3ra-506/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Gh. Gorun dosarul nr. 3ra-506/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, L. Bulgac DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Corneliu Chisiliţa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Corneliu Chisiliţa împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Corneliu Chisiliţa și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 24 octombrie 2013 c o n s t a t ă La 15 mai 2013 Corneliu Chisiliţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 23 februarie 2013 Corneliu Chisiliţa a intrat în Republica Moldova pe la punctul vamal Leuşeni-Albiţa cu automobilul de model BMW 525 cu n/î CA 2080 TA, pe care l-a declarat prin acţiune şi a prezentat actele necesare privind apartenenţa dreptului de folosinţă asupra mijlocului de transport. La momentul perfectării vinietei i-a fost declarat că nu are dreptul de a introduce acest mijloc de transport în Republica Moldova pe un termen de 180 zile, eliberîndu-i vinieta pentru 90 zile. Colaboratorii vamali i-au explicat că acest automobil anul recent s-a aflat deja în ţară, respectiv nu poate fi eliberată vinieta pentru 180 zile. Reclamantul a informat colaboratorii vamali că el personal nu a introdus acest automobil în ţară, respectiv, conform legislaţiei în vigoare, are dreptul de a introduce mijlocul de transport pe un termen de 180 zile.

Consideră că referirea colaboratorilor vamali la faptul că acest automobil a fost deja pe teritoriul Republicii Moldova în acest an este una ilegală, deoarece legea nu interzice ca mijlocul de transport să fie introdus în ţară pe parcursul unui an calendaristic de persoane diferite. Astfel, persoana, oricare ar fi ea, are un drept stabilit prin legea expusă mai sus, cu plata vinietei, să introducă pe teritoriul Republicii Moldova pe un termen de 180 zile un mijloc de transport, drept care i-a fost încălcat reclamantului. La 09 aprilie 2013 a înaintat Serviciului Vamal o cerere prealabilă, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului încălcat a acestuia şi eliberarea vinietei pe un termen de 180 zile.

La 15 aprilie 2013 a primit răspuns la cererea prealabilă înaintată faţă de Serviciul Vamal. Prin răspunsul său pîrîtul a indicat că, prevederile art. 10 al Legii nr. 1569 din 20 decembrie 2002 sunt perfect legale şi se aplică corect, dar se referă nu la persoane, ci la bunurile acestora, iar în cazul dat la mijloace de transport. Respectiv, în atribuţiile Serviciului Vamal nu intră evidenţa persoanelor, ci a mărfurilor şi mijloacelor de transport, trecute peste frontiera vamală. Or, autoturismul din litigiu a fost introdus în Republica Moldova la 23 februarie 2013, s-a aflat pe teritoriul ţării de la începutul anului, adică de pe 01 ianuarie 2013 inclusiv, iar prevederile legale fac trimitere la anul calendaristic, care începe la 01 ianuarie şi se termină la 31 decembrie.

Astfel, acţiunile colaboratorilor vamali se înscriu perfect în cadrul legal, iar cererea reclamantului nu poate fi acceptată. Corneliu Chisiliţa în susţinerea pretenţiilor sale a invocat că art. 10 al.

(3) al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr. 1569 din 20 decembrie 2002, prevede că persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art.20 al Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate, pe un termen de pînă la 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, în regimul vamal de admitere temporară, cu achitarea vinietei şi cu respectarea următoarelor condiţii: a) mijloacele de transport auto se află la evidenţă permanentă în alte state; b) persoanele fizice rezidente să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă asupra mijloacelor de transport, fapt confirmat prin actele corespunzătoare; persoanele fizice nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport şi să locuiască temporar în Republica Moldova, aceste fapte fiind confirmate prin actele corespunzătoare.

În coroborare cu norma enunţată şi prevederile Legii contenciosului administrativ, cere reclamantul de a considera ilegal refuzul Serviciului Vamal cu privire la recunoaşterea ca fiind încălcat dreptul stipulat de art. 10 al Legii nr. 1569 din 20 decembrie 2002 şi eliberarea reclamantului a vinietei pe un termen de 180 zile pentru automobilul BMW 525 cu n/î CA 2080 TA; obligarea Serviciului Vamal de a emite actul administrativ prin care să fie recunoscut ca fiind încălcat dreptul stipulat de art. 10 al Legii nr. 1569 din 20 decembrie 2002, cu eliberarea vinietei pe un termen de 180 zile pentru automobilul BMW 525 cu n/î CA 2080 TA. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 octombrie 2013, a fost respinsă acţiunea.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Corneliu Chisiliţa și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 24 octombrie 2013. La 28 februarie 2014 Corneliu Chisiliţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la pronunţarea deciziei a motivat că răspunsul Serviciului Vamal din 15 aprilie 2013 nu face parte din acte administrative şi nu constituie temei al acţiunii în contenciosul administrativ, în cazul în care Serviciul Vamal nu a emis careva act administrativ cu caracter individual care lezează dreptul pretins a reclamantului.

