2ra-1881/14 — Partajarea averii comune în devălmăşie

prima instanţă: T. Culava dosarul nr. 2ra-1881/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahapol ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 25 iunie 2014 mun.

Chişinău în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursul declarat de către Elena Cebotari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Cebotari împotriva lui Mihai Cebotari cu privire la partajarea averii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Elena Cebotari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 12 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 29 decembrie 2010 Elena Cebotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihai Cebotari cu privire la partajul bunurilor comune în devălmăşie, recunoaşterea dreptului de proprietate a cîte ½ cota-parte din casa de locuit şi a dreptul de proprietate a cîte ½ cotă-parte din terenul aferent casei de locuit din sat.

Cojuşna r-l Străşeni, cu o suprafaţă de 0,1172 ha, înregistrat la OCT Străşeni la 12 octombrie 2010 cu numărul cadastral 8015307.076, atribuirea în proprietate exclusivă a întregul bun imobil cu obligarea la plata unei sulte de 23352,25 lei în beneficiul lui Mihail Cebotari. În motivarea acţiunii a indicat că s-a aflat în căsătorie cu Mihai Cebotari în perioada 25 iulie 1987 – 03 august 2010. Prin decizia Primăriei s. Cojuşna nr. 126 din 08 august 2000 le-a fost repartizat în proprietate un lot de pământ cu o suprafaţă de 0,1178 ha pentru construcţia casei de locuit. Invocă că construcţia casei a început pe la mijlocul verii anului 2003, deoarece în această perioadă pârîtul nu era încadrat permanent în câmpul muncii, lucrînd la comandă 3-5 luni pe an şi în aceste circumstanţe construcţia casei practic nu se efectua.

Tot pîrîtul, de două - trei ori pe an se deplasa în Federaţia Rusă unde muncea la şantiere de construcţie, iar revenind acasă declara că, s-a întors fără bani fiindcă nu li s-a plătit pe lucru. Insistă că casa se construia numai din sursele financiare ale ei, deoarece la acel moment era încadrată în câmpul muncii în calitate de salariat la fabrica de vinificare din satul Cojuşna, şi tot din salariu câştigat întreţinea familia compusă din trei persoane - soţ şi doi copii minori. În perioada 2006 - 2008 pârîtul nu a investit în bunul comun, din aceste greutăţi şi datorii, care s-au acumulat, dânsa a fost nevoită să plece în Israel, unde a munci din greu în două locuri, iar salariu câştigat transfera acasă pentru finalizarea construcţiei casei, achitarea datoriilor, procurarea carboniferilor şi altor necesităţi casnice precum ar fi hrană şi îmbrăcăminte la copii.

Privitor la datorii declară că, a împrumutat sume de bani de la diferite persoane, investite în construcţia casei şi cheltuieli la nunta fiicei lor Stela, de una singură, din munca ei proprie muncind peste hotarele ţării. În perioada 16 august 2008 – 03 august 2010 a transferat în bugetul familiei surse financiare în sumă de 17 115 dolari SUA şi suma de 5 260 euro, ceea ce constituie aproximativ suma de 300 000 lei, şi după divorţ continua să investească surse financiare proprii pentru a finisa construcţia casei şi acest fapt se confirmă prin chitanţele Western Union. Invocă faptul că, transferul în sumă de 2 850 euro şi 200 dolari SUA, pârîtul nu i-a investit în familie sau la îngrijirea copiilor, ci la folosit în scop personal pentru întreţinerea concubinei.

Declară că, sumele transferate de peste hotare se investeau în procurarea materialelor de construcţie - cimentul, nisipul, praful de tencuit, vopsea, uşi, ferestre, teracotă. Având în vedere că suprafaţa casei este de 122,6 m/p, anexa cu o suprafaţă de 12,9 m/p, terasa cu o suprafaţă de 21,0 m/p, şura cu o suprafaţă de 30,0 m/p, cât şi 1200 m/p de gard reclamanta consideră, că investiţiile şi cheltuielile sunt considerabile. În cursul judecării cauzei reclamanta şi-a modificat pretenţiile şi a solicitat împărţirea averii în părţi egale. În şedinţa judiciară reprezentantul reclamantei a solicitat atribuirea clientei sale părţii II din Varianta I propusă prin Actul nr. 16 din 22 august 2011 privind partajarea tehnică a imobilului, efectuat de OCT Străşeni, cu atribuire suplimentar şi a camerei cu nr. 5 cu suprafaţa de 13,4 m.p.

