3ra-756/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-756/14 prima instanţă - L. Grădinaru instanţa de apel - Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „N. Baciurina”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „N. Baciurina” împotriva Consiliului raional Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „N.

Baciurina” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 octombrie 2013, c o n s t a t ă La 11 februarie 2013 ÎI „N. Baciurina” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii ÎI „N. Baciurina” a indicat că prin decizia Consiliului raional Floreşti nr. 07/09 din 24 august 2012 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului raional nr. 06/29 din 21 decembrie 2009”, a fost modificat punctul 1 din decizia Consiliului raional nr. 06/29 din 21 decembrie 2009 „Despre demersurile SRL „Panclip”, SRL „Slavteh” şi ÎI „N. Baciurina” privind scutirea de plată pentru arendă”, prin diminuarea sumei scutirii de plată pentru arenda încăperilor în clădirea din str. Ştefan cel Mare 63, în costul lucrărilor de reparaţie a ÎI „N.

Baciurina” din 211997,9 lei pînă la 102368,94 lei, mărime a sumei justificate prin documentele de plată anexate la cerere. A mai menţionat că bunul imobil, proprietate a Consiliului raional Floreşti, i-a fost transmis în locaţiune temporară pe un termen de 3 ani. Cu acordul scris al 1 Consiliului raional Floreşti, a fost efectuată reparaţia capitală a încăperilor, fiind investită suma de 211997,9 lei – sumă acceptată de pîrît în baza actelor justificative prezentate acestuia. În acest sens, de către Consiliul raional Floreşti a fost adoptată decizia nr. 06/29 din 21 decembrie 2009. Consideră decizia Consiliului raional Floreşti nr. 07/09 din 24 august 2012 ca fiind ilegală din următoarele considerente.

Decizia în cauză a fost misă în lipsa reprezentantului întreprinderii. Decizia în cauză a fost supusă controlului administrativ de către Oficiul Teritorial Floreşti al Cancelariei de Stat, care a rămas în vigoare fără careva obiecţii. Consideră că prin decizia contestată i-au fost cauzate prejudicii materiale şi morale, întreprinderea fiind lipsită de proprietatea sa şi anume suma diferenţei de 109628,35 bani. La 03 decembrie 2013 a fost depusă cererea prealabilă, solicitînd abrogarea integrală a deciziei Consiliului raional Floreşti nr. 07/09 din 24 august 2012, însă răspuns la cererea prealabilă nu au primit. ÎI „N. Baciurina” solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, anularea deciziei Consiliului raional Floreşti nr. 07/09 din 24 august 2012 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului raional Floreşti nr. 06/29 din 21 decembrie 2009” ca fiind ilegală şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 octombrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către ÎI „N. Baciurina” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 octombrie 2013. La 29 aprilie 2014, ÎI „N. Baciurina” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare la prima instanţă. Recurentul ÎI „N. Baciurina”, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei au fost prezentate toate probele privitor la efectuarea reparaţiei şi cheltuielile investite au fost anexate la materialele cauzei, iar prin procesul-verbal nr. 6 din 17, 21 decembrie 2009 urmează că decizia privind scutirea ÎI „N.

Baciurina” de la plata pentru arendă a fost examinată în prealabil la comisia consultativă de specialitate pentru economie, buget, finanţe şi dezvoltare a teritoriului şi avînd aviz pozitiv, a fost adoptată cu votul unanim al celor 32 de consilieri al Consiliului raional Floreşti prezenţi la şedinţă. De asemenea, a mai invocat că la acea dată nimeni nu a avut nici o obiecţie referitor la faptul că lipsesc careva documente originale privind justificarea sumei investite în reparaţia capitală a clădirii. Totodată, indică că decizia Consiliului raional Floreşti nr. 07/09 din 24 august 2012 poartă un caracter individual, iar instanţele de judecată nu puteau aplica prevederile Legii nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, deoarece conform art. 1 al.

(2) al Legii menţionate, aceasta nu se aplică la elaborarea actelor individuale. Astfel, recurentul consideră că aplicarea în litigiul în cauză a Legii nr. 317 din 18 iulie 2003 de către instanţele judecătoreşti este greşită. 2 Intimatul Consiliul raional Floreşti, prin referinţa depusă a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. De asemenea, a menţionat că la 24 august 2012 Consiliul raional Floreşti a modificat decizia din 21 decembrie 2009, diminuînd suma scutirii de plată pentru arendă în mărime de 102368.94 lei în limita cheltuielilor de reparaţie şi reconstrucţie confirmate prin documentele de plată, prezentate de ÎI „N.

Baciurina”, deci la data de 01 noiembrie 2012 diferenţa dintre cheltuieli şi datoria la plata de arendă deja constituiau: 177893,52 lei – 102368,94 =75524,58 lei plus datoria pentru apa consumată şi canalizare în cantitate de 62 m3 la preţul de 69,6 lei pentru 1m3 în sumă de 4315,2 lei, iar în total 79839,78 lei care şi au fost solicitaţi să fie încasaţi de la locatar prin cererea reconvenţională. Mai indică că ÎI „N. Baciurina” a avut destul timp pentru a prezenta documente care ar fi confirma cheltuielile de reparaţie şi reconstrucţie mai mari decît cele indicate în decizia contestată şi nu a prezentat probe în acest sens, astfel decizia din 24 august 2012 fiind legală, neexistînd careva temeiuri pentru a fi anulată.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „N. Baciurina”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 3 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „N. Baciurina” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „N.

Baciurina” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4