2ra-1031/15 — Constatarea încălcării termenului rezonabil de executare

prima instanţă, jud.: D. Dulgheru dosarul nr. 2ra-1031/2015 instanţa de apel, jud.: N. Cernat, A. Pahapol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 20 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Anatolie Bîzgu şi Ministerul Justiţiei RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Bîzgu împotriva Ministerului Justiţiei RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală RM, Ministerul Afacerilor Interne cu privire la încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Anatolie Bîzgu şi admis apelul Ministerului Justiţiei RM, Procuraturii Generale cu modificarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 iunie 2014 c o n s t a t ă La 22 iulie 2013, Anatolie Bîzgu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne cu privire la încasarea din contul statului a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei cauzat prin acţiunile ilicite a organelor de urmărire penală, ale Procuraturii. La 24 martie 2014, Anatolie Bîzgu a înregistrat la Judecătoria Buiucani cerere de concretizare şi modificare a cererii iniţiale solicitînd şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, (f.d.

85-92, Vol. I). În motivarea acţiunii Anatolie Bîzgu a indicat, că prin ordonanţa din 01 octombrie 2010, în privinţa sa a fost pornită cauza penală nr. 2010481415 pe faptul comiterii la 26 august 2010 a infracţiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e) , f) Cod penal, iar prin ordonanţa din 23 noiembrie 2010, a fost recunoscut în calitate de bănuit de comiterea infracţiunii vizate. Susţine reclamantul că în temeiul ordonanţei din 04 octombrie 2010 s-a dispus efectuarea percheziţiei la domiciliul său, autorizată prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 11 octombrie 2010, la demersul Procuraturii Ciocana, mun. Chişinău din 04 octombrie 2010. Prin ordonanţa din 18 mai 2011, emisă de procurorul secţiei conducere 3 1 urmăririi penale în organele centrale MAI şi SV, Lucreţia Zaharia, în baza probelor acumulate, s-a dispus încetarea urmăririi penale pe cauza penală indicată din motivul că nu există faptul infracţiunii.

În acest context a menţionat reclamantul că, la 04 aprilie 2012, în privinţa lui a fost pornită cauza penală nr. 2012990123 pe faptul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 303 alin. (2) Cod penal, şi anume pretinsa împiedicare a activităţii organului de urmărire penală. Potrivit ordonanţei de începere a urmăririi penale, temei pentru pornirea urmăririi penale a servit faptul că, în cadrul percheziţiei din 15 noiembrie 2010, autorizată în cadrul cauzei penale nr. 2010481415, Anatolie Bîzgu ar fi împiedicat organului de urmărire penală efectuarea acţiunii de urmărire penală vizată. Susţine reclamantul că, prin ordonanţa Procuraturii Ciocana, mun. Chişinău din 30 aprilie 2013, s-a dispus scoaterea integrală de sub urmărire penală a bănuitului Anatolie Bîzgu, pe motivul expirării termenului de bănuit, precum şi clasarea cauzei penale pe motivul că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

Cu referire la dispoziţiile art. 23 CPP, Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, art. 21 din Constituţia Republicii Moldova, art. art. 1405, 1416, 1422, 1423 Cod civil, consideră reclamantul că, dat fiind faptul că i-au fost încălcate drepturile sale prevăzute de art.8 CEDO, dînsul dispune de dreptul de a pretinde şi încasa prejudiciul cauzat în circumstanţele enunţate mai sus. De drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. art. 1, 21 din Constituţia Republicii Moldova, Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, art. art. 1405, 1422, 1423 Cod civil.

Solicită Anatolie Bîzgu instanţei de judecată încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei a prejudiciului moral în cuantum de 100 000 lei. Prin cererea de concretizare a cerinţelor, înregistrată în cancelaria Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău la data de 24 martie 2014 cu nr. 9049, solicită Anatolie Bîzgu încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiţiei a prejudiciului moral în cuantum de 100 000 lei în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, precum şi prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen a cauzei penale nr. 2010481415, intentate la 01 octombrie 2010 pe faptul comiterii la 26 august 2010 a infracţiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, care a fost încetată prin ordonanţa din 18 mai 2011, pe motiv că nu există fapta infracţiunii, în cuantum de 100 000 lei, în baza Legii 87 din 21.04.2011, în vigoare din 01 iulie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 18 iunie 2014 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Anatolie Bîzgu împotriva Ministerului Justiţiei RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Afacerilor Interne RM cu privire la încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei cauzat 2 prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. A fost încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Anatolie Bîzgu, prejudiciul moral în cuantum de 10 000 lei. În restul pretins cererea a fost respinsă. Cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Bîzgu împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei rezultat din încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

La 04 iulie 2014, hotărîrea instanţei de fond a fost contestată cu apel de către Anatolie Bîzgu care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, în partea prin care a fost respinsă acţiunea cu emiterea unei noi hotărîri prin care a admite cererea de chemare în judecată integral. La 10 iulie 2014 a declarat apel Procuratura Generală, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. La 18 iulie 2014 a declarat apel şi Ministerul Justiţiei, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii lui Anatolie Bîzgu. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de Anatolie Bîzgu.

A fost admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei RM şi Procuratura Generală. A fost modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Anatolie Bîzgu împotriva Ministerului Justiţiei RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne RM cu privire la încasarea din contul statului a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, cauzat prin acţiunile ilicite a organelor de urmărire penală, ale Procuraturii şi încasarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, în partea prin care a fost încasat în beneficiul lui Anatolie Bîzgu a prejudiciului moral în cuantum de 10 000 lei, micşorînd suma dată, cu încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul lui Anatolie Bîzgu a prejudiciului moral în cuantum de 5 000 lei.

În rest hotărîrea a fost menţinută. La 03 martie 2015, Anatolie Bîzgu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea în parte a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanțe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrale a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pe care le consideră neîntemeiate şi ilegale, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţele de judecată au admis încălcarea esenţială şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, prin ce s-a dus la încălcarea art. 8 CEDO.

La 05 martie 2015 Ministerul Justiţiei RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd, cu titlu principal casarea deciziei instanţei de 3 apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, iar cu titlu secundar modificarea deciziei instanţei de apel prin diminuarea sumelor acordate. În motivarea recursului Ministerul Justiţiei RM a invocat că, consideră neîntemeiată decizia instanţei de apel, deoarece a aplicat eronat normele de drept material prin interpretarea eronată a legii. A mai indicat că, instanţa de apel la examinarea cauzei a dat o apreciere arbitrară probelor. Susţine Ministerul Justiţiei RM că instanţa de apel raportînd normele materiale circumstanţele pricinii, verificînd legalitatea hotărîrii primei instanţe, în speţă eronat a interpretat norma materială care reglementează aprecierea prejudiciului material şi moral.

Totodată a indicat că, reclamantul nu a prezentat instanţei probe care ar demonstra că ar fi suferit suferinţe psihice cauzate ca urmare a pornirii urmării penale. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Anatolie Bîzgu şi Ministerul Justiţiei RM sunt inadmisibile. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Anatolie Bîzgu şi Ministerul Justiţiei RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Anatolie Bîzgu şi Ministerul Justiţiei RM, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau 4 a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Anatolie Bîzgu şi Ministerul Justiţiei RM ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de către Anatolie Bîzgu şi Ministerul Justiţiei RM, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5