2ra-1988/14 — Încuviințarea adopției

Dosarul nr. 2ra-1988/14 : Instanţa de fond judecătoria Centru, mun.Chinău (judecător:E.Palamciuc ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători:N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliță)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandrușchina Tatiana împotriva deciziei din data de 27.03.2014 a Curții de Apel Chișinău adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandrușchina Tatiana privind încuviințarea adopției c o n s t a t ă : La data de 22.03.2013 Alexandrușchina Tatiana a depus în instanța de judecată cerere privind încuviințarea adopției. În motivarea acțiunii s-a indicat că, din data de 15.06.2012 este luată la evidența organelor de tutelă ca persoană care solicită adopția unui copil.

Prin decizia nr.037 din data de 09.11.2012 a Direcției municipale pentru protecția drepturilor copilului mun.Chișinău, i-a fost încredințat pe un termen de trei luni copilul Rotari Adrian – a.n.27.08.2010, care era plasat în Centrul de Plasament și Reabilitare pentru copii de vîrstă fragedă din mun.Chișinău. Timp de o lună, în baza permisului de vizită, a vizitat copilul în Centrul de Plasament. În această perioadă, indică reclamanta, s-a format un atașament între ea și copil. Din data de 09.11.2012, copilul se află la domiciliul reclamantei, fiind monitorizat lunar de către Direcția pentru protecția dreptului copilului, cu întocmirea rapoartelor corespunzătoare. A mai indicat reclamanta în cererea de chemare în judecată că, din momentul încredințării copilului, a manifestat față de acesta grijă ca un părinte, între ei s-a stabilit o legătură și copilul o recunoaște ca mamă.

Indică reclamanta că, dorește să ofere copilului educația, grija corespunzătoare ca într-o familie, iar copilul să se bucure de o copilărie fericită. A solicitat încuviințarea adopției copilului minor Rotari Andrei – a.n.27.08.2010 cu schimbarea numelui în Alexandrușchin. Prin hotărîrea din data de 30.04.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, cererea Tatianei Alexandrușchina a fost admisă și a fost încuviințată adopția 1 copilului minor Rotari Andrian – a.n.27.08.2010 cu schimbarea numelui din ”Rotari” în ”Alexandrușchin”. Prin decizia din data de 01.08.2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului mun.Chișinău și Procuratura Centru, mun.Chișinău, a fost anulată hotărîrea din data de 30.04.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care cererea Tatianei Alexandrușchina Tatiana a fost respinsă.

Prin decizia din data de 04.12.2013 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Alexandrușchina Tatiana a fost admis, a fost casată decizia din data de 01.08.2013 a Curții de Apel Chișinău și restituită pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia din data de 27.03.2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului mun.Chișinău și Procuratura Centru, mun.Chișinău, a fost anulată hotărîrea din data de 30.04.2013 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care cererea Tatianei Alexandrușchina privind încuviinţarea adopţiei a fost respinsă. La data de 07.05.2014, Alexandrușchina Tatiana a depus recurs împotriva deciziei din data de 27.03.2014 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia este arbitrară, nefondată și ilegală. A mai indicat reclamanta că, probele suplimentare anexate la materialele dosarului civil, invocate de intimați sunt declarative, artificiale, care au fost combătute în cursul examinării fondului pricinii, însă care au fost interpretate eronat şi superficial de instanța de apel. A mai indicat recurenta că, decizia recurată nu corespunde normelor de drept şi nu răspunde în mod sigur şi expres la toate obiecţiile formulate și încalcă indicaţiile date de Curtea Supremă de Justiţie în decizia din 04.12.2013. De asemenea a indicat recurenta că, instanţa de apel greșit şi-a fundamentat concluzia de respingere a cererii apreciind ca fiind confirmat faptul aplicării a violenţei față de copil şi neglijenţa în educarea lui.

Chiar dacă, organele procuraturii au ajuns la concluzia privind lipsa vinovăţiei recurentei în aplicarea violenţei faţă de copilul adoptat Rotari Andrian. A mai menționat recurenta că, Curtea de Apel Chişinău, din motive necunoscute nu a atras atenţia asupra faptului că, Curtea Suprema de Justiţie a evidenţiat prin decizia din 04.12.2013 că, la rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de toate probele la dosar şi reexaminând pricina, să emită o decizie legală şi întemeiată, respectând dreptul părţilor la un proces echitabil. Instanţa de apel, nu a administrat totalitatea probelor de o semnificaţie distinctă, în pofida caracterului specific al cauzei de încuviinţare a adopţiei şi situaţiei psihologice vulnerabile a copilului Rotari Andrian, abandonat de către mama biologică şi supus procedurii de adopţie.

