2rac-270/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: S.Namaşco dosar nr. 2rac-270/14 instanţa de apel: L.Bulgac, N.Craiu, M.Guzun DECIZIE 18 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Compania de Asigurări „Artas” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni împotriva Companiei de Asigurări „Artas” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de către Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 30 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 28 decembrie 2012 BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Artas” SRL cu privire la încasarea despăgubirii şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 19 august 2009 CA „Artas” SRL a emis poliţa nr.37 privind asigurarea complexă a băncilor în beneficiul BC „Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” SA, iar la 20 noiembrie 2009 părţile au semnat un acord adiţional prin care franşiza deductibilă a fost micşorată de la 25 000 euro pînă la 5000 euro. La 15 octombrie 2010 CA „Artas” SRL a fost sesizată despre producerea unui caz asigurat şi anume a situaţiei indicate în art.7 al poliţei-acţiuni necinstite ale angajaţilor asiguratului. S-a constatat că, drept urmare a comiterii fraudei de către angajatul băncii în persoana V.Maţarin, au fost eliberate 28 de credite în valoare totală de 848 000 lei. Invocă reclamanta că în paralel a sesizat organele de urmărire penală despre frauda comisă, care la 10 noiembrie 2011 au adoptat ordonanţa de încetare a urmăririi penale cu atragerea la răspundere contravenţională în temeiul prevederilor art.55 Cod Penal.

Mai menţionează reclamanta că în adresa pîrîtei au fost expediate înscrisurile solicitate de către ultimul în vederea confirmării producerii atît a cazului asigurat, cît şi a mărimii prejudiciului cauzat prin acţiunile ex-angajatului V.Maţarin, iar ultima reclamaţie adresată pîrîtei la 21 noiembrie 2012 cu acordarea termenului de achitare pînă la 01 decembrie 2012, deşi recepţionată a rămas fără răspuns. Consideră reclamanta că pîrîta este obligată să achite suma de 133 631,31 lei, ceea ce reprezintă suma daunei cauzate fără a lua în calcul suma franşizei de 5 000 euro, a dobînzii de întîrziere în mărime de 9 143,67 lei calculată în temeiul alin.(2) art.619 Cod Civil, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 4283,25 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 30 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de către BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 30 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii. La 20 martie 2014 CA „Artas” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurenta în motivarea recursului a indicat că, la emiterea deciziei, instanţa de apel a încălcat sau aplicat eronat normele de drept material şi anume nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

În acest sens a menţionat că instanţa de apel a ignorat prevederile art.1398 Cod Civil, deoarece în temeiul contractului de asigurare, perfectat între părţile în litigiu, angajarea răspunderii asigurătorului-recurent se impune doar în ipostaza cauzării unui prejudiciu material asiguratului de către un angajat al acestuia, fiind necesar a fi prezente condiţiile existenţei unei răspunderi delictuale: fapta ilicită, vinovăţia, existenţa unui prejudiciu şi legătura cauzală între fapta ilicită şi prejudiciu. Iar prin ordonanţa Procuraturii Centru mun.Chişinău din 10 aprilie 2011 a fost reţinută fapta ilicită comisă de către angajatul băncii şi constatată vinovăţia acestuia în comiterea faptei, fără însă a fi constatat un eventual prejudiciu şi legătura cauzală între faptă şi prejudiciu.

Totodată a invocat că instanţa de apel prin adoptarea deciziei de încasare din contul SRL „Artas” a pretinsei despăgubiri de asigurare a dispus îmbogăţirea fără justă cauză a intimatului, deoarece banca a formulat în instanţele civile cereri în procedură de ordonanţă în contradictoriu cu beneficiarii contractelor de credit, încasînd din contul acestora restanţele datorate, dobînzile de întîrziere, penalităţi de întîrziere şi cheltuieli de judecată. Astfel suma de 133 631,31 lei pretinsă de bancă cu titlu de despăgubire de asigurare, se regăseşte în titlurile executorii eliberate băncii de către instanţele de judecată, iar prin adoptarea deciziei instanţei de apel banca se îmbogăţeşte fără just temei, încasînd o sumă dublă pentru acelaşi pretins prejudiciu.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 25 februarie 2014 a fost expediată în adresa recurentei la 11 martie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f.d.100), însă careva date care ar atesta recepţionarea acesteia de către recurentă la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că ultima s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 20 martie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Materialele cauzei denotă că, la 19 august 2009 între BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA în calitate de asigurat şi CA „Artas” SRL în calitate de asigurător a fost perfectat contractul de asigurare complexă a băncilor, asiguratului fiindu-i eliberată poliţa nr.37 cu perioada de valabilitate 19 august 2009-18 august 2010, iar la 20 noiembrie 2009 părţile au perfectat un acord adiţional referitor la diminuarea franşizei deductibile de la 25 000 euro pînă la 5000 euro.

