3ra-741/14 — Obligarea asigurării cu spațiul locativ

dosarul nr. 3ra-741/14 prima instanţă: D. Chistol instanţa de apel: N. Vascan, Secrieru Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Ian Dogotari în interesele recurentului Vioară Sergiu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vioară Sergiu împotriva Ministerul Apărării al RM cu privire la obligarea asigurării cu spațiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 decembrie 2013, prin care hotărîrea instanței de fond a fost casată integral, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La 14 noiembrie 2012, reclamantul Vioară Sergiu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtului Ministerul Apărării al RM, privind obligarea asigurării cu spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul Vioară Sergiu a indicat că, la 02 iunie 1990 a început cariera militară. Pe parcursul satisfacerii serviciului militar în Armata Naţională a RM a respectat întocmai regulamentele şi ordinele, fiind un militar disciplinat şi exemplar, ajungând la funcţii înalte în aparatul central al armatei şi la gradul de locotenent. Reieşind din faptul că în anumite perioade reclamantul şi-a exercitat atribuţiile în zone de conflict militar, inclusiv şi în Irak, stagiul serviciului militar i-a fost calculat cu anumite avantaje.

Astfel, în anul 2011 stagiul militar constituia peste 20 de ani, fapt care l-a determinat ca în temeiul pct. 140, lit. m) a Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţele Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.941 din 17 august 2006 şi conform Ordinului Ministrului Apărării nr.2-043 din 26 mai 2011, să se concedieze din Armata Naţională, din propria inițiativă cu trecerea în rezervă şi ieşirea la pensie. Reclamantul Vioară Sergiu a mai menţionat că, la data de 17 iulie 2004, s-a căsătorit cu Vioară (Semionova) Nadejda, cu care are doi copii minori, Vioară Elisaveta, născută la 14 martie 2006 şi Vioară Constantin, născut la 03 iunie 2008. Din momentul căsătoriei şi până în prezent reclamantul şi familia lui locuiesc la gazdă, neavând un loc permanent de trai.

Din aceste considerente, în anul 1993 reclamantul Vioară Sergiu a depus actele de rigoare la locul de serviciu, pentru a fi asigurat cu spaţiu locativ. Totodată, la 21 ianuarie 2005, reclamantul a depus un raport pe numele Comandantului Centrului Militar al mun. Chişinău, de a fi inclus în lista militarilor ce nu au spaţiu locativ din data de 26 ianuarie 1993, astfel fiindu-i eliberat certificatul nr. 72/161, care confirmă că acesta este inclus în lista generală a militarilor care necesită asigurare cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău. La 26 septembrie 2012, reclamantul a înaintat Ministerului Apărării o cerere prealabilă prin care a solicitat obligarea asigurării cu spațiu locativ.

La 14 noiembrie 2012, a primit un răspuns prin care Ministerul Apărării recunoaşte dreptul său la un spaţiu locativ - apartament cu trei odăi, dar totodată informează că, solicitarea privind asigurarea cu spaţiu locativ va fi examinată în conformitate cu succesiunea rîndului la stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare a acesteia. Calificînd acest răspuns ca fiind un refuz, a înaintat cerere de chemare în judecată, la 13 martie 2013, reclamantul Vioară Sergiu și-a concretizat cerințele din acțiune, solicitînd obligarea pîrîtului Ministerul Apărării al RM de a elibera ordinul de asigurare cu spaţiu locativ, apartament cu 3 odăi, pe numele reclamantului Vioară Sergiu, ori în cazul în care pîrîtul nu dispune de posibilităţi reale în acest sens, obligarea acestuia la alocarea mijloacelor financiare necesare pentru procurarea unui apartament cu trei odăi în raza mun.

Chişinău. Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 iunie 2013, a fost admisă acţiunea reclamantului Vioară Sergiu, a fost obligat pîrîtul Ministerul Apărării al RM să-l asigure pe reclamantul Vioară Sergiu cu spaţiu locativ conform legislaţiei locative în vigoare, conform rîndului stabilit, în dependenţă de componenţa familiei acestuia, la ultimul loc de serviciu. (f.d.64, 67-71) Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al RM. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 28 iunie 2013, pronunțînd o hotărîre nouă, prin care s-a respins cererea lui Vioară Sergiu împotriva Ministerul Apărării al RM cu privire la obligarea asigurării cu spațiu locativ, fiind neîntemeiată.

(f.d.94-102) Instanța de apel a constatat, că nu există vreun act legislativ sau normativ în care să fie prevăzut dreptul reclamantului Vioară Sergiu de a fi asigurat cu spațiu locativ, deoarece în redacția de pînă la data de 18 decembrie 2009, care stipula că militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asigurați cu spațiu locativ de către structura militară, au fost excluse prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 90-XVIII din 04 decembrie 2009, în vigoare din data de 18 decembrie 2009. La 25 aprilie 2014 avocatul Ian Dogotari în interesele recurentului Vioară Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea menținerii hotărîrii instanței de fond.

În motivarea cererii de recurs a relevat că, decizia instanței de apel o consideră ilegală, pasibilă de a fi casată prin prisma faptului că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material și nu a aplicat norma materială corespunzătoare litigiului dat. Susține, că dreptul de a primi spațiu locativ din contul instituției în care activează recurentul a apărut pînă la modificarea art. 21 al Legii nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 și astfel, abrogarea acestei prevederi legale nu poate anula dreptul recurentului la asigurare cu spațiul locativ. Mai invocă, că nu a fost citat legal pentru ședința de judecată din 23 decembrie 2013, fapt care a dus la încălcarea art. 432 alin. (3) lit. b) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

La 28 mai 2014 intimatul Ministerul Apărării a RM a depus referinţă prin care a solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrii contestate. Consideră că, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către recurenți în esența lor sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă conform art. 130 al Codului de procedură civilă.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de avocatul Ian Dogotari în interesele recurentului Vioară Sergiu poartă caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal.

Tot odată, instanța de recurs apreciază critic alegațiile avocatului, precum că recurentul Vioară Sergiu și avocatul acestuia nu au fost citați legal pentru ședința de judecată din 23 decembrie 2013, dat fiind faptul, că actele cauzei atestă, că la demersul recurentului Vioară Sergiu din 27 noiembrie 2013 și 18 decembrie 2013, instanța de apel în mod repetat a admis amînarea examinării cauzei, iar conform art. 100 alin.. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de judecată la care a fost amînată judecarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei.

La caz, recurentul Vioară Sergiu, nici avocatul acestuia nu au prezentat probe pertinente, care să demonstreze că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data judecării cauzei. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Ian Dogotari în interesele recurentului Vioară Sergiu în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Ian Dogotari în interesele recurentului Vioară Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Vera Macinskaia Dumitru Mardari