Concluziile date sunt eronate, în cazul în care obiectul acţiunii în contenciosul administrativ, conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ, constituie şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi. Or, prin prisma art. 2 al Legii contenciosului administrativ, contractul administrativ şi nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri sunt asimilate actului administrativ. Respectiv, refuzul Serviciului Vamal de a satisface cererea de eliberare a unui act administrativ, cade sub incidenţa Legii contenciosului administrativ.

Vis-a-vis de fondul cauzei, recurentul a indicat că Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr. 1569 din 20 decembrie 2002, reglementează dreptul persoanei fizice şi nu se referă la bunuri, care nu dispun de drepturi, obligaţii sau de alte careva înlesniri în legislaţia naţională şi internaţională. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, Corneliu Chisiliţa la 28 februarie 2014 a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

După cum s-a stabilit, Corneliu Chisiliţa s-a adresat cu cerere prealabilă Serviciului Vamal, prin care a solicitat recunoaşterea dreptului său stipulat de art. 10 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr. 1569 din 20 decembrie 2002 şi eliberarea reclamantului a vinietei pe un termen de 180 zile pentru automobilul BMW 525 cu n/î CA 2080 TA, deoarece anterior solicitantul, pe parcursul aceluiaşi an calendaristic, nu l-a introdus pe teritoriul Republicii Moldova. La 15 aprilie 2013 Serviciul Vamal a refuzat lui Corneliu Chisiliţa în recunoaşterea ca fiind încălcat dreptul stipulat de art. 10 al Legii nr. 1569 din 20 decembrie 2002 şi eliberarea solicitantului a vinietei pe un termen de 180 zile pentru automobilul BMW 525 cu n/î CA 2080 TA, pe motiv că legea la care s-a făcut trimitere se referă nu la persoane, ci la bunurile acestora, în cazul dat la mijloace de transport.

În continuare, autoritatea publică a menţionat că autoturismul cu care Chisiliţa Corneliu a intrat la 23 februarie 2013 în Republica Moldova, s-a aflat pe teritoriul ţării de la începutul anului, adică de pe 01 ianuarie 2013 inclusiv, iar prevederile legale fac trimitere la anul calendaristic care începe de la 01 ianuarie şi se termină la 31 decembrie. Prin acţiunea înaintată, Corneliu Chisiliţa contestă refuzul Serviciului Vamal din 15 aprilie 2013. Colegiul reţine ca fiind legale şi întemeiate hotărîrile judecătoreşti, prin care au fost respinse pretenţiile lui Corneliu Chisiliţa din considerentele ce urmează. Astfel, art. 20 Codul vamal reglementează prohibiţiile la introducerea şi scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport.

Or, din conţinutul acestuia rezultă că mijloacele de transport care sunt prohibite de legislaţie de a fi introduse în Republica Moldova, urmează să fie scoase imediat din ţară, scoaterea fiind efectuată din contul persoanei care trece mărfurile peste frontiera vamală. Deci, organul vamal autorizează admiterea temporară numai a mijloacelor de transport care pot fi identificate şi nu sînt prohibite de a fi introduse în Republica Moldova. Art. 10 al.

(3) lit. a) şi b) al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova nr. 1569 din 20 decembrie 2002 prevede că, persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente, prin derogare de la prevederile art.20 al Codului vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20 iulie 2000, au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate, pe un termen de pînă la 180 de zile dintr-o perioadă de 12 luni, în regimul vamal de admitere temporară, cu achitarea vinietei şi cu respectarea următoarelor condiţii: a) mijloacele de transport auto se află la evidenţă permanentă în alte state; b) persoanele fizice rezidente să deţină în proprietate sau să aibă drept de folosinţă asupra mijloacelor de transport, fapt confirmat prin actele corespunzătoare; persoanele fizice nerezidente să fie proprietari ai mijloacelor de transport şi să locuiască temporar în Republica Moldova, aceste fapte fiind confirmate prin actele corespunzătoare.

Din conţinutul acţiunii, după cum a invocat Corneliu Chisiliţa, rezultă că acesta la 23 februarie 2013 a introdus pe teritoriul Republicii Moldova mijlocul de transport auto BMW 525 cu n/î CA 2080 TA, pe care l-a declarat prin acţiune, prezentînd şi actul ce confirmă dreptul de folosinţă asupra automobilului, în vederea plasării lui în regim vamal de admitere temporară pe un termen de 180 zile, cu eliberarea vinietei. Organul vamal însă i-a refuzat introducerea mijlocului de transport pe termenul de 180 zile şi i-a eliberat vinieta doar pentru 90 zile, pe motiv că acest autoturism pînă la data de 23 februarie 2013 s-a aflat pe teritoriul ţării de la începutul anului, adică de pe 01 ianuarie 2013 inclusiv.