S-a mai constatat că printre riscurile asigurate, acoperite de poliţa menţionată se numără şi infidelitatea angajaţilor, care conform explicaţiilor statuate în anexa poliţei sintagma dată presupune cauzarea unui prejudiciu asiguratului de către angajaţii acestuia prin comiterea uneia sau mai multor acţiuni ilicite sau prin fraudă. Tot din actele cauzei se atestă că la 15 octombrie 2010 BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a sesizat CA „Artas” SRL despre producerea unui caz asigurat şi anume că angajatul asiguratului Vadim Maţarin a comis o fraudă, concretizată în falsificarea documentelor aferente eliberării a 28 de credite unor persoane fizice, în sumă totală de 848 000 lei.

În privinţa lui Vadim Maţarin de către organele de urmărire penală a fost intentat un dosar penal pe semnele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art.361 alin.(1) Cod Penal – confecţionarea, deţinerea şi folosirea documentelor oficiale false, iar la 10 noiembrie 2011 prin ordonanţa Procurorului sect.Centru mun.Chişinău a fost dispusă încetarea urmăririi penale în privinţa lui Vadim Maţarin şi liberarea de răspundere penală cu atragerea acestuia la răspundere contravenţională conform art.55 alin.(1) Cod Penal. Conform art.1398 alin.(1) Cod Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Pentru apariţia răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplineşte temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este componenţa delictului civil. Componenţa delictului civil include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport cauzal. Astfel, raportînd normele citate la actele cauzei, instanţa de recurs reţine că fapta ilicită comisă de către angajatul băncii Vadim Maţarin a fost stabilită, vinovăţia acestuia în comiterea faptei a fost constatată, însă nu a fost constatat prejudiciul cauzat, iar odată ce nu există prejudiciu nu poate fi antrenată răspunderea delictuală.

Mai mult ca atît, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA nu a probat conform art.118 CPC, că prejudiciul pe care îl pretinde în sumă de 848 000 lei, i-a fost cauzat anume prin acţiunile ilicite ale angajatului băncii Vadim Maţarin, nefiindu-i ultimului formulate careva pretenţii referitor la repararea unei pagube.

Respectiv, prima instanţă corect a ajuns la concluzia că BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” nu s-a constituit ca parte civilă în cadrul dosarului penal menţionat, nu a formulat nici o pretenţie faţă de ex-angajatul său, Vadim Maţarin şi nesolicitînd acestuia repararea vreunui prejudiciu, or, în conformitate cu art.61 Cod de Procedură Penală, partea civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Totodată, este de menţionat că BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA anterior adresării în instanţa de judecată împotriva CA „Artas” SRL, a înaintat în instanţe civile cereri în procedură de ordonanţă împotriva beneficiarilor contractelor de credit perfectate de către ex-angajatul Vadim Maţarin, privind încasarea restanţelor datorate, a dobînzilor de întîrziere şi a penalităţilor de întîrziere rezultate din contractele date, invocînd ca motiv neonorarea obligaţiilor contractuale şi nerambursarea, în termen a creditului şi dobînzilor aferente, în privinţa cărora au fost eliberate şi titluri executorii.

Astfel, instanţa de recurs reţine că suma de 133 631,31 lei pe care intimatul o pretinde ca despăgubire de asigurare reprezintă aceiaşi sumă încasată de către BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA prin titlurile executorii, eliberate de instanţele judecătoreşti pentru neonorarea sau neexecutarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractelor de credit şi chiar mai mult o parte din documentele executorii au fost executate. Prin urmare, instanţa de recurs nu poate reţine întemeiată decizia instanţei de apel cu privire la încasarea din contul CA „Artas” SRL în beneficiul BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” SA a despăgubirii de asigurare, or prin încasarea acesteia, ultima s-ar îmbogăţi fără just temei, încasînd o sumă dublă.

În asemenea circumstanţe, prima instanţă întemeiat a reţinut că suma pretinsă de intimat ca despăgubire de asigurare, nu reprezintă altceva decît restanţe la împrumuturile acordate în baza contractelor de împrumut, ca rezultat al neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale şi respectiv nu constituie un risc asigurat. Or, conform lit.a) pct.4 al capitolul excluderi generale din anexa poliţei de asigurare nr.37 din 19 august 2009 prin contractul de asigurare nu se acoperă prejudiciile rezultate ca urmare a neexecutării/executării necorespunzătoare a obligaţiilor în temeiul contractelor de împrumut sau a unor operaţiuni analogice sau similare contractelor de împrumut, eliberate de către asigurat.

În conexiunea celor expuse se constată că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, pe cînd prima instanţă, justificat şi amplu argumentat, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor importante şi cu trimitere la probele administrate, avînd în susţinere cadrul legal aplicabil în speţă, corect a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Compania de Asigurări „Artas” Societate cu Răspundere Limitată. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chişinău din 30 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acţiuni împotriva Companiei de Asigurări „Artas” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală Galina Stratulat