2ra-1930/14 — Privind compensarea prejudiciului moral, prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil

prima instanţă: S. Balmuş nr.2ra-1930/14 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai şi A. Doga ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Anatolii Soloviov, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolii Soloviov împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind compensarea prejudiciului moral, prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Anatolii Soloviov şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 01 august 2013, c o n s t a t ă: La 27 mai 2013, Anatolii Soloviov depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind compensarea prejudiciului moral, prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil. În motivarea acţiunii, reclamantul a menţionat că, la data de 22 ianuarie 2013, a depus o cerere de chemare în judecată la Curtea de Apel Chişinău prin care a contestat actul emis de Procuratura Generală a Republicii Moldova. Judecătoria Rîşcani, mun.

Chişinău, la 28 februarie 2013 a primit spre examinare cererea de chemare în judecată sus-indicată stabilind data şedinţei pentru examinarea cauzei la 20 mai 2013. Ulterior examinarea pricinii a fost amînată pentru 16 septembrie 2013. Susţine că prin acţiunile sale, instanţa de judecată a încălcat prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, precum şi art. 192 alin. (2) Cod de Procedură Civilă al Republicii Moldova, care stipulează că astfel de pricini se judecă de urgenţă şi în mod prioritar. Solicită reclamantul, Anatolii Soloviov compensarea prejudiciului moral în sumă de 8000 lei, prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 august 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 30-33). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, a fost respins apelul declarat de Anatolii Soloviov cu menţinerea hotărîrii primei instanţe (f.d. 48-52). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 februarie 2014, a fost admis recursul declarat de Anatolii Soloviov şi casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, cu restituirea pricinii la rejudecare în ordine de apel, în acceaşi instanţă la faza soluţionării chestiunii de punere pe rol a cererii de apel, în alt complet de judecată (f.d. 64-67). La 20 martie 2014, prin decizia Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Anatolii Soloviov şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01 august 2013 (f.d. 82-86). La 17 aprilie 2014 Anatolii Soloviov a depus recurs solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 02 aprilie 2014. Astfel, recursul se consideră depus în termen. În motivarea recrusului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural şi în concluzie au fost emise decizii ilegale.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Anatolii Soloviov, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 14 aprilie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Anatolii Soloviov în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Anatolii Soloviov, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Anatolii Soloviov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru