2ra-1968/14 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: V. Grosu Dosarul nr.2ra-1968/14 Instanţa de apel: N. Craiu, A. Doga. A. Nogai ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Şoimu Andrei împotriva hotărîrii judecătoriei Hînceşti din 15 noiembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014, adoptă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială „Moldincombank” societate pe acţiuni împotriva lui Şoimu Andrei cu privire la încasarea datoriei contractuale, a c o n s t a t a t : La 03 mai 2013 Banca Comercială „Moldincombank” societate pe acţiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Şoimu Andrei în care a solicitat încasarea datoriei derivată din raporturile contractuale în mărime de 293 569,80 lei şi compensarea plăţii taxei de stat în mărime de 8550,57 lei.

În motivarea pretenţiilor s-a reiterat că temeiul contractului de credit nr. 45 (2008) din 08 februarie 2008, Banca Comercială „Moldincombank” societate pe acţiuni a acordat lui Şoimu Andrei un credit în sumă de 200 000 lei cu termen de rambursare la 08 februarie 2018. În baza prevederilor contractuale, debitorul Şoimu Andrei şi-a asumat obligaţia respectării condiţiilor contractuale a creditului, dobânzilor şi altor plăţi aferente conform graficului stabilit. Din motivul neonorării acestor obligaţiuni conform calculului datoriilor derivate din raporturile contractuale nerambursate, la situaţia din 08 aprilie 2013, constituie suma de 285 019,23 lei formată din credit în mărime de 164 096,85 lei, dobândă în mărime de 43 166,10 lei, dobînzi suplimentare în mărime de 75 348,90 lei şi comision în mărime de 2 407,38 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Hînceşti din 15 noiembrie 2013 acţiunea înaintată de Banca Comercială „Moldincombank” societate pe acţiuni a fost admisă integral. S-a încasat datoria derivată din raporturile contractuale în mărime de 285 019, 23 lei şi cheltuielile de plata taxei de stat în mărime de 8 550, 57 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 s-a respins apelul declarat de Şoimu Andrei, s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Hînceşti din 15 noiembrie 2013. La 22 aprilie 2014, Şoimu Andrei a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Hînceşti din 15 noiembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 1 20 februarie 2014, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi decizii prin care cauza civilă să fie remisă spre examinare în primă instanţă.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele investite cu judecarea fondului i-au îngrădit accesul la un proces echitabil, garantat de art.6 al Convenţiei CEDO. La adoptarea deciziilor instanţele inferioare s-au bazat doar pe relaţiile şi obligaţiile contractuale, fără a da o apreciere corectă la procedura de examinare a cauzei şi la situaţia sa de fapt. Din cauza problemelor de sănătate şi a vizetelor la medic a fost nevoie să solicite instanţei de judecată amînarea examinării cauzei şi nici de cum nu a avut intenţie de a tergiversa examinarea cauzei. Prin referinţa depusă la 24 iunie 2014 reprezentantul Băncii Comerciale „Moldincombank” societate pe acţiuni susţine că hotărîrea judecătoriei Hînceşti din 15 noiembrie 2013 şi a decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2014 este legală şi întemeiată şi necesită a fi menţinute, iar recursul declarat de recurent este neîntemeiat şi lipsit de suport juridic.

Instanţele investite cu judecarea fondului au examinat cauza în conformitate cu legislaţia în vigoare şi a emis o soluţie corectă. În recurs fiind invocat încălcarea şi aplicarea greşită a normele de drept procesual, nu au fost indicate expres încălcările sau aplicările eronate. Indică că Şoimu Andrei a cunoscut despre locul, data şi ora examinării cauzei fapt menţiunat în materialele dosarului. A solicitat amînarea şedinţei fară ca să prezinte careva dovezi pertinente în confirmarea celor solicitate. Pe parcursul examinării cauzei recurentul a depus mai multe cereri de amînare sub diferite pretexte, avînd drept scop tergiversarea examinării cauzei. La şedinţa de examinare a cererii de apel de către Curtea de Apel Chişinău recurentul Şoimu Andrei a fost prezent, a solicitat transmiterea dosarului la rejudecare însă nu a explicat care sînt circumstanţele care nu au fost elucidate pe deplin de prima instanţă, pentru ce necesită examinare repetată a cauzei.

Comportamentul recurentului denotă că Şoimu Andrei are unicul scop de tărăgănare, fapt ce prejudiciază interesele băncii. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului. Consideră că normele de drept procedural au fost încălcate din care motive este necesară reexaminarea pricinii. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 22 aprilie 2014 este depus în termen. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de 2 Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept procedural, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept procedural şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Şoimu Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Şoimu Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3