2ra-1943/14 — Repararea prejudiciului în urma represiunilor politice

Dosarul nr.2ra-1943/14 Prima instanţă: Judecătoria Edineț (jud.Gh.Bîrsan) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A.Gheorghieș, N.Chircu, V.Harmaniuc)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 18 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Iurie Bejenaru Judecători Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Buianovschi Vladimir împotriva deciziei din data de 06.02.2014 a Curții de Apel Bălți adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buianovschi Vladimir împotriva Consiliului rl.Edineț, Primăria sat.Cuconeștii Noi, rl.Edineț privind repararea prejudiciului cauzat în urma represiunilor politice a constatat La data de 05.07.2010, Buianovschi Vladimir a depus în instanța de judecată cerere împotriva Consiliului rl.Edineț, Primăria sat.Cucuneștii Noi, rl.Edineț privind repararea prejudiciului cauzat în urma represiunilor politice.

În motivarea acțiunii s- a indicat că, familia reclamantului compusă din tatal - Buianovschi Constantin – a.n.1896; mama – Buianovschi Maria – a.n.1902; sora – Buianovschi Eugenia – a.n.1932; sora Nina – a.n.1940 și el – reclamantul Buianovschi Vladimir - a.n. 1949 au fost supuși represiunilor politice și deportați în regiunea Cita, Rusia. Odată cu deportarea familiei reclamantului, a fost confiscată și averea acestora. Ulterior, au fost reabilitați. A mai indicat reclamantul că, prin hotărîrea din data de 27.02.2004 a judecătoriei Edineț i-a fost restituită parțial averea confiscată în sumă de 100000 lei.

Ulterior, indică reclamantul că, a mai depistat acte care confirmă că, le-au fost confiscate și alte bunuri decît cele restituite conform hotărîrii judecătorești executate în anul 2007. Astfel, indică reclamantul că, nu i-au fost restituite următoarele bunuri: cinci uși cu prețul de 15000; șase ferestre la prețul de 7200 lei; cadă din zinc cu prețul de 180 lei; ceaun cu prețul de 300 lei, boronă cu prețul de 1320 lei.

De asemenea a indicat reclamantul că, în certificatul nr.197 a Comisiei executivului rl.Edineț din data de 06.06.1990 a fost constatată și altă avere confiscată și anume – trei covoare – 4500 lei; 10 așternuturi din lînă – 20000 lei; candrel 100 metri - 20000 lei; dorojki 85 metri - 17000 lei; trei plapume – 12000 lei; miere 90 kg – 4050 lei; brînză de oi 60 kg – 2400 lei, găini – 3000 lei; un vițel – 1200 lei; un vițel – 5000 lei; căruță - 3000 lei, plug – 1500 lei, cultivator – 1000 lei; semănătoare – 1000 lei; 50 stupi cu albine – 40000 lei, porci – 4000 lei; trei oi – 1800 lei; purcel – 700 lei; vin 300 l – 3000 lei; bani în sumă de 85 mii lei. Astfel, indică reclamantul că, averea care solicită să-i fie restituită este în sumă de 225350 lei.

La fel a indicat reclamantul că, a mai deținut o combină în sumă de 773 000 lei, un hectar de pădure – 128000 lei, avere care nu poate fi confirmată prin careva acte, doar de către martori. A mai indicat reclamantul că, de toată această avere s-a folosit statul timp de 60 ani, ceea ce constituie pentru el un venit ratat în sumă de 300000 lei. Mai mult că, a suferit și un prejudiciu moral. A solicitat reclamantul în cererea de chemare în judecată încasarea de la pîrît a compensației bănești a averii confiscate în sumă de 225650 lei, conform averii indicate în actele eliberate de organele competente; încasarea costului bunurilor care nu au putut fi documentate: combina în sumă de 773000 lei, 128000 lei echivalentul la un hectar de pădure, venitul ratat în sumă de 300000 lei și cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea din data de 26.02.2013 a judecătoriei Edineț, cererea lui Buianovschi Vladimir a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea din data de 26.02.2013 a judecătoriei Edineț, procesul civil, în partea încasării compensației bănești pentru trei oi, cu prețul de 1800 lei, șase știubeie, cu prețul de 1600 lei și suma de 50000 lei cu titlu de venit ratat, a fost încetat. Încheierea dată nu a fost contestată. Prin decizia din data de 06.02.2014 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat de Buianovschi Vladimir a fost respins și menținută hotărîrea din data de 26.02.2013 a judecătoriei Edineț. La data de 23.04.2014, Buianovschi Vladimir a depus recurs împotriva deciziei din data de 06.02.2014 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală și nemotivată. Astfel, înaintînd cerere de chemare în judecată recurentul a indicat că, anterior prin hotărîre judecătorească i-a fost restituită o parte din averea confiscată, dar, mai există și alte bunuri confiscate care nu au fost restituite, motiv din care a înaintat o altă cerere de chemare în judecată. A mai indicat reclamantul că, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată indicînd că, nu poate fi despăgubit de două ori, argument cu care recurentul nu este de acord, deoarece anterior a fost despăgubit pentru alte bunuri și nu cele indicate în prezenta cerere de chemare în judecată. Bunurile solicitate în cererea în speță au fost incluse în lista bunurilor confiscate, dar nu au fost apreciate ca probă.

Referitor la un hectar de pădure solicitat de recurent, indică acesta că, în cazul în care bunul dat nu poate fi restituit în natură urmează să fie restituită valoarea acestuia. Și, indică recurentul că, instanța de judecată corect a apreciat că, hectarul de pădure nu poate fi restituit, la ce nici nu a pretins, ci la contravaloarea acestuia. Astfel, indică recurentul că, instanța a concluzionat greșit că, din motiv că, hectarul de pădure nu poate fi restituit, nu poate fi recuperat și valoarea acestuia, fapt ce ar fi o încălcare a dreptului de proprietate prevăzut de protocolul adițional nr.1 al CEDO.

De asemenea a indicat recurentul că, instanța de judecată a fost obligată să stabilească circumstanțele care au însemnătate pentru soluționarea justă a cauzei și anume dacă obiectele date au fost obiectul litigiului anterior și bunurile solicitate în prezentul litigiu erau prezente în lista de arhivă a bunurilor confiscate în anul 1949. Astfel, dat fiind faptul că, instanța nu a stabilit circumstanțele date, aceasta a dus la soluționarea eronată a pricinii. Referitor la venitul ratat, indică recurentul că, anterior instanța s-a expus asupra venitului ratat pentru semințele de floarea soarelui pe care nu a putut să le folosească în agricultură, în speță venitul ratat fiind determinat de imposibilitatea de a se folosi de alte bunuri.

A mai indicat recurentul că, instanța de judecată nu s-a expus asupra tuturor cerințelor și anume asupra cerințelor din cererea suplimentară depusă la data de 16.01.2013. Consideră recurentul că, astfel i s-a încălcat dreptul privind accesul liber la justiție și dreptul de proprietate. Intimatul nu a depus referință la cererea de chemare în judecată. Analizând modul în care recurentului şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”.

Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel şi instanţa de fond a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Buianovschi Vladimir, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Buianovschi Vladimir împotriva deciziei din 06.02.2014 a Curții de Apel Bălți Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Iurie Bejenaru Judecători Dumitru Mardari Oleg Sternioală