2rac-292-14 — Rezolvirea contractului

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr. 2rac-292/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 12 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat ÎCS „Melis – Impex” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Maxlinie Comp” împotriva ÎCS „Melis – Impex” SRL cu privire la rezolvirea contractului de vînzare – cumpărare, încasarea avansului, încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, c o n s t a t ă La data de 10 iulie 2013 SRL „Maxlinie Comp” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Melis – Impex” SRL cu privire la rezolvirea contractului de vînzare – cumpărare nr. 136 din 14 iunie 2012, încasarea avansului în sumă de 31650 lei, încasarea datoriei în sumă de 5390 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 1111,20 lei.

În motivarea acţiunii SRL „Maxlinie Comp” a menţionat că, la 14 iunie 2012 a încheiat cu ÎCS „Melis – Impex” SRL contract de vînzare – cumpărare nr. 136, conform căruia ultimul şi-a asumat obligaţia de a produce şi a livra marfa şi anume 2000 genţi în valoare de 48000 lei. Menţionează că în conformitate cu modalităţile de plată specificate în contract, şi-a asumat obligaţia să avanseze 50% din valoarea contractului. Astfel, prin ordinile de plată din 18 iunie 2012, din 11 iulie 2012 şi din 24 octombrie 2012 a achitat ÎCS „Melis 1 – Impex” SRL suma de 31.650 lei. Iar, conform prevederilor contractului ÎCS „Melis – Impex” SRL şi-a asumat obligaţia să producă şi să livreze genţile în decurs de 25 zile din momentul primirii avansului în mărime de 50% din valoarea contractului, ceea ce constituie echivalentul sumei de 24000 lei.

SRL „Maxlinie Comp” a mai indicat că contrar clauzelor contractuale, ÎCS „Melis – Impex” SRL din motive neîntemeiate, nu şi-a onorat obligaţia corelativă şi nu a transmis pînă în prezent marfa contractuală. Ulterior, la 27 noiembrie 2012, a vîndut ÎCS „Melis – Impex” SRL tehnică de calcul în sumă de 5390 lei, actul de vînzare – cumpărare fiind confirmat de factură fiscală nr. BV 3258790 din 27 noiembrie 2012. Însă pînă în prezent pîrîtul nu a achitat reclamantului costul mărfurilor procurate. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 octombrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată a fost admisă. S-a rezolvit contractul de vînzare – cumpărare nr. 136 din 14 iunie 2012. S-a încasat de la ÎCS „Melis Impex” SRL în beneficiul SRL „Maxlinie Comp” avansul în sumă de 31650 lei, datoria în sumă de 5390 lei, cheltuielile de judecată: taxa de stat în sumă de 1111,20 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 s-a respins apelul declarat de ÎCS „Melis Impex” SRL, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 03 aprilie 2014 ÎCS „Melis Impex” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrei primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie remisă cauza la rejudecare în alt complet de judecată. În motivarea recursului ÎCS „Melis Impex” SRL a invocat, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de primă instanţă ca fiind stabilite; concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii; au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: 2 a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de primă instanţă ca fiind stabilite; concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii; au fost încălcate sau aplicate greşit normele de drept material sau normele de drept procedural, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanţa de recurs notează că ÎCS „Melis Impex” SRL nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) 3 Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎCS „Melis Impex” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de ÎCS „Melis Impex” SRL se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4