Colegiul reţine că refuzul dat este întemeiat, deoarece art. 19 al. (2) Codul vamal garantează dreptul fiecărei persoane de a introduce şi de a scoate din Republica Moldova mărfuri şi mijloace de transport, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative. Or, art. 10 al. (3) al Legii nr. 1569 din 20 decembrie 2002 prezintă o excepţie vis-a-vis de mijloacele de transport auto ce se află la evidenţă permanentă în alte state, care expres indică că pînă la expirarea termenului acordat, conform regimului vamal de admitere temporară, mijloacele de transport auto urmează să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova (lit. c, al. (3) art. 10). Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că persoana, oricare ar fi ea, are un drept stabilit prin art. 10 al Legii nr. 1569 din 20 decembrie 2002, cu plata vinietei, să introducă pe teritoriul Republicii Moldova pe un termen de 180 zile un mijloc de transport.

Or, sarcina Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova este de a stabili modul de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane fizice a mărfurilor, obiectelor de uz personal, inclusiv şi a mijloacelor de transport auto. Deci, se referă nu la persoane, ci la bunurile acestora, în cazul dat la mijlocul de transport BMW 525 cu n/î CA 2080 TA. Este eronată afirmaţia recurentului precum că acesta personal nu a introdus mijlocul de transport în ţară pînă la 23 februarie 2013, respectiv beneficiază de dreptul de a introduce automobilul în Republica Moldova pe un termen de 180 zile, or al. (33) art.10 al aceleiaşi legi expres prevede că, mijloacele de transport introduse în condiţiile alin.(3) nu se pot afla pe teritoriul Republicii Moldova pe un termen mai mare decît cel stabilit de prezentul articol, indiferent de persoanele care le introduc.

Instanţa de recurs reţine că, legea nu-i limitează dreptul lui Corneliu Chisiliţa de a plasa mijlocul de transport în alt regim vamal, cu achitarea drepturilor de import. În acest sens art. 67 al. (2) şi art. 73 al. (1) Codul vamal prevede că, pe toată durata regimului vamal de admitere temporară, mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să rămînă în proprietatea persoanei străine. Ele nu pot fi vîndute, închiriate, subînchiriate, date în comodat, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul Republicii Moldova decît cu acordul organului vamal, după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale de punere în liberă circulaţie. Cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare şi a altor plăţi în vigoare la data plasării bunurilor sub regimul vamal de admitere temporară.

Colegiul mai reţine că, instanţele în motivarea hotărîrilor au indicat că răspunsul Serviciului Vamal nu face parte din acte administrative şi nu constituie temei al acţiunii în contenciosul administrativ. Or, concluziile date sunt eronate, deoarece obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Se consideră nesoluţionare în termen legal a unei cereri refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a primi o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege sau faptul de a nu răspunde persoanei în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către autoritatea publică, dacă prin lege nu este prevăzut alt termen de soluţionare a cererii.

Actul administrativ, definit şi prin Rezoluţia (77) 31 „Cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative”, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997, constituie un act unilateral, cu caracter normativ sau individual, adoptat sau emis de către o autoritate publică sau de o persoană privată împuternicită prin lege sau printr-un act administrativ, în mod unilateral, în baza şi în vederea exercitării legii, pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ. Dacă autoritatea publică, printr-o adresă, refuză emiterea unui act administrativ sau eliberarea unor acte, precum şi în cazul în care cererea nu este examinată în termenul legal, persoana poate contesta inacţiunile autorităţii publice, care sunt asimilate actului administrativ.

Refuzul Serviciului Vamal de a elibera recurentului vinieta pe un termen de 180 zile pentru automobilul BMW 525 cu n/î CA 2080 TA, este asimilat actului administrativ şi, respectiv, constituie obiect al acţiunii în contencios administrativ. Deşi instanţele au indicat că refuzul Serviciului Vamal nu constituie temei al acţiunii în contenciosul administrativ, au examinat totuşi pricina în procedură de contencios administrativ şi s-au expus şi asupra fondului cauzei. Avînd în vedere că eroarea judiciară descrisă mai sus, comisă de instanţele inferioare, poate fi corectată de instanţa de recurs şi avînd în vedere că instanţele s- au pronunţat corect asupra fondului cauzei, Colegiul consideră că nu există temei de a trimite pricina spre rejudecare.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrile judecătoreşti sunt legale şi întemeiate, corespund circumstanţelor de fapt stabilite prin probele administrate şi raportate la legea materială, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrile judecătoreşti. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Corneliu Chisiliţa.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chișinău din 05 februarie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 24 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Corneliu Chisiliţa împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Galina Stratulat