e angajat în cîmpul muncii. La fel, a menţionat că, prin faptul impunerii apelantului la achitarea taxei de stat în mărime de 10 000 lei, instanţa de apel nu s-a încadrat în suma legală maxim admisibilă, precum şi a îngrădit apelantului accesul liber la justiţie. Susţine recurenta că instanţa de apel a constatat circumstanţele ce constituie temei de scutire de la plata taxei de stat, însă le-a dat o apreciere eronată. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente. Conform art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond. Astfel, norma art. 83 alin. (1) CPC stipulează că taxa de stat reprezintă o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanţa judecătorească în beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe documente din dosar.

Prin urmare, o condiţie indispensabilă pentru admiterea spre examinare a cererii de apel reprezintă plata taxei de stat, dovada căreia potrivit art. 365 alin. (4) CPC se anexează la cererea de apel. În acelaşi timp, art. 85 alin. (1) CPC indică cine şi în ce condiţii sînt scutiţi de la achitarea taxei de stat. În continuare se relevă faptul că potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pot fi stabilite prin lege şi alte cazuri de scutire a părţilor de plata taxei de stat, iar potrivit alin. (4), în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Astfel legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces este în drept să scutească de la plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, apelanta a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat, în urma prezentări probelor necesare, scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare. Instanţa a constatat situaţia invocată, dar a admis parţial cererea, impunînd achitarea taxei de stat doar în mărime de 10 000 lei. Instanţa de recurs consideră concluzia instanţei de apel ca neîntemeiată, avînd în vedere faptul că apelantul a justificat prin probe cerinţa de scutire de la plata taxei de stat.

La caz, recurentul Moroga Ion a prezentat instanţei de apel certificat nr.298 din 08.04.2014 eliberat de Primăria comunei Boşcana, r-nul.Criuleni, prin care se confirmă că acesta nu este încadrat în cîmpul muncii şi nu dispune de resurse financiare.(f.d.145, vol. II). Or, acest înscris probează cu certitudine circumstanţele invocate de apelant- recurent. Mai mult ca atît, instanţa de apel a constatat împrejurările menţionate mai sus, dar a conchis că acestea nu reflectă posibilitatea materială reală a solicitantului. În context instanţa aminteşte că art. 6 § 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil, iar factorul financiar, respectiv incapacitatea de a achita o taxă de stat, nu poate servi ca motiv de a nu recurge la această cale de atac.

De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky împotriva Regatului Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie. Respectiv, impunerea achitării taxei de stat în condiţiile în care norma legală, şi situaţia contestatarului prevede scutirea de la achitarea taxei de stat – ar restricţiona nejustificat accesul la justiţie, şi s-ar admite astfel încălcarea unuia din drepturile fundamentale consfinţite în Convenţie.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, cu valoare de principiu, că hotărîrile sale sunt obligatorii nu numai cu privire la situaţia reclamantului dintr-o speţă particulară, ci, ele produc efecte juridice directe în ordinea internă a statului în cauză. În acest sens, s-a arătat că autorităţile statale trebuie să înlăture aplicarea acelor norme naţionale ce sunt incompatibile cu prevederile Convenţiei (cauza Vermeire contra Belgiei). Ca urmare, instanţele judecătoreşti naţionale au obligaţia să aplice în mod direct concluziile instanţei europene în orice caz concret ce este supus aprecierii lor. În acelaşi timp, într-o jurisprudenţă constantă (Clionov vs. Moldova, Tudor- Comerţ vs.Moldova, Teltronic-CATV vs.Polonia, etc.) Curtea a statuat că dreptul la tribunal este pus grav în discuţie dacă taxa de stat este fixată într-un cuantum excesiv, în deosebi atunci cînd cel care intenţionează să exercite calea de atac este lipsit de resurse financiare.

În consecinţă, Curtea Europeană a arătat că în toate cazurile de exercitare a recursului (apelului) fără plata taxei de stat, instanţa de judecată trebuie să examineze posibilitatea reducerii cuantumului acesteia sau scutirii recurentului (apelantului) care invocă situaţia grea financiară. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral încheierea instanţei de apel cu emiterea unei încheieri noi de admitere integrală a cerinţei de scutire integrală de la plata taxei de stat, şi cauza urmează a fi restituită la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea apelului depus de Moroga Ion în fond.

În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite cererea de recurs declarată de Burlac Cristina în interesele lui Moroga Ion. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL SB Fainex împotriva CCL 312 şi Moroga Ion cu privire la recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei şi obligarea la transmiterea imobilelor şi cererea reconvenţională depusă de CCL 312 către SRL SB Fainex privind declararea nulităţii tranzacţiilor. Se pronunţă o nouă încheiere prin care se scuteşte integral Moroga Ion de la achitarea taxei de stat la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău din 20 noiembrie 2013. Se remite cauza pentru judecarea cererii de apel în fond la Curtea de Apel Chişinău.

Decizia este irevocabilă din momentul adoptării. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru