2ra-1262/14 — Recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

prima instanţă: T. Troioanovschi dosarul nr. 2ra-1262/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druță Vladimir Timofti Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Consiliul raional Orhei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Capațîna Elisaveta împotriva Consiliului raional Orhei și Primăriei Orhei cu privire la recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Capațîna Elisaveta, casată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 mai 2012 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 18 martie 2010 Capațîna Elisaveta a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Orhei cu privire la recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la data de 26 decembrie 2006 a înregistrat la Primăria Orhei o cerere privind recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, iar ulterior cererea dată a fost preluată de către Comisia raională Orhei pentru problemele victimelor represiunilor politice.

Ca răspuns la cererea înaintată, Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice i-a comunicat că urmează să prezinte actele necesare şi anume: legitimaţia pentru acordarea înlesnirilor victimelor represiunilor politice şi ulterior reabilitate, decizia de reabilitare adoptată de către autoritatea publică de resort, actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate, certificatul de moştenitor şi actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii politice, dacă cererea este depusă de moştenitorii persoanei supuse represiunilor politice. Susține reclamanta că deoarece nu dispunea de certificatul de moştenitor legal, iar notarul refuza eliberarea acestuia, s-a adresat în instanţa de judecată cu solicitarea recunoaşterii acceptării succesiunii.

Astfel, la 25 martie 2008 prin hotărîrea Judecătoriei Orhei, s-a constatat faptul acceptării succesiunii de către tatăl Elisavetei Capaţîna - Portarescu Isac Gavril după decesul unchiului său, Portarescu Mihail, decedat la 03 martie 1970 şi s-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Elisaveta Capaţîna după decesul tatălui său, Portarescu Isac Gavril. Menţionează că la 14 ianuarie 2010 s-a adresat cu cerere suplimentară către Comisia raională Orhei pentru problemele victimelor represiunilor politice, însă prin răspunsul din 29 ianuarie 2010, a fost informată despre faptul necesităţii prezentării în mod obligatoriu a certificatului de moştenitor şi a raportului de evaluare.

Afirmă reclamanta că la 26 februarie 2010 a expediat în adresa Comisiei raionale Orhei pentru problemele victimelor represiunilor politice rapoartele de evaluare solicitate, iar în ceea ce priveşte certificatul de moştenitor, a indicat că acesta urmează a fi înlocuit cu hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 200, prin care a fost constatat faptul acceptării succesiunii de către tatăl său – Portarescu Isac după decesul unchiului său Portarescu Mihai decedat la data de 03 martie 1970 și faptul acceptării succesiunii de către dînsa după decesului tatălui - Portarescu Isac. Însă, prin răspunsul din 05 martie 2010 i s-a adus la cunoştinţă repetat de a fi prezentate Comisiei actele necesare, fără a se indica care acte nu au fost prezentate.

Consideră reclamanta că a prezentat toate actele solicitate de către Comisia raională Orhei pentru problemele victimelor represiunilor politice, iar neacceptarea de către Comisie a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008, echivalează cu refuzul în admiterea cererii depuse. Solicită reclamanta Elisaveta Capaţîna recuperarea valorii averii naţionalizate ce a aparţinut unchiului său, Portarescu Ion şi tatălui său, Portarescu Isai Gavril în conformitate cu rapoartele de evaluare efectuate de către ÎS „Cadastru”. La 15 iulie 2010, Capaţîna Elisaveta și reprezentantul său – Vitalie Iordachi au depus cerere de concretizare a cerinţelor, în care au invocat că conform rapoartelor de evaluare nr. 01-2j/10 din 12 februarie 2010, nr. 1274915 din 22 februarie 2010 și informația Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare din 15 iulie 2010, valoarea averea confiscate este constituită din: Valoarea imobilului amplasat de str. Petrodava 10, or.