cu preţul de 6305 lei, motivînd că în camera dată locuieşte fiica lor, împreună cu copilul minor, iar pîrîtul nu locuieşte în imobilul în litigiu, ci are altă locuinţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 02 octombrie 2013 a fost admisă cerere de chemare în judecată lui Elena Cebotari împotriva lui Mihai Cebotari a fost partajată în natură casa de locuit şi terenul aferent din str. Tineretului 60, s. Cojuşna, r-l Străşeni, după cum urmează lui Elena Cebotari, conform variantei I, partea II, şi anume: coridor nr. 1 cu suprafaţa de 8,6 m.p. cu preţul de 4046 lei; odaia de locuit nr.2 cu suprafaţa de 24,3 m.p. cu preţul de 11433 lei; bucătărie nr.6 cu suprafaţa de 14,8 m.p. cu preţul de 6964 lei; cazangerie, baie nr.7 cu suprafaţa de 13,3 m.p.

cu preţul de 5670 lei; scară cu suprafaţa de 20,3 m.p. cu preţul de 566 lei; gard nr. I cu lungimea de 12,16 m cu preţul de 454 lei, în total în sumă de 29133 lei cu suprafaţa la sol de 71,8m.p., ce constituie 53 % din casa de locuit; Lui Mihail Cebotari, conform variantei I, partea - I, şi anume: odaia de locuit nr.3 cu suprafaţa de 18.4 m.p. cu preţul de 8658 lei; odaie de locuit nr.4 cu suprafaţa de 12,2 m.p. cu preţul de 5740 lei, odaia de locuit nr.5 cu suprafaţa de 13,4 m.p. cu preţul de 6305 lei, coridor nr.8 cu suprafaţa de 9,1 m.p. cu preţul de 4282 lei; sarai-1 cu suprafaţa de 30,0 m.p. şi preţul de 6574 lei, Wc-2 cu suprafaţa de 1,0 m .p.

cu preţul de 1516 lei, gard-I cu lungimea de 6,87 m cu preţul de 257 lei, în total în sumă de 33332 lei cu suprafaţa la sol de 63,2 m.p., ce constituie 47% din casa de locuit; A fost obligat Mihail Cebotari să-şi deschidă uşă din coridorul nr.8 în locul ferestrei, să demoleze 2 m din saraiul 1 pentru a avea acces la tot terenul; A fost obligată Elena Cebotari să construiască un perete despărţitor în coridorul 1 cu lungimea de 4,50 m. A fost împărţit terenul aferent casei de locuit cu suprafaţa de 0,1172 ha cu atribuirea: lui Elena Cebotari - partea II cu suprafaţa de 0,0621 ha în hotarele: 1:9- 10,37 m, 9:8- 4,95 m, 8:7- 0,85 m, 7:6-2,20 m, 6:5-1,15 m, 5:4-42,51 m, 4:11-9,04 m, 11:10-60,0 m, 10:1- 12,16 m, cu preţul de 741 lei, ce constituie 53 % din imobil; lui Mihail Cebotari - partea I cu suprafaţa de 0,0551 în hotarele 1:2-6,87 m, 2:3-59,97 m, 3:4- 11,0, 4:5-42,51 m, 5:6-1,15 m, 6:7-2,20 m, 7:8-0,85 m, 8:9-4,95 m, 9:1-10,37 m, cu preţul de 657 lei, ce constituie 47%.

A fost încasat din contul lui Mihail Cebotari în folosul lui Elena Cebotari diferenţa costului cotelor părţi în mărime de 4 199 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Elena Cebotari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 02 octombrie 2013. La 11 aprilie 2014 Elena Cebotari a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel, în partea atribuirii lui Mihai Cebotari a camerei nr. 5 (4,33 x 2,88) dormitor, cu suprafaţa de 1230 m.p., cu pronunţarea unei noi hotărîri în această parte de atribuire în proprietate Elenei Cebotari.

În motivarea recursului a indicat că instanţa de apel şi prima instanţă au soluţionat greşit pricina, apreciind arbitrar probele, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Studiind temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Elena Cebotari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Elena Cebotari, în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Elena Cebotari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Elena Cebotari se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat