3ra-775/14 — Anularea actului administrativ

prima instanţă:O. Gangal dosarul nr.3ra-775/14 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga , Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari, Oleg Sternioală, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ursachi Angela, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ursachi Angela către Consiliul local Mateuţi, r-nul Rezina, privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ursachi Angela, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rezina din 15 iulie 2013 prin care a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 28.05.2013 reclamanta Ursachi Angela a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Mateuţi, solicitând anularea deciziei Consiliului local Mateuţi, r-nul Rezina nr.1/2 din 12.03.2013 „Cu privire la transmiterea în gestiunea economică a ÎM ,,Servicom – Mateuţi „ a mijloacelor fixe”.

În motivarea acţiunii reclamanta Ursachi Angela a indicat, că prin decizia Consiliului local Mateuţi nr.1/2 din 12.03.2013, Consiliul local Mateuţi a decis transmiterea în gestiunea economică ÎM „Servicom - Mateuţi" a mijloacelor fixe, conform listei obiectelor înscrise în punctul 1 al deciziei. Potrivit art.4 al Legii cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 14.10.2002 , obiectele înscrise în punctul 1 al deciziei constituie un sistem public de gospodărie comunală, prin intermediul cărora se furnizează/prestează serviciile publice de gospodărie comunală, şi fac parte integrantă din structura edilitară a localităţii.

Prin urmare, consideră reclamanta, decizia Consiliului local Mateuţi nr.1/2 din 12.03.2013 a fost adoptată cu derogări de la legislaţia în vigoare a RM, şi nume: au fost transmise în gestiune economică mijloace fixe, care constituie un sistem public de gospodărie comunală, prin intermediul cărora se furnizează/prestează 1 serviciile publice de gospodărie comunală şi fac parte integrantă din structura edilitară a localităţii, pe cînd legiuitorul specifică obiectele de infrastructură tehnico-edilitară şi le deosebeşte de alte bunuri, ca neputând fi separate de serviciile publice de gospodărie comunală prin care se distribuie, urmând a fi transmise în gestiune sau concesiune doar concomitent cu transmiterea gestiune sau concesiune a serviciului public de gospodărie comunală, posterior liderii asupra formei de gestiune a serviciului cu respectarea tuturor normelor legale.

Consiliul local Mateuţi a ignorat, prevederile legale şi a transmis sistemul public de gospodărie comunală fără a decide asupra formei de gestiune a serviciului public de gospodărie comunală, după cum prevăd art. art. 16, 17 ale Legii cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002.

De asemenea reclamanta a indicat, că autoritatea publică locală a încălcat prevederile art. 10 alin. (4) al Legii nr. 523 din 16.07.1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care obligă proprietarul public a unităţilor administrativ-teritoriale să dispună de bunurile proprii după cum crede de cuviinţă, dar fără a încălca legislaţia, art. 15 al Legii nr. 1402 din 24.10.2002 cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală, care obligă autorităţile administraţiei publice locale la alegerea formei de gestiune a serviciului public de gospodărie comunală pe criterii de competitivitate şi eficienţă managerială, consultarea cu utilizatorii la stabilirea politicilor şi strategiilor locale în domeniul gospodăriei comunale, la adoptarea normelor locale şi negocierea contractelor de parteneriat public-privat, ş.a.

În consecinţă, reclamanta menţionează că utilizatorii serviciului public respectiv au fost lipsiţi de garanţiile de a beneficia de un serviciu public de gospodărie comunală după cum prevede art. 14 al Legii nr. 1402 din 24.10.2012, au fost afectate drepturile utilizatorilor care au contribuit financiar la construcţia anumitor segmente de reţea a apeductului şi celor care au achitat taxa de conectare la segmentele de reţea construite din bani publici. Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 15.07.2013 acţiunea înaintată de Ursachi Angela către Consiliul local Mateuţi, r-nul Rezina privind anularea actului administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Ursachi Angela, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rezina din 15 iulie 2013 prin care a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

La 06 februarie 2014, Ursachi Angela a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Rezina din 15.07.2013 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi soluţionarea a problemei în fond de anulare a deciziei nr.1/2 din 12.03.2013 „Cu privire la transmiterea în gestiunea economică a ÎM ,,Servicom-Mateuţi „ a mijloacelor fixe”. În motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanței de fond şi instanţei de apel, considerând că s-a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

2 Consideră recurenta că concluzia instanţelor de judecată, că, constituirea întreprinderii Municipale de către Consiliul local Mateuţi şi înzestrarea acesteia cu mijloace fixe (reţea de apeduct) reprezintă de fapt o formă a gestiunii directe de către administraţia publică locală a serviciului de gospodărie comunalii respectiv nu este una legală. Or, legea reglementează cu totul altfel şi anume art. 17 alin.2 al Legii cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002, prevede că alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de gospodărie comunală se face prin decizie a autorităţilor administraţiei publice locale.

În continuare, art. 18 alin.2 prevede că gestiunea directă se realizează prin compartimentele specializate organizate în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi nu prin constituirea Întreprinderii Municipale, care este agent economic, spre deosebire de compartimentele specializate (secţii, direcţii în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale) care nu sunt clasificate de legislaţie ca agenţi economici.

Mai menţionează recurenta că ambele instanţe au făcut referire la art. 179 alin.(2) CC, care prevede că întreprinderile municipale se fondează şi se dotează de către APL, aceasta fiind o normă generală şi nu s-a luat în consideraţie normele speciale şi anume art. 14 alin.2 lit. (h), art.73 alin.l al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală; art. 14 alin.l al Legii cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002 care atribuie competenţa exclusivă privind înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de gospodărie comunală.

De asemenea instanţele de judecată nu au ţinut cont de prevederile art.2, art.4 ale Legii cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002, care prevede serviciile publice de gospodărie comunală ca servicii scoase din subordinea autorităţilor publice centrale şi constituite ca structuri autonome gestionare, atribuindu-li-se patrimoniu propriu în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Consideră recurenta că trecând cu vederea toate argumentele de drept ale reclamantului, instanţele au încălcat prevederile directe ale art.238 alin.(2), 240 alin.(l), 241 alin.(5) din Codul de procedură civilă care obligă instanţa să cerceteze circumstanţele invocate şi să motiveze respingerea acestora.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurenta Ursachi Angela este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 3 Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurenta Ursachi Angela în cererea de recurs că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale şi poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu hotărârea primei instanţe şi instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a hotărârilor, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de fond şi de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurenta Ursachi Angela, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ursachi Angela, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală 4