Orhei şi a imobilului amplasat pe str. Cari Libkneht, 3 (actualmente str. Petrodava 12, 14, 16, 18) în sumă totală de 2 067629, lei. Valoarea bunurilor de origine animală, în sumă de 451580 lei. Utilajul confiscat în sumă de 36 878 lei, excepție fiind moara de făină și moara de ulei care nu au fost evaluate. Valoarea bunurilor mobile şi mobiliare menţionate în grupul III al bunurilor supuse evaluării, conform raportului de evaluare nr. 0274915 din 22 februarie 2010, în sumă de 223610 lei. Solicită încasarea din contul Consiliului raional Orhei valorii averii confiscate în sumă totală de 2 779 697 lei cît şi cheltuielile de judecată în sumă de 3401 lei constituite din cheltuieli suportate pentru raporturilor de evaluare nr. 0274915 din 22 februarie 2010 în sumă de 2160 lei, și nr. 01-2j/10 din 12 februarie 2010 în sumă de 541 lei și cheltuielile de transport în sumă de 700 (f.d.

106 Vol.I). Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 04 noiembrie 2010, acțiunea a fost admisă parțial fiind încasat din bugetul raional Orhei prin intermediul Consiliului raional Orhei în beneficiul Elisavetei Capațîna valoarea averii confiscate în mărime de 2 067 629 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1241 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2011, a fost respins apelul declarat de către Capațîna Elisaveta, admis apelul declarat de către Consiliul raional Orhei, casată hotărîrea primei instanțe, în partea admiterii acțiunii și emisă în această parte o nouă hotărîre prin care cerințele au fost respinse ca neîntemeiate, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

Prin decizia Curții Supreme de Justiției din 19 octombrie 2011, a fost admis recursul declarat de către Capațîna Elisaveta, casată decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare Capațîna Elisaveta a solicitat să fie atras în proces în calitate de copîrît Primăria Orhei. Prin încheierea protocolară din 23 martie 2012, a fost admisă cererea Elisavetei Capațîna și atras în proces în calitate de copîrît Primăria Orhei (f.d. 25 Vol. II). La data de 15 mai 2012, în cadrul dezbaterilor judiciare Capațîna Elisaveta a concretizat cerințele înaintate solicitînd încasarea sumei de 2 785 684 lei, pentru recuperarea bunurilor confiscate în timpul represiunilor politice şi cheltuielile de judecată în mărime de 5 987 lei (f.d.

54 Vol.II). Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 25 mai 2012, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2012, a fost admis apelul declarat de către Capațîna Elisaveta, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care a fost încasat de la Consiliului raional Orhei în beneficiul Elisavetei Capațîna valoarea averii confiscate în urma represiunilor politice în mărime de 2 779 697 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 5987 lei. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2013, a fost admis apelul declarat de către Consiliul raional Orhei, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, a fost respinsă cererea Consiliului raional Orhei cu privire la atragerea în proces în calitate de copîrît a Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, fost admis apelul declarat de către Capațîna Elisaveta, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la Consiliului raional Orhei în beneficiul Elisavetei Capațîna pentru recuperarea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice suma de 2 779 697 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 5 987 lei. La 09 ianuarie 2014, Consiliul raional Orhei a declarat recurs împotriva încheierii și deciziei instanței de apel solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului recurentul Consiliul raional Orhei a invocat că prima instanţă a examinat admisibilitatea acțiunii Elisavetei Capatîna prin prisma lipsei unei Decizii a Comisiei raionale pe problema examinării cererii reclamantei de restituire a averii ilegal confiscate, fără a examina fondului cauzei şi a aprecia toate probele din dosar conform prevederilor art.130 CPC. Susține recurentul că reieşind din procesul-verbal al şedinţei de judecată, prima instanță urma să emită o încheiere cu privire la restituirea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 170 alin. (1) lit. a) CPC, însă instanța de fapt a emis o hotărîre judecătorească. Totodată instanța de apel examinînd fondul cauzei a respins demersul privind atragerea în proces în calitate de copîrît a Ministerului Finanțelor, prin ce i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Afirmă că deoarece conform pct. 12 al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.627 din 05 iunie 2007 a fost modificat prin Hotărîrea Guvernului nr. 76 din 25 ianuarie 2010, în vigoare din 01 februarie 2013, achitarea compensaţiilor respective se efectuează din contul mijloacelor prevăzute în acest scop în bugetul de stat, iar gestionar al bugetului de stat prin lege este Ministerul Finanțelor, participarea celui din urmă în proces este necesară. Consideră că înaintarea demersului cu privire la atragerea în proces a Ministerului Finanțelor în prima instanță nu era relevant, deoarece legislația a suferit schimbări după pronunțarea hotărîrii primei instanței, din care considerente încheierea instanței de apel din 01 octombrie 2013 este ilegală.

Mai susține recurentul că, hotărârea judecătoriei Orhei din 25 martie 2008, nu obligă Comisia să întreprindă careva acţiuni în sensul art. 16 şi 123 CPC, or comisia nu este în drept să substituie activitatea Notarului (autoritate competentă prin lege să elibereze certificatul de moştenitor), precum şi nici instanţa de judecată nu poate substitui activitatea Comisiei special create, întrucât prevederile pct. 5 al Hotărîrii Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007 poartă un caracter imperativ pentru comisie, iar recomandările Ministerului Justiţiei din 19 martie 2008 şi 09 februarie 2001 și ale Comisiei Parlamentare din 22 iulie 2010 adresate comisiilor raionale obligă Comisiile raionale special create să examineze cererea numai în cazul prezentării tuturor actelor prevăzute de lege.

De asemenea menționează recurentul că făcînd abstracţie de la caracterul imperativ al cerinţelor Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii, Comisia putea fi în drept să precaute cererea reclamantei cu actele anexate, inclusiv şi hotărîrea judecătoriei Orhei din 25 martie 2008 fără a solicita certificat de moştenitor doar în cazul în care în conţinutul normei legale era prezentă sintagma „sau” prezentării „certificatului de moştenitor sau a altor acte ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii. Prin urmare, lipsa unei decizii a Comisiei special create şi investită cu putere de a examina cererile respective, nu dă dreptul instanţei judecătoreşti să substituie Comisia şi să încaseze 2 785 684 lei din contul Consiliului raional Orhei.

Or, instanța de apel, constatînd neexaminarea în termeni legali a unei cereri, putea obliga Comisia raională, în temeiul Legii nr.l90-XIII cu privire la petiţionare, să precaute cererea Elisavetei Capaţîna în lipsa certificatului de moştenitor. Anume în această situaţie obligativitatea art. 16 şi 123 CPC sunt relevante pentru Comisie. Totodată invocă recurentul că la stabilirea mărimii valorii averii confiscate, instanța de apel urma să țină cont de faptul că raportul de evaluare a bunului imobil naționalizat în anul 1945 s-a evaluat în anul 2011 cu îmbunătățirile și reconstrucțiile efectuate de familiile care locuiesc în prezent în el. În context consideră recurentul că dosarele tehnice ale actualelor imobile nu pot sta la baza raportului de evaluare în sensul restituirii bunului naționalizat deoarece restabilirea dreptului, presupune doar restituirea bunurilor care le-a avut proprietarul în posesie nu și fructele acestuia.

Prin urmare cu referire la prevederile pct. 4 al Hotărîrii Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei și achitarea compensațiilor persoanelor supuse represiunilor, consideră recurentul că repararea prejudiciului material cauzat prin represiuni politice urmează a se efectua exclusiv din contul autorităților publice locale unde se află bunul, în speță orașul Orhei, cu atît mai mult că bunul naționalizat ce aparținea lui Portarescu Mihai a fost supus privatizării prin Agenția Teritorială pentru Privatizare Orhei, iar suma valorii imobilului a fost încasată în bugetul local conform art. 19 al Legii privatizării fondului de locuințe. În conformitate cu art. 434 al.

(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 17 octombrie 2013, a fost expediată în adresa părților la data de 07 noiembrie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 171), însă materialele cauzei nu conțin careva date ce ar confirma cînd a fost recepționată de către destinatari. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 09 ianuarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de către Consiliul raional Orhei, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe. În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect recuperarea valorii averii confiscate, prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, dispunând respingerea cerințelor înaintate de Capațîna Elisaveta.

Întru susţinerea poziţiei sale, prima instanţă s-a referit la faptul că Certificatul de moștenitor legal este unicul mod de dovedire a calității de succesor al persoanei decedate și în speță nu poate fi substituit de hotărîrea Judecătoriei Orhei din 26 martie 2008, prin care s-a constatat faptul acceptării succesiunii de către tatăl Elisavetei Capaţîna - Portarescu Isac după decesul unchiului său, Portarescu Mihail, decedat la 03 martie 1970 în or. București România și faptul acceptării succesiunii de către Elisaveta Capaţîna după decesul tatălui său - Portarescu Isac, cu atît mai mult că în hotărîrea respectivă nu se menționează care avere și ce fel de creanțe pot fi. Judecînd apelul declarat de către Capațîna Elisaveta, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acțiunii.

În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că Capațîna Elisaveta a fost în imposibilitate de a prezenta Certificatul de moștenitor legal, în care în mod obligatoriu se indică patrimoniul defunctului deoarece patrimoniul succesoral rămas după decesul lui Portăresu Mihail a fost confiscat și naționalizat de către stat, iar calitatea de moștenitor legal al Elisavetei Capațîna după decesul lui Portarescu Mihail se atestă prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008. Instanţa de recurs constată, însă, că deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate.

În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că la data de 28 decembrie 2006 Capațîna Elisaveta s-a adresat cu o cerere Primăriei or. Orhei cu privire la restituirea averii sau compensarea valorii averii lui Portarescu Mihail confiscate în urma represiunilor politice. (f.d.

7). La fel, este constat că cererea reclamantei a fost preluată de Comisia raională pentru Problemele victimelor represiunilor politice, care a informat solicitanta că cererea a fost luată la control pînă la primirea recomandărilor respective de la organele ierarhic superioare, comunicîndu-i totodată despre faptul că urmează să prezinte Comisiei raionale spre examinare legitimaţia pentru acordarea înlesnirilor victimelor represiunilor politice şi ulterior reabilitate, decizia de reabilitare adoptată de către autoritatea publică de resort, actele ce atestă confiscarea, naţionalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice mod din posesie, eliberate de arhive şi de alte instituţii abilitate, certificatul de moştenitor şi actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii politice, dacă cererea este depusă de moştenitorii persoanei supuse represiunilor politice, certificatul eliberat de autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu persoanele reabilitate îşi aveau domiciliul pînă a fi represate, ce confirmă că anterior persoanei respective nu i-au fost restituite bunurile sau compensată valoarea acestora, actele de evaluare a bunurilor, conform preţurilor de piaţă în vigoare la data examinării cauzei (f.d.8 Vol.I).

De asemenea este stabilit cu certitudine și faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 aprilie 2007, a fost constat faptul că Portarescu Isac născut la data de 05 martie 1923 a fost la întreținerea lui Portarescu Mihail născut la 05 martie 1893 (f.d. 49 Vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 27 noiembrie 2007, s-a constatat faptul represiunii politice a cetățeanului Portarescu Mihail născut la 05 martie 1893 în s. Butucei r-nul Orhei și decedat în anul 1970 în Republica România (f.d.

48 Vol. I). Iar, prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008, s-a constatat faptul acceptării succesiunii de către Portarescu Isac născut la 03 martie 1923 după decesul lui Portarescu Mihail născut la 03 martie 1893 și faptul acceptării succesiunii de către Capațîna Elisaveta născută la 10 decembrie 1949 după decesul tatălui Portarescu Isac, totodată fiind obligat Notarul Privat Lencuța Iulia să elibereze certificatele de moștenitori legali pe numele Elisavetei Capațîna după decesul lui Portarescu Mihail și după decesul lui Portarescu Isac (f.d.

50 Vol. I). Tot materialul probator atestă că la data de 14 ianuarie 2010, Elisaveta Capațînă s-a adresat Comisiei raionale Orhei pentru problemele victimelor represiunilor politice cu o cerere suplimentară de restituire a bunurilor naționalizate sau recuperarea valorii acestora, în care a invocat că nu dispune de certificatul de moștenitor legal, însă faptul acceptării succesiunii după decesul lui Portarescu Mihail a fost constatat prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008 (f.d. 9). Prin scrisoarea nr. 12-c din 29 ianuarie 2010, Comisia raională pentru problemele victimelor represiunilor politice a solicitat Elisavetei Capațînă completarea actelor prezentate cu certificatul de moștenitor și raportul de evaluare (f.d.

11 Vol. I). Prin scrisoarea din 26 februarie 2010, Capațîna Elisaveta a prezentat Comisiei rapoartele de evaluare menționînd totodată că certificatul de moștenitor urmează să fie înlocuit cu hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008, iar la data de 18 martie 2010 s-a adresat în instanța de judecată solicitînd recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice. Conform art. 12 al. (1) al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor lor, bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor.