Ori, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a evidenţiat că, instanţa de apel prin decizia din 01.08.2013 a calificat ca fiind semnificative explicaţiile martorului Melnic Galina, conform cărora recurenta avea un comportament agresiv faţă de copil, striga şi utiliza vorbe ofensive 2 şi necenzurate în adresa copilului, în situaţia în care contrar normelor procedurale în vigoare martorul respectiv nu a fost audiat în cadrul şedinţei de judecată, explicaţiile menţionate fiind adresate Comisarului CP Buiucani. Chiar în aceste condiţii, intimații nu au avut posibilitate juridică de a chema în judecată, pentru audiere legală a martorului principal - Melnic Galina, care nu a dorit să vină, iar Curtea de Apel Chişinău a trecut cu vederea posibilitatea de a aduce silit sau sub sancţiune martorul dat.

Mai mult ca atît, declarațiile martorului Melnic Galina sunt în contradicţie cu declaraţiile martorului Artenco Liuba. De asemenea, a indicat recurenta că, instanța de apel a trecut cu vederea faptul că, recurenta se afla la evidenţa autorităţii tutelare, drept persoană care solicită adopţia unui copil și în baza permisului de vizită, a vizitat copilul în Centrul de Plasament și între ei s-a format un ataşament pe parcursul unui an. Iar, luarea copilului din familie fără a invoca probe, a cauzat suferinţe semnificative minorului şi recurentei. A mai menționat recurenta că, reprezentantul Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului, Ionaşcu Ina, în şedinţa de judecată la instanţa de fond, a susţinut integral cererea sa cu privire la încuviințarea adopţiei copilului, la fel și reprezentantul Procuraturii Centru mun.Chişinău.

De asemenea a indicat recurenta că, instanţa de fond cert a constatat că, întrunește condițiile în vederea încuviințării adopției, avînd loc de trai, lucru și aptitudini morale în acest sens. Totodată, indică recurenta că, procedura prealabilă de adopţie a fost respectată de părţi întru totul. Motive nu au existat pentru retragerea încuviinţării adopţiei, iar dacă Direcția constata aplicarea violenţei în familie sau alte circumstanțe, era în drept să înainteze cerere privind decăderea din drepturile părintești. Astfel, indică recurenta că, în mod eronat s-a invocat aplicarea violentei în privinţa minorului Rotar A., facîndu-se trimitere la pornirea cauzei penale nr. 2013038084 din data 28.05.2013 de Procuratura Buiucani, mun.

Chişinău, în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod penal al RM, care însă a fost încetată în baza ordonanţei de clasare a cauzei penale adoptate din 31.10.2013. Mai mult ca atât, indică recurenta că, raportul de constatare medico legală şi explicaţiile expertului pot fi interpretate diferit, în dependenţă de stare şi emoţii, deoarece nu conţine concluzii despre sursa leziunilor și nu poate avea o forţă probatorie mai superioară decât celelalte probe din dosar, cărora instanţa de judecată le-a dat o apreciere greşită, sau nici nu s-a expus, plasând la bază acelaşi raport şi explicaţiile expertului, interpretate eronat.

A mai indicat recurenta că, instanța de apel nu s-a expus asupra unor probe cum sunt: certificatul nr.174 din 12.02.2014 eliberat de IMSP AMT CMF nr.4 potrivit căruia s-a adeverit că, recurenta este sănătoasă, adecvată şi nu este la evidenţă psihiatrică; caracteristica eliberata de Grădiniţă Creşa, semnată de directoare şi educătoare, potrivit căruia copilul la început era dezorganizat, agitat, agresiv, iar după primul contact cu mama adoptativă s-a schimbat pozitiv; fişa medicală de ambulator a minorului din Grădiniţă Creşă nr.l/10 potrivit căruia copilul este normal dezvoltat pentru vîrsta lui; certificatele eliberate privind starea psihologică a 3 recurentei; ordonanţa de clasare a cauzei penale.

Indică recurenta că, Colegiul Curţii de Apel Chişinău a manifestat o atitudine degradantă prin concluzia că, recurenta are virsta de 47 de ani, nu are copii, de 10 ani locuieşte singură, are un mod de viaţă constant şi netulburat, liniştită, greu de schimbat. Ori, vîrsta maximă pentru adoptator, conform prevederilor legale este de 48 ani. A mai indicat recurenta că, anume motivul pentru care nu are copii a determinat-o să adopte un copil din orfelinat, pentru a acorda o familie sănătoasă unui copil minor şi de a satisface cerinţele materne. Totodată, la dosar a anexat certificatul medical, privind cauza imposibilităţii de a avea copii, fapt ce nu permite instanței de apel să limiteze dreptul la familie, garantat de CEDO.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentei privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. 4 Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Alexandrușchina Tatiana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Alexandrușchina Tatiana împotriva deciziei din data de 27.03.2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Dumitru Mardari Oleg Sternioală 5