2ra-1935/14 — Încasarea dublei arvune

prima instanţă: N. Bănărescu dosarul nr: 2ra-1935/14 instanţa de apel: N. Chircu, I. Talpă, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 18 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Bejenari împotriva lui Ion Bortă cu privire la încasarea dublei arvune împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 februarie 2014 prin care au fost respinse apelurile declarate de către Nicolae Bejenari şi Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Edineţ din 03 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 15 august 2012, Nicolae Bejenari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Bortă cu privire la încasarea dublei arvune.

În motivarea acţiunii a indicat că la 27 aprilie 2012, la biroul notarului public V. Moraru a încheiat cu pârâtul contractul de arvună, conform căruia a transmis pârâtului 6000 Euro în contul sumei contractului de vânzare-cumpărare a combinei de model Class cu jatca de 3,5 m cu preţul vânzării de 12500 Euro, contract care urma să fie încheiat până la 27 iunie 2012. Menţionează că conform p.3 al contractului de arvuna, pârâtul Ion Bortă şi-a asumat obligaţiunea ca în caz de nerespectare a prevederilor contractului din vina lui, va restitui suma dublă a arvunei în mărime de 12000 Euro. Relatează că ulterior, la 28 iunie 2012, adică a doua zi după expirarea termenului stipulat în contractul din 27 aprilie 2012, pârâtul l-a convins să-i mai dea 1500 Euro, în vederea achiziţionării combinei dorite.

Afirmă că după acesta pârâtul nu i-a mai răspuns la apeluri, în aşa mod înș elându-l şi însuşindu-şi suma de 7500 Euro. Îşi întemeiază acţiunea în baza art. art. 631-633 Cod civil. Solicită admiterea acţiunii, încasarea în beneficiul său de la pârâtul Ion Bortă dublul arvunei primite în sumă de 12000 Euro plus 1500 Euro primite suplimentar la 28 iunie 2012, în total suma de 13500 Euro, în asigurarea acţiunii, conform prevederilor art. 174-175, 177-178 CPC să se aplice sechestrul pe bunurile imobile casa de locuit şi terenul situate în sat. Viişoara, r-nul. Edineţ şi locuinţa nr. 54, casa 17, str. Ş. Bucovniei, or. Edineţ şi de asemenea pe toate mijloacele de transport ce-i 1 aparţin, în legătură cu starea grea materială şi gravă a sănătăţii solicită scutirea parţială de la plata a 50 % din suma taxei de stat şi încasarea de la pârât a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 03 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial fiind încasat de la Ion Bortă, locuitorul s. Viişoara, r-nul. Edineţ, în beneficiul lui Nicolae Bejenari locuitorul s. Zăbriceni, r-nul. Edineţ, arvuna în sumă de 6000 euro, cheltuielile achitate pentru transportarea combinei în sumă de 1500 euro şi cheltuielile de judecată în formă de plata taxei de stat în sumă de 2192,40 lei, în rest cererea fiind respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 februarie 2014 au fost respinse apelurile declarate de către Nicolae Bejenari şi Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 08 aprilie 2014, Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare cu emiterea unei decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele de dispoziţie emise de instanţele inferioare, considerând că la emiterea hotărârii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului în fond, fiind încălcate şi aplicate greşit normele de drept procedural şi materiale. Menţionează că temei de plată a dublei arvune a fost invocat de către Nicolae Bejenari faptul că Ion Bortă a adus combina cu întârziere, cu toate că ultimul a declarat că combina a fost adusă în vama RM la data de 24 iunie 2012, adică în termen.

Susţine că reclamantul a refuzat să achite serviciile de transport şi de devamare a combinei, motivând că nu dispune de bani. Relatează că faptele date au fost cert dovedite în proces prin certificatul eliberat de transportatorul „EUROTRANS” SRL din care reiese că combina a fost descărcată la data de 24 iunie 2012 iar transportul a ieşit din vamă la data de 27 iunie 2012, orele 02:00, din declaraţiile martorilor Andrei Bortă şi Nicoleta Lastaveţchi, prin fotografiile pe care se vede postul vamal „Costeşti” şi factura CMR care a fost închisă la data de 28 iunie 2012, când transportatorul s-a întors în Polonia - combina fiind adusă în termen. Afirmă că Nicolae Bejenari s-a eschivat de a procura combina din lipsa de surse financiare sau nedorinţa de a face acest lucru, cu toate că ultimul a adus instanţei de judecată şi a anexat la dosar copia unui contract de credit.

Remarcă că declaraţiile acestuia sunt contradictorii, deoarece anume el a declarat că a fost de acord de a achita serviciile de transport a combinei de către întreprinderea din Polonia până în vama RM dar nu dispunea de întreaga sumă necesară de 2000 EURO, din acest motiv a achitat 1500 EURO, restul 500 EURO i-a achitat Andrei Bortă (feciorul lui Ion Bortă) care la rândul lui a împrumutat aceşti bani de la Nicoleta Lastaveţchi. Mai relatează că în faţa instanţei de judecată, Nicolae Bejenari a declarat că nu a dorit să cumpere combina deoarece ea nu dispune de agregatul de recoltare, fapt ce nu corespunde adevărului şi este unul contrar actului întocmit de inspectorul „Intehagro” din 10 iulie 2012 în baza căruia la combină sânt toate agregatele, ea funcţionează, gabaritele ei corespund înţelegerii dintre părţi.

Totodată acesta a 2 declarat că a verificat lângă spitalul din or. Edineţ combina, a pornit-o, motorul funcţiona şi era în ordine numai că ea nu dispunea de agregatul indicat mai sus. Cu referire la pct. 3 din contract susţine că restituirea dublei arvune a fost prevăzută anume pentru cazul de refuz de încheiere a contractului şi nu pentru alte cazuri, mai ales că Ion Bortă nu a refuzat şi nici nu refuză încheierea contractului. Consideră că prevederile art. 631-632 Cod civil nu sunt relevante la caz, suma de 6000 Euro fiind considerată avans care se va lua în calcul la executarea prestaţiei iar în cazul în care aceasta nu s-a făcut se restituie. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 17 februarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată cu nr. 3420 (f. d. 160), fiind recepționată la 20 februarie 2014 (f. d. 162). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 08 aprilie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

3 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ion Bortă, reprezentat de către avocatul Ghenadie Odobescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4