În conformitate cu art. 3 al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, precum şi achitarea compensaţiei în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.627 din 05 iunie 2007, cetăţenilor Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi li se restituie, la cererea lor sau a moştenitorilor bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor, în condiţiile Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice care stabilește că în cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora, în modul stabilit de punctele 4 şi 5 al Regulamentului sus menționat.

Iar, pct. 5 al aceluiaşi Regulament indică în mod expres documentele ce urmează a fi anexate în mod obligatoriu la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora, unul din aceste documente fiind certificatul de moștenitor. Conform prevederilor art.1432 alin.(1) Cod civil, moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel ce a lăsat moştenirea) către succesorii săi. În temeiul art. 1516 alin .(3) Cod civil, succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral. Iar, în conformitate cu art. 1556 Cod civil, persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul deschiderii succesiunii eliberarea certificatului de moştenitor.

Totodată în conformitate cu art. 64 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la notariat, certificatul de moştenitor se eliberează de notar moştenitorilor sau statului la locul deschiderii succesiunii în termenul stabilit de legislaţia civilă. Certificatul de moştenitor se eliberează moştenitorilor care au acceptat succesiunea în modul stabilit de legislaţia civilă pe numele tuturor moştenitorilor sau, la dorinţa lor, fiecărui în parte. Cu referire la prevederile normelor citate, corect prima instanţă a reţinut că unicul înscris oficial, prin care se concretizează încheierea procedurii notariale succesorale și prin care notarul constată atît calitatea de succesor a celor care prin acceptarea moștenirii și-au consolidat vocația succesorală față de persoana decedată cît și componența masei succesorale și întinderea drepturilor succesorale ale moștenitorilor, este certificatul de moștenitor legal.

Respectiv, Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensaţii persoanelor supuse represiunilor politice, obligă moștenitorul să anexeze la cererea de restituire a bunurilor certificatul de moștenire, cu toate acestea, intimata nu s-a conformat prevederilor legale, nu a prezentat certificatul de moștenitor și nici nu a confirmat faptul inițierii procedurii notariale succesorale, deşi prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008 Notarul Privat Lencuța Iulia a fost obligat să elibereze certificatele de moștenitor legal pe numele Elisavetei Capațîna după decesul lui Portarescu Mihail și după decesul lui Portarescu Isac.

La caz au incidenţă şi prevederile art. 16 alin. (2) CPC, care statuează că hotărîrile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti definitive, precum şi dispoziţiile, cererile, delegaţiile, citaţiile, alte adresări legale ale instanţei judecătoreşti, sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, asociaţiile obşteşti, persoanele oficiale, organizaţiile şi persoanele fizice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cît și art. 255 CPC care indică că hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare, astfel, deşi, hotărîrea Orhei din 25 martie 2008 devenind irevocabilă, nu a fost executată.

În acest sens, Colegiul apreciază critic argumentele intimatei susţinute şu de instanţe de apel, precum că calitatea de moștenitor legal al Elisavetei Capațîna este confirmată prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008, prin care a fost constatată acceptarea succesiunii de către ultima și care substituie certificatul de moștenitor, deoarece calitatea de moștenitor se dobîndeste numai în baza certificatului de moștenitor legal, care se eliberează în conformitate cu prevederile art. 64 al Legii cu privire la notariat și care confirmă încheierea procedurii notariale succesorale, calitatea de succesor, componența masei succesorale și întinderea drepturilor succesorale.

Mai mult decît atît prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2008, fiind constatată acceptarea succesiunii de către Capațîna Elisaveta, a fost obligat Biroul Notarial Lencuța Iulia să elibereze certificatele de moștenitor legal, ceea ce denotă faptul că procedura de acceptare a succesiunii nu a fost încheiată, iar hotărîrea judecătorească respectivă nu poate substitui certificatul de moștenitor. Or, în conformitate cu art. 285 alin. (2) CPC, hotărîrea judecătorească este un document ce confirmă faptul constatat, serveşte drept temei pentru înregistrarea, după caz, a faptului în organele respective, după rămînerea irevocabilă a hotărîrii, fără a substitui documentele pe care aceste organe le eliberează.

În context este important de menționat şi faptul că constatarea acceptării unei succesiuni și a locului ei de deschidere se examinează în procedură specială numai în cazul în care organul care efectuează acțiuni notariale, nu este în drept să elibereze petiționarului certificat de moștenitor din lipsa sau din insuficiența documentelor corespunzătoare, necesare pentru confirmarea în procedură notarială a faptului intrării în posesiunea averii succesorale, iar în cazul în care documentele necesare au fost prezentate organului notarial, însă eliberarea certificatului de moștenitor a fost refuzată, petiționarul este în drept să înainteze în instanța judecătorească acțiune în ordinea contenciosului administrativ cu privire la acţiunile sau inacţiunile organului notarial.

Însă, după cum rezultă din hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 mai 2008, instanța nu a examinat refuzul notarului de a elibera certificat de moștenitor, ci doar a constatat faptului acceptării succesiunii, ceea ce este un moment important pentru deschiderea procedurii succesorale. Or, certificatul de moștenitor se eliberează în rezultatul unei proceduri succesorale întregi care începe cu deschiderea procedurii succesorale în conformitate cu art. 55 al Legii cu privire la notariat și conține mai multe acțiuni notariale inclusiv, verificarea faptului decesului celui care a lăsat moștenirea, timpul și locul deschiderii succesiunii, raporturile de rudenie, existența testamentului, compunerea masei succesorale și costul ei, documentele justificative urmînd să fie prezentate de moștenitori.

Drept urmare, Colegiul consideră corecte și întemeiate concluziile primei instanțe cu privire la netemeinicia acțiunii Elisavetei Capațîna, cu atît mai mult că în cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că reclamanta nu s-a conformat prevederilor legale și nu a solicitat Notarului deschiderea procedurii succesorale în scopul primirii certificatului de moștenitor. Sub acest aspect instanța de recurs consideră eronate concluziile instanței de apel precum că intentarea procedurii de executare a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 mai 2008 confirmă faptul adresării Elizavetei Capațîna către Notarul Iulia Lencuța în scopul primirii certificatului de moștenitor, deoarece intentarea procedurii de executare nu confirmă şi deschiderea procedurii succesorale sau refuzul Notarului de a îndeplini careva acte notariale.

Totodată, Colegiul apreciază critic și argumentele instanței de apel precum că Consiliul raional Orhei nu a înaintat obiecții față de actele ce confirmă starea de rudenie a Elisavetei Capațîna cu persoana supusă represiunilor politice și nu a invocat lipsa actelor ce atestă confiscarea, naționalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie, eliberate de arhive și de alte instituții naționalizate, deoarece reieșind din prevederile pct. 5 lit. e) al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, dacă cererea este depusă de moştenitorii persoanei supuse represiunii politice, la cererea de restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi anexate, în mod obligatoriu, actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii politice și certificatul de moștenire.

Pe cînd, faptul că Capațîna Elisaveta este rudă cu Portarescu Isac a cărei avere a fost confiscată nu atestă şi dreptul intimatei de a beneficia de bunurile sau de valoarea bunurilor confiscate de la Portarescu Isac. Cu atît mai mult că, conform art. 121 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensaţii sînt examinate de comisiile speciale create de autorităţile administraţiei publice locale a raioanelor, municipiilor Chişinău şi Bălţi, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării. Decizia comisiei privind restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora sau achitarea compensaţiilor poate fi contestată în instanţa judecătorească.

Însă, în speță nu există o decizie a Comisiei naționale speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice pe marginea cererii depuse de către reclamantă or, Capațîna Elisaveta s-a adresat în instanța de judecată înainte de expirarea termenului de 6 luni de la depunerea cererii, în care Comisia specială urma să examineze cererea și să emită o decizie. În conexiunea celor expus se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea Elisavetei Capațîna ca neîntemeiată. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Consiliul raional Orhei întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Consiliul raional Orhei. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013 și se menţine hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 mai 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Capațîna Elisaveta împotriva Consiliului raional Orhei și Primăriei Orhei cu privire la recuperarea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă Vladimir Timofti Tamara Chișca-Doneva